Alte cereri. Decizia nr. 4394/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4394/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 5960/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 4394/2014
Ședința publică de la 7 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. D.
Judecător E. L. P.
Judecător G. I.
Grefier Filuța E. D.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul I. S., domiciliat în G., ., ., jud.G., împotriva sentinței nr. 852/ 14.03.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul I. S. și INTIMATELE ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G. ȘI ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea potrivit art., 150 C.proc.civ. reține cauze spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul_, din 20.07.2012 pe rolul Tribunalului G. reclamantul I. S., a solicitat instanței, obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice G. la restituirea sumei de 5593 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, actualizată cu dobânda legală de la data plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea a acțiunii reclamantul a arătat că taxa pe care a fost obligat să o achite este nelegală față de prevederile art. 90 paragraful l din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității față de disp. art. 205-207 Cod procedură fiscală și excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr 544/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
Pârâta a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu București, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor cu care pârâta ar putea cădea in pretenții in prezenta cauza.
Prin sentința civilă nr. 852 din 14 martie 2013 pronunțată de Tribunalul G. au fost respinse excepțiile inadmisibilității și lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtă, ca nefondate.
A fost admisă acțiunea principală și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 5593 lei reprezentând taxă pe poluare, actualizata cu dobânda legală de la data plății și până la data restituirii și să plătească reclamantului suma de 539,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în urma reducerii onorariului de avocat.
A fost admisă cererea de chemare in garanție și a fost obligată chemata in garanție AFM București să plătească pârâtului suma de 5593 lei reprezentând taxă pe poluare, actualizata cu dobânda legală de la data plății și până la data restituirii și suma de 539,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut în esență că în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, concluzie care rezultă din dispozițile art. 148 dinConstituția României și Jurispudența Curții de Justiție Europene: Decizia în cauza C./Enel (1964), Decizia în cauza Simmenthal (1976).
S-a reținut incompatibilitatea taxei de poluare instituite în sarcina reclamantului cu dispozițiile art. 110 TFUE, astfel încât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, impunându-se restituirea acesteia.
Cu privire la capătul de cerere vizând acordarea cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că la dosar a fost depusă chitanța care atestă plata onorariului de avocat în sumă de 1000 lei.
Cf. art. 274(3) C.Pr.Civ. judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților.
Practica CEDO în această materie este că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în carese constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (C. împotriva României, R. împotriva României, S. împotriva României).
În acest sens este și decizia 40/14.07.2005 a Curții Constituționale prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a art. 274(3) C. Pr. Civ.
În speță, s-a reținut că pe rolul Tribunalului G. există foarte multe dosare identice ca obiect și ca apărări, astfel că volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării este relativ redus și că prezenta cauză a fost soluționată la al treilea termen de judecată, astfel că instanța a redus onorariul de avocat de la 1000 lei la 300 lei și a obligat pârâta la cheltuieli de judecată către reclamant în mod corespunzător.
Având în vedere că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, în temeiul prevederilor art.63 C.pr.civ., cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă a fost admisă conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, solicitând modificarea sentinței în sensul de a fi obligată intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în integralitate, în cuantumul ce a fost dovedit, de 1539,30 lei.
În motivarea recursului recurentul a arătat că motivarea instanței de fond în sensul că nu se justifică suma de 1000 lei cu titlu de onorariu avocat raportat la volumul de muncă depus de acesta este injustă.
În opinia recurentului instanța nu poate fi obiectivă în ceea ce privește volumul de muncă al avocatului din moment ce nu cunoaște care sunt întinderile mandatului dat prin încheierea contractului de asistență juridică. Astfel onorariul reprezintă atât demersurile în fața instanței de fond, în fața instanței de recurs, precum și demersurile necesare în vederea punerii în executare a hotărârii. Susține recurentul că rezolvarea unui astfel de dosar se întinde pe o perioadă de un an și jumătate, iar în prezenta cauză judecata în ceea ce privește fondul a durat aproximativ un an și s-a desfășurat pe parcursul a mai multe termene. În atare situație apreciază că volumul de muncă al avocatului nu este nicidecum unul redus așa cum a sugerat instanța de fond.
Consideră recurentul că este îndreptățit la restituirea tuturor sumelor pe care le-a cheltuit cu promovarea acestui proces și solicită modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în integralitate, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de Apel reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a făcut dovada în primă instanță a plății unui onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei, conform chitanței depuse la dosar la fond.
Prin sentința atacată instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 cod procedură civilă, apreciind că acest cuantum al onorariului de avocat nu este unul rezonabil în raport de criteriile menționate în considerentele sentinței.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale decât în măsura în care se demonstrează realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor.
Articolul 274 alin.(3) C.pr.civ. permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
În cauza de față, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, apreciind ca fiind rezonabilun cuantum al onorariului de avocat în sumă de 300 lei, în raport de valoarea obiectului pricinii și de munca îndeplinită de avocat. În acest sens Curtea notează că nu se poate reține o complexitate deosebită a cauzei, după cum nu se poate reține nici un caracter de noutate a litigiului, pe rolul instanțelor fiind înregistrate anterior o multitudine de asemenea litigii având obiect similar. De asemenea, în cauză a fost administrată doar proba cu înscrisuri, iar cauza s-a judecat la al treilea termen de judecată.
Toate aceste elemente se circumscriu criteriilor reglementate de art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, iar în raport de acestea Curtea apreciază că instanța de fond a considerat în mod temeinic și legal ca fiind excesiv un cuantum al onorariului de avocat în sumă de 1000 lei.
Referitor la susținerile recurentei potrivit cărora onorariul avocatului a fost perceput atât pentru demersurile în fața instanței de fond, cât și pentru demersurile în fața instanței de recurs și cele necesare în vederea punerii în executare a hotărârii, Curtea reține că la baza stabilirii obligației de plată a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Or, în urma finalizării judecății în primă instanță nu se poate stabili culpa procesuală a părții căzute în pretenții decât în raport de această fază procesuală.
D. urmare, era responsabilitatea avocatului să stabilească în contractul de asistență juridică, distinct pentru fiecare fază procesuală, cuantumul onorariului de avocat aferent, întrucât partea căzută în pretenții nu poate fi obligată decât la cheltuielile de judecată efectuate de partea câștigătoare în respectiva fază procesuală.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat, recursul declarat de reclamantul I. S., domiciliat în G., ., ., jud.G., împotriva sentinței nr. 852/14.03.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 7 mai 2014.
Președinte, V. M. D. | Judecător, E. L. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, Filuța E. D. |
Red.DMV/06.06.2014
Tehnored.FED/06.06.2014/2ex.
Fond –C.L.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2019/2014.... | Alte cereri. Decizia nr. 2598/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
