Alte cereri. Decizia nr. 2598/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2598/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 208/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2598/2014
Ședința publică de la 12 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. P.
Judecător G. I.
Judecător V. M. D.
Grefier Filuța E. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., ., jud. B. împotriva sentinței nr. 1988/25.06.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. și intimata C. STELUȚA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare, având în vedre faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ reclamanta C. Steluța a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/10.01.2013, restituirea taxei de 1.877 lei actualizată cu dobânda legală până la plata efectivă și cheltuieli de judecată în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B..
În motivarea acțiunii arată că suma de 1.877 lei cu titlu taxa auto pe poluare pe care a plătit-o nu este datorată fiindcă România este un stat ce face parte din Comunitatea Europeană iar impunerea unei taxe pe poluare este discriminatorie față de alte mașini înmatriculate înainte de 01.07.2008 când nu se plătea această taxă. Arată că nici prevederea din legea 9/2012 potrivit căreia și mașinile înmatriculate anterior în România sunt impuse cu această taxă în momentul schimbării proprietarului nu înlătură discriminarea întrucât taxa nu se plătește pentru toate mașinile aflate în circulație și care de asemenea poluează .
În drept invocă disp. legii 9/2012 și art.148 Constituția României. Depune înscrisuri prin care face dovada calculului taxei, plății taxei și înmatricularea mașinii.
Legal citată pârâta nu a depus întâmpinare .Prin sentința nr. 1988/2013 din data de 25 Iunie 2013, Tribunalul B. a admis acțiunea și a dispus, pe cael de consecință, anularea deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante de la autovehicule nr._/10.01.2013 emisă de pârâta, precum și obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 1.877 lei cu titlu taxă pentru emisii poluante, dobânda penalizatoare până la plata efectivă și să-i plătească 504,30 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
În cauză sunt incidente disp. art. legii 9/2012 în baza căreia s-a emis decizia de stabilire a taxei pentru emisiile poluante a cărei anulare se solicită.
Potrivit acestei legi proprietarul nemulțumit de modul cum i-a fost stabilită taxa pe poluare datorată poate contesta suma efectuând expertiză tehnică contra cost la Regia Autonomă "Registrul Auto Român", pe baza procedurii prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi. În baza acestei expertize organul fiscal competent va proceda la recalcularea sumei de plată reprezentând taxa, care poate conduce la restituirea diferenței de taxă față de cea plătită cu ocazia înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat.
Potrivit art. 10 stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor OG. 92/2003 privind C. p. fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În speță, reclamantul nu urmează procedura stabilită de lege, ci solicită anularea deciziei și restituirea sumei motivat de aprecierea ca taxa pentru emisiile poluante este stabilită discriminatoriu la autovehiculele provenind din spațiul comunitar față de autovehiculele ce provin din România ceea ce încalcă art. 90 al.1 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene.
Această susținere nu este întemeiată întrucât în legea 9/2012 se prevede în art. 4 al.1 că obligația de plată a taxei intervine lit.a: cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare dar și potrivit al.2 respectiv cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Așa fiind se observă foarte clar că taxa pentru emisiile poluante se plătește deopotrivă de proprietarii autovehiculelor ce provin din spațiul Comunității Europene cât și de proprietarii români pentru autovehiculele deja înmatriculate cu prilejul primei transcrieri a dreptului de proprietate și din acest punct de vedere nu există nicio discriminare între autovehiculele din spațiul comunitar și cele care circulă pe teritoriul țării.
Faptul că textul legal de obligare la plata taxei leagă acest moment de momentul înmatriculării respectiv transcrierii dreptului de proprietate nu prezintă relevanță juridică, fiind doar o modalitate de evidențiere a autovehiculelor care se introduc în circulație sau își schimbă pentru prima dată proprietarul în România bazată pe principiul „poluatorul plătește” . Faptul că există autovehicule care sunt în circulație și care nu sunt impuse cu această taxă este logic avându-se în vedere principiul neretroactivității legii . De altfel, rămâne în sarcina legiuitorului să legifereze și asupra altor autoturisme înscrise în circulație anterior apariției taxei și care circulând afectează de asemenea mediul. Asupra acestui aspect a statuat Curtea Constituțională prin decizia nr. 1.178/17.09.2009.
Totuși avându-se în vedere că prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în acest moment considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N. (T.), sunt in continuare actuale, fiind menținuta discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
Așa fiind în aceste condiții, sub aspectul incompatibilității disp. legii 9/2012 cu art. 90 (actual 110) TFUE, tribunalul va reține că în cauza C‑402/09 I. T. împotriva Statului român Curtea Europeană de Justiție a hotărât la 07.04.2011 că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Analizând cauza sub acest aspect tribunalul va reține că autoturismul cumpărat de reclamant este un autoturism de ocazie ce provine din spațiul comunitar și a fost înmatriculat pentru prima dată la 20 iul. 2007, iar pentru punerea în circulație în România trebuie să plătească o taxă de 1.877 lei mai mult de 400 euro.
În consecință se constată că prin impunerea acestei taxe se descurajează punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre intervenind deci o încălcare a legislației comunitare ce nu poate fi remediată decât prin anularea în integralitatea ei a deciziei de calcul cu consecința restituirii taxei plătite ca nefiind datorată.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, se impune obligarea pârâta să plătească potrivit OG. 13/2011 art. 1 al.3, art.3 al.2 reclamantei și dobânda penalizatoare calculată de la data de 10.01.2013 (data plății taxei conform Hotărârii din 18 apr.2013 a CJUE pronunțată în cauza C‑565/11- I.) până la data restituirii efective. De asemenea, ca parte căzută în pretenții, pârâta datorează cheltuielile de judecată - taxă de timbru și onorariu avocat – efectuate în cauză de către reclamant,
conform art. 274 C.p.civ.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Contrar celor reținut de judecătorul fondului, acțiunea reclamantei este întemeiată în condițiile în care Legea nr. 9/2012 nu contravine dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, cât și dispozițiilor art. 110 din TFUE.
Decizia anulată nu este un act care să oblige la plată pe reclamantă.
Acordarea dobânzii legale este neîntemeiată în raport de disp. OG nr. 13/2011 și ale OG nr. 92/2003.
Greșit s-a dispus obligarea AFP B. la cheltuielile de judecată, în condițiile în care nu s-a dovedit culpa acesteia.
Intimata-reclamantă, deși legal citaă, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul de față prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și din oficiu, Curtea îl consideră fondat, însă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Taxa pentru emisii poluante a fost achitată după data de 01.01.2013, când au încetat efectele suspendării dispuse prin O.U.G nr.1/2012.
Prin încetarea suspendării aplicării dispozițiilor art. 2 lit.i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. f alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu mai poate fi susținută existența discriminării interzise de art. 110 din TFUE, astfel încât cererea de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule apare ca neîntemeiată pentru taxele plătite ulterior încetării suspendării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Legea nr.9/2012, în încercarea de a remedia această discriminare, a introdus în cadrul dispozițiilor art. 4 obligația de plată a taxei:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculări.
Practic, prin reglementarea din alin.2, mai sus citată, legiuitorul a introdus obligația plății taxei și pentru autovehiculele second-hand, achiziționate de pe piața internă, unde au fost deja înmatriculate și pentru care nu s-a plătit vreuna dintre taxele reglementate de Codul fiscal sau OUG 50/2008, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România.
Se mai reține că toate taxele au ca fapt juridic generator prima înmatriculare a unui autovehicul în România după . actelor normative care le-au reglementat, deci fie introducerea lui în parcul național, fie prima transcriere a dreptului de proprietate a celor aflate în parcul național, după . Legii nr.9/2012, pentru care nu a fost deja achitată una dintre taxele precizate.
In cazul ambelor categorii de autovehicule analizate anterior (cele importate din statele UE, care se înmatriculează pentru prima dată în România și cele aflate deja în parcul național, pentru care nu s-a achitat deja vreuna din taxele speciale amintite, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate) taxa pentru emisiile poluante se percepe o singură dată, cu ocazia producerii faptului generator, respectiv prima înmatriculare în România sau prima transcriere a dreptului de proprietate, în condițiile expuse.
De vreme ce nu mai subzistă ipoteza avută în vedere de CJUE la pronunțarea hotărârii preliminare în cauza T., Curtea conchide în sensul că taxa pe emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 nu contravine principiului liberei circulații a bunurilor în spațiul UE, principiu apărat prin disp.art. 110 TFUE invocate de recurentul-reclamant.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu 312 alin. 3Cpr. civ, se va admite recursul declarat de pârâtă, cu consecința reformării sentinței criticate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 1988/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Modifică sentința.
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2014.
Președinte, E. L. P. | Judecător, G. I. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, Filuța E. D. |
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4394/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 2646/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
