Alte cereri. Decizia nr. 3958/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3958/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 573/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3958/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător V. M. D.
Judecător E. L. P.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanta G. M., domiciliată în B., Calea Călărașilor, nr.64, . și de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în . împotriva sentinței nr.894/18.03,2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în sensul că dosarul este la primul termen de judecată, motivat, timbrat, după care;
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ reclamanta G. M. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice B. pentru a se dispune anularea Deciziei de calcul al taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule nr._/04.02.2013 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la restituirea sumei de 2.537 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante pentru autovehicule achitată, cu dobânda legală la data plății efective.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Ford Courier pentru înmatricularea căreia în România a plătit o taxă pentru emisii poluante în valoare de 2.537 lei, stabilită prin Decizia de calcul al taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule nr._/04.02.2013. S-a apreciat că taxa pentru emisii poluante stabilită este ilegală deoarece prevederile O.U.G. nr.50/2008 contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în cauză fiind încălcat principiul nediscriminări produselor importate față de produsele interne.
În consecință, prevederile menționate limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Esențial este că perceperea taxei se face numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, în timp ce aceasta nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în țară.
Cum dispozițiile din Tratatul de Instituire a Comunității Europene fac parte de la data de 01 ianuarie 2007 din ordinea de drept intern, iar potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, s-a solicitat restituirea taxei ilegal încasate.
Legal citata pârâta nu a depus întâmpinare si nici nu s-a prezentat la termenul fixat de instanta prin reprezentant legal pentru a-si preciza pozitia procesuala.
Pe fondul cauzei s-a susținut că decizia de calcul a taxei pentru emisii poluante nu este un act care să oblige la plată și că reclamanta a plătit taxa pe poluare emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făurei în concordanță cu prevederile O.U.G. nr. 50/2008, care este în acord cu cerințele legislației europene.
Prin sentința 894/2013 a Tribunalului B. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta G. M. în contradictoriu cu pârâta Administrația F. Publice B. .
S-a dispus anularea deciziei de calcul nr._/04.02.2013 și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2.537 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, actualizată cu rata dobânzii legale calculată de la data de 14.12.2012 și până la plata integrală.
În baza dispozițiilor art.274 alin.3 cod procedură civilă a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 239 lei reprezentând cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este proprietara autoturismului marca Ford Courier potrivit actelor de proveniență depuse la dosar. Prin decizia de calcul al taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule nr._/04.02.2013 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice B. s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 2.537 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante achitată de aceasta prin chitanțele depuse la dosar. Reclamanta a făcut dovada efectuării procedurii prealabile.
Se reține că până la data de 31.06.2008 prima înmatriculare în România a autoturismelor a fost condiționată de plata taxei speciale reglementate de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și a normelor date în aplicare.
Ulterior a fost instituită taxa specială de mediu/taxa pentru emisii poluante, obligația de plată intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, conform dispozițiilor art.4 alineat 1 litera a) din O.U.G nr.50/21.04.2008.
Instanța reține că taxa pentru emisii poluante nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, instituindu-se astfel un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, unde urmau a fi reînmatriculate, ca și cel proprietatea reclamantei.
Se constată în acest mod încălcarea principiul comunitar al liberei circulații a mărfurilor, impunându-se restituirea taxei plătite în baza dispozițiilor O.U.G nr.50/21.04.2008.
Potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene… au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
În acest sens instanța constată că dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocate de reclamantă prevăd că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
De asemenea, art. 28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Cum O.U.G. nr.50/21.04.2008 conține dispoziții contrare, conform principiului efectului direct al dreptului comunitar, instanța constată că taxa pe poluare pentru autovehicule instituită este ilegală, încălcând prevederile art.28 și art. 90 paragraful 1 din Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005, care prevăd că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin acestea și prin actul de aderare.
Nu poate fi acceptat punctul de vedere al pârâtei în sensul că prevederile noii reglementări au fost armonizate cu legislația europeană, atât timp cât plata taxei pe poluare condiționează prima înmatriculare a autovehiculelor în România, iar pentru autovehiculele deja înmatriculate nu este percepută, deși în mod evident și acestea poluează.
Se constată astfel că instituire taxei pe poluare reprezintă o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative, incompatibilă în principiu cu obligațiile rezultând din art. 28 CE, ce nu poate fi justificată în mod obiectiv prin unul din motivele de interes general enumerate de art. 30 CE. Deși scopul declarat al adoptării O.U.G. nr. 50/21.04.2008 îl reprezintă asigurarea protecției mediului, normele edictate nu au această finalitate, cuprinzând măsuri restrictive discriminatorii.
În acest sens instanța reține Hotărârea Curții Europene de Justiție pronunțată în Cauza C-524/07, Comisia c. Austriei, potrivit căreia s-a constatat încălcarea obligațiilor prevăzute de art. 28 CE prin impunerea, cu ocazia primei înmatriculări pe teritoriul Austriei, a unor condiții mult mai stricte în privința valorilor limită a emisiilor poluante și zgomotului, autovehiculelor anterior înmatriculate în alte state membre, în vreme ce vehiculele cu aceleași caracteristici nu erau supuse unor asemenea exigențe în cazul reînmatriculării lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta arătând în esență că sentința este netemeinică și nelegală deoarece, potrivit Legii 9/2012, taxa pe emisii poluante se aplică tuturor autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în România.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondate.
Totodată a declarat recurs și reclamanta, apreciind că în mod nejustificat instanța de fond a redus cuantumul onorariului avocațial.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, cu consecința acordării integrale a cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Taxa pentru emisii poluante a fost achitată după data de 01.01.2013, când au încetat efectele suspendării dispuse prin O.U.G nr.1/2012.
Prin încetarea suspendării aplicării dispozițiilor art. 2 lit.i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. f alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu mai poate fi susținută existența discriminării interzise de art. 110 din TFUE, astfel încât cererea de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule apare ca neîntemeiată pentru taxele plătite ulterior încetării suspendării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Legea nr.9/2012, în încercarea de a remedia această discriminare, a introdus în cadrul dispozițiilor art. 4 obligația de plată a taxei:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii,
a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul
proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei
exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul
în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit
proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculări.
Practic, prin reglementarea din alin.2, mai sus citată, legiuitorul a introdus obligația plății taxei și pentru autovehiculele second-hand, achiziționate de pe piața internă, unde au fost deja înmatriculate și pentru care nu s-a plătit vreuna dintre taxele reglementate de Codul fiscal sau OUG 50/2008, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România.
Se mai reține că toate taxele au ca fapt juridic generator prima înmatriculare a unui autovehicul în România după . actelor normative care le-au reglementat, deci fie introducerea lui în parcul național, fie prima transcriere a dreptului de proprietate a celor aflate în parcul național, după . Legii nr.9/2012, pentru care nu a fost deja achitată una dintre taxele precizate.
In cazul ambelor categorii de autovehicule analizate anterior (cele importate din statele UE, care se înmatriculează pentru prima dată în România și cele aflate deja în parcul național, pentru care nu s-a achitat deja vreuna din taxele speciale amintite, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate) taxa pentru emisiile poluante se percepe o singură dată, cu ocazia producerii faptului generator, respectiv prima înmatriculare în România sau prima transcriere a dreptului de proprietate, în condițiile expuse.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 312 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., se impune admiterea recursului pârâtei și modificarea sentinței, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată.
În ceea ce privește recursul reclamantului, față de soluția de admitere a recursului pârâtei și respingere a acțiunii, se constată că și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă. Independent de această situație, se constată că prin sentința atacată instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 cod procedură civilă, apreciind că acest cuantum al onorariului de avocat nu este unul rezonabil în raport de criteriile menționate în considerentele sentinței.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale decât în măsura în care se demonstrează realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor.
Articolul 274 alin.(3) C.pr.civ. permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Astfel, raportat la primul criteriu, Curtea apreciază că faptul că taxa de poluare a cărei restituire s-a solicitat era în cuantum de 2537 lei și nu era de natură prin el însuși să determine un caracter rezonabil al onorariului de avocat în cuantum de 900 lei.
În ceea ce privește volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză Curtea notează că nu se poate reține o complexitate deosebită a cauzei, după cum nu se poate reține nici un caracter de noutate a litigiului, pe rolul instanțelor fiind înregistrate anterior o multitudine de asemenea litigii având obiect similar. De asemenea, în cauză a fost administrată doar proba cu înscrisuri, iar cauza s-a judecat la primul termen de judecată.
Toate aceste elemente se circumscriu criteriilor reglementate de art. 274 alin. 3 cod procedură civilă, iar în raport de acestea Curtea apreciază că instanța de fond a considerat în mod temeinic și legal ca fiind excesiv un cuantum al onorariului de avocat în sumă de 900 lei.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 312 C.proc.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în . împotriva sentinței nr.894/18.03,2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și în consecință;
Modifică sentința recurată și în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta G. M., ca nefondată.
Respinge recursul reclamantei declarat împotriva aceleași sentințe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Președinte, G. I. | Judecător, V. M. D. | Judecător, E. L. P. |
Grefier, Z. E. |
Red/Tehno PEL/30.04.2014
Tehno ZE/30.04.2014
Ex.2
Fond: D.V.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2121/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1413/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
