Alte cereri. Decizia nr. 4914/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4914/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 847/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 4914/2014
Ședința publică din data de 16.05.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. P.
Judecător – dr. A. Z.
Judecător - V. V.
Grefier – L. I.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 66 din data de 17.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul I. Nicușor, domiciliat în B., ., ., ., jud. B.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții părților în proces.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul se află la primul termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, solicitându-se judecata cauzei în lipsă, după care:
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o reține în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
Prin sentința nr. 66 din data de 17.01.2014 Tribunalul B. a admis ca fondată acțiunea formulată de către reclamantul I. Nicușor, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.; a anulat Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/15.05.2012 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Municipiului B.; a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 955 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, cu dobânda legală de la data achitării până la data plății efective și să plătească reclamantei suma de 293 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva menționatei hotărâri, în termenul legal, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a declarat recurs, invocând nelegalitatea pentru următoarele motive:
Hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct 8 Cod procedură civilă.
Intimata-reclamantă a plătit taxa pentru emisiile poluante după data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, obligația de plată a taxei intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la punerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei excepții sau scutiri dintre cele la care se face referire în lege; că statul are dreptul de a stabili taxe și impozite, inclusiv taxa stabilită prin Legea nr. 9/2012 și că în cauză nu poate fi vorba despre o formă de discriminare cu privire la înmatricularea autoturismelor, taxa de poluare fiind percepută la prima înmatriculare în România a acesteia fără a e face distincția dacă provine din producția internă sau din import, cuantumul acesteia fiind stabilit în funcție de criteriile prevăzute în Legea nr. 9/2012.
Decizia anulată nu este un act care să oblige la plată pe intimata-reclamantă, ci reprezintă cuantificarea taxei pentru emisii poluante printr-o formulă matematică, obligația de calcul a acesteia fiind stabilită de lege în sarcina organului fiscal. Reclamantul nu a invocat dacă organul fiscal a efectuat calculul acestei taxe eronat și/sau cu nerespectarea elementelor stabilite de Legea nr. 9/2012, ci a precizat doar că au fost încălcate prevederile Tratatului de Instituire C.E. și că această taxă de poluare este ilegal încasată, deoarece Legea nr. 9/2012 contravine dispozițiilor Tratatului de instituire C.E.
Acordarea dobânzii legale este neîntemeiată. Având în vedere prevederile actului normativ care stabilește nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, respectiv OG nr. 13/2011, acest capăt de cerere este inadmisibil. Această ordonanță stabilește în mod imperativ, la art. 9, faptul că: „Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice”. În acest sens, potrivit art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”. Aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză, cererea nefiind adresată organului fiscal, ci direct instanței de judecată.
Referitor la cheltuielile de judecată a susținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și pe fond respingerea acțiunii formulată de intimata-reclamantă ca nefondată.
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că prima instanță a stabilit corect situația de fapt la care a făcut aplicarea dispozițiilor Legii 9/2012 și că a pronunțat o hotărâre temeinică și legală care va fi menținută, recursul nefiind fondat.
Intimatul pârât a achitat taxa pentru emisiile poluante la data de 15.05.2012 astfel cum rezultă din chitanța . nr._ (f. 10 doar fond), în baza deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._ din 15.05.2012.
Prima instanță a reținut corect că la momentul emiterii deciziei contestate temeiul juridic al încasării taxei pentru emisiile poluante îl reprezenta Legea 9/2012, modificată prin OUG nr. 1/2012, prin care s-au abrogat dispozițiile OUG nr. 50/2008 și că în condițiile suspendării aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i, ale art. 4 alin. 2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, taxa pentru emisiile poluante nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, instituindu-se astfel un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară unde urmau a fi reînmatriculate urmare a schimbării proprietarului, ca și cel deținut de reclamant.
Așadar nu se poate vorbi de o armonizare a legii menționate mai sus cu legislația europeană.
De altfel, în conținutul deciziei în cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „Judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale”.
Curtea de Justiție Europeană a statuat că prevederile Legii nr. 9/2012, în forma în vigoare în perioada în care au fost aplicabile prevederile OUG nr. 1/2012 sunt contrare art. 110 din TFUE, întrucât au descurajat punerea în circulație a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională (ordonanța din 3 februarie 2014 – Cauza C. C97/2013).
Și textul art. 148 alin. 2 din Constituția României prevede că tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar în alin. 4 s-a statuat că Parlamentul, Președintele, Guvernul și Autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezolvate din actul aderării.
Față de cele ce preced și având în vedere că intimatul reclamant nu a contestat modul de calcul al taxei pentru emisiile poluante, critica din al doilea motiv de recurs nu poate conduce la modificarea sentinței recurate.
Nici critica referitoare la greșita acordare a dobânzii legale nu este întemeiată.
Referitor la modul de rezolvare a acestei cereri privind acordarea dobânzii legale, CJUE a statuat, prin hotărârea din 18 aprilie 2013, în cauza I. (C-565/11), că dreptul Uniunii trebuie interpretat, în sensul că se opune în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu art. 110 TFUE, ca acordarea dobânzilor să se facă în condițiile art. 124 din OUG nr. 92/2003, text de lege invocat prin cererea de recurs. A mai reținut că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea art. 110 TFUE nu se poate realiza decât prin plata dobânzii aferente, începând de la data plății taxei de către contribuabil.
Critica din ultimul motiv de recurs referitoare la greșita acordare a cheltuielilor de judecată nu este întemeiată deoarece în mod corect instanța de fond a obligat-o pe pârâtă, ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată.
În raport de considerentele expuse mai sus, recursul declarat de pârâta AJFP B. nefiind fondat, urmează ca în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 66 din data de 17.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, ca nefiind fondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 16.05.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. P. dr. A. Z. V. V.
Grefier,
L. I.
Red. V.V. 4 iunie 2014
Tehn.I.L. 4 ex/ 4 iunie 2014
Fond:A.C.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3606/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1916/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
