Alte cereri. Decizia nr. 6364/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6364/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 7913/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 6364/R
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. I.
Judecător - V. M. D.
Judecător - E. L. P.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantul M. M. cu domiciliul în G., ., ., și pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 1115 din 02.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că, recursul declarat de reclamant este timbrat conform chitanței depusă la dosar pentru acest termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 pct. 2 C.pr.civ., după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub numărul_ reclamantul M. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice G. restituirea sumei de 1.025 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, sumă actualizată cu dobânda legală calculată de la data plății și până la achitarea integrală a debitului. A solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism folosit, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să achite, în România, o taxă pentru emisiile poluante în sumă de 1.025 lei.
Reclamantul consideră nelegală și discriminatorie această decizie față de prevederile Tratatului Comunității Europene .
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale art. 21, 52 și 148 din Constituția României, ale TCE și ale art. 117 și 205 Cod de procedură fiscală.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus înscrisuri în copii certificate (filele 8-13, 24, 27-32).
Pârâta Administrația Finanțelor Publice G., legal citată, nu a fost reprezentată în fața instanței, dar a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția inadmisibilității având în vedere că se solicită restituirea unei sume stabilite printr-o decizie administrativă, pentru care art. 10 și 11 din Legea nr. 9/2012 și art. 207 Cod procedură fiscală prevăd o cale specială de atac. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 9/2012.
Pârâta AFP G. a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor cu care pârâta ar putea cădea în pretenții în prezenta cauză.
În motivarea cererii de chemare în garanție, pârâta a arătat că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat ci la bugetul chematei în garanție și se gestionează de către AFM în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 60 și următoarele Cod procedură civilă.
Legal citată, chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București nu a fost reprezentată în fața instanței și nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința nr. 115 din 02.04.2013 pronunțată în cauză de Tribunalul G. s-a respins ca nefondată excepția invocată de pârâtă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea și ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție, cu următoarea argumentare în fapt și în drept:
Prin Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/05.04.2012 ( fila 9), AFP G. a stabilit în sarcina reclamantului obligația achitării sumei de 1.025 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante în vederea înmatriculării autoturismului marca Opel, . WOLOTGF_, categoria M1, norme de poluare E4.
Față de motivele invocate în susținerea cererii de chemare în judecată, instanța apreciază că, în cauză, urmează a se stabili dacă există discriminare între autoturismele second-hand achiziționate într-un alt stat comunitar și înmatriculate pentru prima oară în România și autoturismele deja înmatriculate în România, pentru care la o revânzare nu se mai aplică această taxă.
Astfel, conform jurisprudenței consecvente a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale, însă aceste reguli nu pot încălca substanța dreptului prevăzut de dreptul UE.
Parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei pentru emisii poluante, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
Pe de altă parte, instanța reține că într-un sens similar s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 dispunând că „procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”.
Pentru aceste considerente, excepția inadmisibilității formulării acțiunii este neîntemeiată .
Pe fondul cauzei, instanța reține că, prin acțiunea formulată, reclamantul pretinde că a achiziționat un autoturism second-hand marca Volvo, înmatriculat anterior într-un alt stat al Uniunii Europene, iar în vederea înmatriculării acestui autoturism în România, pârâta AFP G. a emis decizia de calcul a taxei de poluare nr._/05.04.2012 ( fila 9 ) stabilind ca reclamantul să plătească suma de 1.025 lei cu titlul de taxă de poluare auto.
Cu toate acestea, se reține că reclamantul nu a făcut dovada înmatriculării anterioare a autoturismului într-o tară membră a Uniunii Europene și nici dovada înmatriculării acestuia în România.
Așa fiind, având în vederea că, potrivit dispozițiile art. 1169 cod civil și art.129 alin.1 teza finală C.p.c. care prevăd că sarcina probei în procesul civil aparține reclamantului, acțiunea acestuia este neîntemeiată.
Față de această soluție dată acțiunii principale, în temeiul dispozițiilor art. 60 C.p.c., se impune respingerea cererea de chemare în garanție ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul care a susținut, în esență, că este eronată concluzia primei instanțe referitoare la nedovedirea împrejurării provenienței autoturismului din spațiul UE.
Pârâta AFP G. a criticat, la rândul său, aceiași hotărâre, exprimându-și nemulțumirea față de respingerea excepțiilor invocate în cauză și față de aprecierea neconformității Legii 9/2012 cu dreptul UE.
Analizând recursurile de față prin prisma disp. art. 304/1 Cod procedură civilă, a probelor administrate cât și a susținerilor părților, Curtea îl consideră fondat doar pe cel al reclamantului pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.
Taxa pe poluare instituită prin disp. O.U.G. nr. 50/2008 a fost considerată nelegală de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza T. contra România.
Din considerentele deciziei arătate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…” Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională..”
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat – un izvor de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală, și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult decât atât, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că „dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.. în speța de față taxa pentru emisiile poluante fiind introdusă în legislația internă în anul 2012 deci ulterior ratificării Tratatului și de către România.
De asemenea, în conținutul Deciziei în cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale..”.
Față de jurisprudența Curții de Justiție Europene apreciem că prevederile Legii nr. 9/2012 modificată și completată prin O.U.G. nr. 1/2012 sunt contrare art. 110 TFUE, fiind destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate în alt stat membru al Uniunii Europene favorizând astfel vânzarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România.
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate ață de dispozițiile contrare din legile interne iar alin. 4 din același text de lege menționează faptul că Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Cum din înscrisurile aflate la dosar rezultă nu doar că proprietatea autoturismului în discuție aparține reclamantului( Contract de vânzare, fila 10 dos r fond) și că acesta a plătit taxa a cărei restituire o solicită în cauză( chitanță, fila 8 ), ci și înmatricularea respectivului autoturism în Republica Cehă.
În consecință, în conformitate cu art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamantului cu consecința modificării în parte a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și a cererii de chemare în garanței, cu consecința obligării pârâtei al restituirea sumei plătită cu titlu de taxă pe emisii poluante actualizată cu dobânda legală. De asemenea, chemata în garanție va fi obligată să restituie pârâtei suma respectivă.
Ca parte căzută în pretenții, pârâta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, iar chemata în garanție va fi obligată să vireze către pârâtă și această sumă.
Va fi menținută însă dispoziția referitoare la respingerea excepției de inadmisibilitate, această soluție fiind în opinia Curții legală și temeinică, fiind dictată de incidența principiului constituțional al priorității dreptului UE și a celui al aplicării directe a acestuia, ambele opunându-se aplicării normelor de drept intern( substanțial ori procedural) care ar impieta asupra aplicării dreptului UE.
Considerentele care reclamă admiterea recursului reclamantului justifică și respingerea( ca nefondat) a recursului declarat de pârâtă, conform disp. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M. M. cu domiciliul în G., ., ., și pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 1115 din 02.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința atacată.
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice G., având ca obiect anulare act administrativ.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 1025 lei taxă pe emisii poluante, cu dobânda legală de la data plății sumei la data rambursării efective.
Obligă pârâta să achite reclamantului 539,30 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond.
Obligă chemata în garanție să vireze pârâtei sumele menționate reprezentând taxă pe emisii poluante și cheltuieli de judecată,
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate privind respingerea excepției.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. I. V. M. D. E. L. P.
Grefier
I. S.
Red.G.I./01.07.2014
Tehnored.I.S./01.07.2014/2ex.
Fond.C.L.
| ← Alte cereri. Hotărâre din 18-06-2014, Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 846/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
