Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6547/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6547/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 11328/121/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6547/2014
Ședința publică de la 23 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător V. M. D.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta . P. ADMINISTRATOR JUDICIAR ., cu sediul în G., . nr. 50, . nr. 3436/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, privind pe intimata pârâtă D. G. REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE GALATI, având ca obiect contestație act administrativ fiscal .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, recursul fiind motivat, scutit de taxa de timbru, iar prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
După verificarea tuturor înscrisurilor, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține dosarul pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Pe rolul Tribunalului G. s-a înregistrat sub nr._ contestația formulată în dosarul de faliment_, de . G. împotriva deciziei nr. 44/2010 emisă de DGFP G..
În motivarea acțiunii, reclamanta, prin administrator special P. C., a arătat că, în fapt, în perioada 03.12.2009 – 24.12.2009 și 04.01.2010 – 18.01.2010, inspectori din cadrul DGFP G. au efectuat o inspecție fiscală finalizată prin emiterea RIF 431/18.01.2010 stabilind taxe suplimentare în cuantum de 454.919 lei.
Contestația formulată de reclamantă a fost admisă în parte, prin decizia 44/2010, doar cu privire la sumele de_ lei impozit pe profit, 52.462 lei accesorii, impozit, 80.590 lei TVA și 74.974 lei accesorii TVA.
A mai arătat reclamanta că solicită desființarea deciziei nr. 44/03.03.2010 întrucât în mod greșit organele fiscale au apreciat că execuția platformei nu este cheltuială curentă efectuată în scopul obținerii de venituri, cât timp cimentul a fost folosit pentru execuția platformei situată pe șantierul de lucru al societății ce servește pentru transport și depozitare utilaje.
S-a mai arătat că în mod greșit nu s-a admis la deducere suma de 252 lei reprezentând servicii prestate de . SRL.
Tot astfel, sumele către . G. reprezentând „închiriere teren fotbal” sunt deductibile fiscal.
S-a conchis, de reclamantă, că greșit nu a fost acordat drept de deducere TVA pentru sumele aferente relației comerciale cu ., precum și pentru ratele de leasing financiar.
Reclamanta a mai precizat că sumele stabilite suplimentar cu titlul de vărsăminte persoane cu handicap, precum și majorările de întârziere nu sunt corect calculate, fiind încălcate dispozițiile legii 571/2003 privind Codul fiscal și ale OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și expertiza fiscală.
S-a solicitat de la pârâtă și s-a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii deciziei 44/03.03.2010 a DGFP G..
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de reprezentant a persoanei care a formulat cererea de chemare în judecată, motivat de faptul că administratorul special nu poate promova o astfel de acțiune.
A mai invocat pârâta și inadmisibilitatea acțiunii, întrucât se solicită anularea RIF 7029/29.04.2010, fără să se fi formulat contestație conform art. 205 – 208 Cod procedură fiscală.
În cauză a fost efectuată o expertiză fiscală.
Pârâta a mai formulat întâmpinare (fila 67 dosar) prin care a invocat, în plus, și excepția lipsei de obiect privind capetele de cerere referitoare la impozitul pe profit și TVA. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii
Excepțiile lipsei calității de reprezentant, lipsei de obiect a capetelor de cerere referitoare la impozitul pe profit și TVA și inadmisibilității au fost respinse prin încheierea din 06.03.2012, pentru motivele arătate în această încheiere.
P. sentința nr. 3436/3.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în perioada octombrie 2005 – august 2009, reclamanta a fost supusă unei inspecții fiscale, finalizată prin RIF nr. 431/18.01.2010 și decizia de impunere nr. 16/18.01.2010.
Contestația formulată de reclamantă a fost admisă în parte prin Decizia 44/03.03.2010 emisă de pârâtă, menținându-se doar suma de 254.972 lei și dispunându-se efectuarea unei noi verificări.
Noua verificare a fost finalizată prin RIF 7029 din 29.04.2010 și decizia de impunere 445/29.04.2010.
Contestația formulată împotriva acestor din urmă acte a fost admisă în parte prin decizia 228din 11.08.2010 emisă de pârâtă, prin care s-a menținut obligația reclamantei de plată a sumei de 122.825 lei, din care 56.042 lei impozit pe profit și 66.783 lei TVA.
Această ultimă decizie a fost contestată în cauză, reclamanta precizând că solicită doar anularea Decizie 44/2010.
Din actele depuse la dosar de către părți și din concluziile raportului de expertiză fiscală rezultă următoarele:
- Cheltuielile privind amenajarea platformei sunt corect calculate prin decizia 228/11.08.2010 (răspuns expertiză la obiectivul nr. 1).
Chiar dacă decizia 228/11.08.2010 nu face obiectul prezentei cauze, se reține că reclamantei nu i s-a cauzat nici un prejudiciu, cheltuielile de amenajare a platformei fiind legal calculate de pârâtă, astfel cum opinează și expertiza.
- Cu privire la cheltuielile pentru achizițiile de la furnizorul . se reține că ulterior aceasta a fost declarată inactivă, iar potrivit art. 11 din Codul Fiscal, modificat prin OG 16/2013, reclamanta nu beneficiază de drept de deducere TVA aferentă achizițiilor de la alte societăți, după declararea acestora ca inactive.
În același sens se reține că potrivit art. 21 alin. 4 lit. r din Codul Fiscal, nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în evidența contabilă care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv.
Așa fiind, și cum . era declarată inactivă, se reține că reclamanta nu are, conform dispozițiilor interne, drept de deducere pentru aceste cheltuieli, aspect arătat și de expert în expertiza efectuată (obiectiv nr. 2).
Cât despere faptul că potrivit jurisprudenței CJUE nu este compatibil cu regimul dreptului de deducere prevăzut de Directiva 2006/112 să se sancționeze, prin refuzarea acestui drept, o persoană impozabilă care nu știa și nu ar fi putut să știe că operațiunea respectivă era implicată într-o fraudă privind TVA-ul, instanța reține că organele fiscale nu au reținut că ar fi vorba de vreo fraudă privind TVA, ci doar că furnizorul fusese declarat inactiv.
Mai mult, art. 18, lit. a din a șasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului prevede că persoana impozabilă, trebuie, oricum, să dețină o factură emisă în conformitate cu art. 22 alin. 3 din această Directivă, condiție pe care reclamanta nu o îndeplinește.
Acest aspect rezultă din cuprinsul raportului de expertiză și este în acord cu procedurile art. 146 alin. 1 lit. a din Codul fiscal și punctul 46 alin. 1 din Norme.
Se conchide, față de acestea, că în mod corect pârâta a reținut că, cheltuielile efectuate pentru achizițiile de la . de reclamantă, nu sunt deductibile.
Potrivit răspunsului la obiectivul nr. 2 și obiectivul nr. 4, prin Decizia 228/2010 a pârâtei nu s-au stabilit sume suplimentare cu privire la impozitul pe dividende persoane fizice și nici cu privire la vărsămintele pentru persoane cu handicap neîncadrate, astfel că reclamantei nu i s-a produs nici un prejudiciu legat de aceste sume.
Față de acestea, nu se poate constata nici un element de nelegalitate a deciziei 44/2010 emisă de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta . G. conform art. 304 pct. 9 C. și art. 304 indice 1 C.p.c. în dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că la punctul 2 al obiectivului 1 din raportul de expertiză fiscal, expertul precizează, detaliat, faptul că reclamanta îndeplinește condițiile pentru exercitarea dreptului de deducere. Astfel, ,, Referitor la suma de 297.88 lei, reprezentând achiziții de materiale de la CRIVAL STYL SRL și TVA în cuantum de 56.447 lei.
Din documentele analizate, rezultă că toate cheltuielile au fost înregistrate de societate în evidența contabilă din contul 607, reprezentând achiziții de materiale, ca aceste materiale au fost plătite integral de către P. cu OP prin bancă, iar parte din aceste materiale au fost comercializate către alți clienți ai societății, astfel societate P. a înregistrat venituri impozabile.
În conformitate cu disp.art. 151/2 alin.2 din Codul Fiscal, ,,răspunderea individuală și în solidar,, dacă beneficiarul dovedește achitarea taxei către persoana obligată la plata taxei, nu mai este ținut răspunzător individual și în solidar pentru plata taxei,, raportat la faptul că PROCON., a plătit, toate aceste materiale cu OP-uri, rezultând astfel că valoarea materialelor și a TVA-ului, a fost încasată de către furnizor, iar beneficiarul în speță P. SRL, nu mai răspunde în solidar.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea reține că recursul declarat de către pârâtă este nefondat. În mod corect instanța de fond a apreciat că reclamanta nu poate beneficia de dreptul de deducere TVA pentru materialele achiziționate de la ., declarat contribuabil inactiv la data de 6.12.2006, potrivit precizărilor pârâtei. Facturile și ordinele de plată la care face referire recurenta-reclamantă sunt ulterioare datei de 6.12.2006, astfel că în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 1indice 2 din legea 571/2003, în mod corect nu a fost acordat dreptul de deducere TVA.
Față de cele mai sus arătate și apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmează a fi respins recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta . P. ADMINISTRATOR JUDICIAR ., cu sediul în G., . nr. 50, ., împotriva sentinței nr. 3436/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, Maghița D. |
Red.DMV/18.07.2014
Tehnored.FED/18.07.2014/2ex.
Fond – L.C.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 7453/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3644/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
