Anulare act administrativ. Decizia nr. 3644/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3644/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 3804/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. A. ȘI FISCAL
Decizia numărul 3644
Ședința publică de la 10 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător I. M. D.
Judecător D. V.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta U. A. Teritorială Draguseni prin Primar, jud. G., împotriva sentinței nr. 3735/18.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta U. A. Teritorială Draguseni prin Primar și intimatul V. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
- Prima instanță
a)Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la Tribunalul G. sub nr._, reclamantul V. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială . de imputare nr. 634/25.03.2013 emisă de Primarul Comunei Drăguseni, județul G..
În motivarea cererii privind anularea dispoziției de imputare reclamanta a arătat în esență că respectivele drepturile salariale menționate in decizia de imputare i-au fost date in baza acordului colectiv de muncă care nu a fost contestat in instanță.
Reclamantul a mai invocat dispozițiile Legii nr. 84/2012.
În cauză a fost invocată tardivitatea emiterii dispoziției față de nerespectarea termenului prev. de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 de 30 zile de la constatarea pagubei.
b)Întâmpinarea formulată în cauză
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
c)Hotărârea pronunțată în cauză
Prin sentința civilă nr.3735/18.12.2013,Tribunalul G. a admis acțiunea și a dispus anularea dispoziției nr. 634/25.03.2013 emisă de Primarul Comunei Drăguseni, județul G..
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut, în esență că dispoziția de imputare emisă este tardivă, fiind depășit cu mult termenul de 30 de zile reglementat de prevederile art. 85 alin.1 din Legea nr. 188/1999.
Prin dispoziția nr. 634/25.03.2013 Primarul Comunei Drăgușeni, sudetul G. a imputat reclamantului suma de 7622 lei reprezentând sume necuvenite calculate in baza pct. 12 al Deciziei nr. 57/27.11.2012 emisă Curții de Conturi G..
Potrivit art. 85 din legea 188/1999, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
Acest text de lege instituie un termen imperativ de 30 de zile în interiorul căruia trebuie emisă decizia de impunere. Legiuitorul a statuat că acest termen începe să curgă din momentul constatării pagubei care în cazul de față a avut loc în data de 02.11.2012 respectiv la momentul semnării procesului verbal de control încheiat de Camera de Conturi G. sau cel mai târziu la data 27.11.2012 când a fost emisă decizia nr. 57 de către Curtea de Conturi G..
- Instanța de recurs
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta U. A. Teritorială . pentru nelegalitate.
a)Motivele de recurs
În motivarea recursului formulat, recurenta a susținut în esență următoarele:
Instanța în mod neîntemeiat a dispus admiterea contestației și anularea Dispoziției nr. 634/25.03.2013, ca fiind tardiv emisă, deoarece Decizia Camerei de Conturi nr. 57 prin care s-a constatat prejudiciul a fost emisă la data de 27.11.2012, dată când a fost și comunicată Unității A. Teritoriale a comunei Drăgușeni, decizie ce a fost contestată ulterior.
Încheierea din 28.12.2012 a Camerei de Conturi G., prin care s-a respins contestația Unității A. Teritoriale a comunei Drăgușeni împotriva deciziei nr. 57/27.11.2012 a fost contestată de asemenea în instanță, formând obiectul dosarului nr._, motiv pentru care consideră că termenul de contestare a pagubei urma să înceapă să curgă de la rămânerea definitivă a hotărârii instanței de judecată.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond iar în rejudecare să dispună respingerea contestației ca nefondată.
b)Analiza motivelor de recurs
Examinând motivele de recurs,hotărârea primei instanțe, situația de fapt existentă în cauză și legislația aplicabilă,constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În raport de situația de fapt relevată de mijloacele de probă administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente, soluția primei instanțe este una legală și temeinică.
Dispozițiile art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (în forma care era în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat) condiționau antrenarea răspunderii patrimoniale a funcționarului public de emiterea unei decizii de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
În speță constatarea existenței pagubei a fost făcută de Curtea de Conturi, respectiv la data emiterii deciziei nr. 57/27.11.2012. Prin urmare, de la această dată, autoritatea supusă controlului avea obligația de a stabili întinderea prejudiciului și persoanele vinovate. Or, pârâta, în termenul în discuție, nu a făcut nicio verificare în sensul celor dispuse de Curtea de Conturi și abia la 25.03.2013 a emis decizia de imputare care reproduce dispozitivul pct. 12 al Deciziei nr. 57/27.11.2012.Având în vedere faptul că dispoziția de imputare contestată în prezenta cauză a fost, într-adevăr, emisă cu nesocotirea termenului legal, anularea acesteia se impune cu prioritate, apărările pârâtei reeditate în recurs sub forma criticilor la adresa hotărârii primei instanțe fiind în mod vădit nefondate. A primi punctul de vedere al acesteia în sensul lăsării la latitudinea sa a momentului emiterii deciziei de imputare echivalează cu nesocotirea actului de control, cu circumstanțierea proprie a obligației impuse de Curtea de Conturi prin introducerea unei condiții pur potestative, sancționată cu nulitatea în dreptul nostru civil („mă oblig când vreau” care este echivalent cu „mă oblig dacă vreau”). De altfel, temporizarea conformării la dispozițiile organului de control nu poate să fie decât în detrimentul certitudinii juridice, al clarificării într-un termen rezonabil a raporturilor juridice devenite litigioase. Din acest punct de vedere si criticile din recurs referitoare la contestarea deciziei Curții de Conturi nu au relevanta,acest aspect nefiind de natură să înlăture nulitatea deciziei de imputare emisă peste termenul prevăzut de lege.
c)Soluția instanței de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 496 Cod procedură civilă 2010, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta U. A. Teritorială Draguseni prin Primar, jud. G., împotriva sentinței nr. 3735/18.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2014.
Președinte, V. S. | Judecător, I. M. D. | Judecător, D. V. |
Grefier, A. M. S. |
Red. I.D./16.06.2014
Tehnored.A.M.S./ 4 ex./16.06.2014
Fond: L.C.
..06.2014
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6547/2014.... | Alte cereri. Decizia nr. 7454/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
