Alte cereri. Decizia nr. 5314/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5314/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 2113/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5314/2014
Ședința publică din data de 23 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător dr. A. Z.
Judecător V. V.
Grefier F. N.
-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. cu sediul în G., ., împotriva sentinței nr. 294 din data de 20.02.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul Ș. N., domiciliat în comuna Cuca, . și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, .>
La apelul nominal făcut în ședința publică
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen, recursul fiind motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Curtea verificând actele dosarului, constată cauza în stare de soluționare și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Examinând actele si lucrările dosarului constata următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29.04.2014 în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului G. paratul Administrația Județeana a Finanțelor Publice G. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 294/20.02.2014 a Tribunalului G. criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare, a arătat că, solicită restituirea taxei de poluare însumă de 9624 lei, motivat de faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 90, paragr. 1 din Tratatul de la Amsterdam, ratificate prin Legea nr. 157/2005.
Prin întâmpinare, a invocat inadmisibilitatea acțiunii, motivat de faptul că suma cerută a fi restituită a fost stabilită printr-o decizie care este un act administrativ fiscal și pentru care legiuitorul a prevăzut o cale specială de atac, respectiv art. 207 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Totodată, a invocat și prematuritatea acțiunii, motivat de faptul că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei a arătat că, în ce privește susținerea că taxa ar fi contrară principiilor europene, normele metodologice privind taxa de poluare sunt conforme cu normele europene, așa cum rezultă din Infograma nr. 5899/29.06.2008 transmisă de reprezentanța permanentă a României pe lângă UE – Bruxelles, lucru de altfel recunoscut de însăși reclamant, prin susținere că taxa de poluare a fost introdusă la solicitarea Comunității Europene, prin abrogarea art. 2141 – 2143 Cod fiscal care veneau în contradicție cu normele comunitare.
Prin soluția pronunțată, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, contribuind decisiv la încălcarea legii române în vigoare. Practic a creat ad-hoc o nouă lege, pe lângă legea imperativă.
Tot pe excepție, apreciază că instanța de fond a respins în mod greșit excepția inadmisibilității și pe cea a prematurității, având în vedere că Legea nr. 554/2004 menționează fără echivoc la art. 7 faptul că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se considera vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a actului. Art. 8 din același act normativ precizează de asemenea că obiectul acțiunii judiciare în contencios în constituie răspunsul la plângerea prealabilă.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este fondat și se impune a fi admis, având în vedere următoarele considerente:
Curtea observă că decizia de stabilire a taxei de poluare a fost emisă în data de 04.02.2013, sub imperiul Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în forma în vigoare în intervalul 01.01.2013 – 15.03.2013, la această din urmă dată fiind abrogată de OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru vehicule. Reclamantul S. N. a achitat taxa pentru emisii poluante la data de 06.02.2013.
In cauza trebuie examinat în ce măsură dispozițiile Legii nr. 9/2012 sunt în acord cu dreptul comunitar, deoarece actele normative anterioare prin care s-a introdus taxa de poluare au avut deficiențe sub acest aspect.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Potrivit art. 4 Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Se observă că, spre deosebire de disp. OUG 50/2008, Legea nr. 9/2012 stabilește obligația plății taxei nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească taxa de poluare, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prevăzută de Legea nr. 9/2012, fie în formele anterioare.
Instanța constată că, în forma prev. de Legea nr. 9/2012, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia instanței, taxa de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează taxa de poluare, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea părții reclamante este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, taxa de poluare nu încalcă dreptul comunitar.
Soluția pronunțată aspra excepțiilor este legala si temeinica, urmând a fi menținută.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea in conformitate cu dispozițiile art.496 Cod procedură civilă, urmează să admită recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. împotriva sentinței nr. 294 din data de 20.02.2014 a Tribunalului G., să caseze în parte sentința criticată și, în rejudecare, să respingă acțiunea principală formulată de reclamantul Ș. N. și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., ca nefondate. Va menține soluția cu privire la excepții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Județeană A Finanțelor Publice G. cu sediul în G., ., împotriva sentinței nr. 294 din data de 20.02.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ și, în consecință:
Casează în parte sentința nr. 294/20.02.2014 a Tribunalului G. și, în rejudecare:
Respinge acțiunea principală formulată de reclamantul Ș. N. și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., ca nefondate.
Menține soluția cu privire la excepții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 Mai 2014.
Președinte, V. P. | Judecător, dr. A. Z. | Judecător, V. V. |
Grefier, F. N. |
Red. V.P. 06 Iunie 2014
Tehn. F.N. 06 Iunie 2014
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5313/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 2196/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
