Alte cereri. Decizia nr. 2901/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2901/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 6137/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2901/R
Ședința publică de la 19 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. I.
Judecător - V. M. D.
Judecător - E. L. P.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice V. cu sediul în Focșani, ., împotriva sentinței civile nr. 884 din 13.02.2013 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 pct. 2 C.pr.civ., după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. sub nr._ reclamantul . SRL a chemat în judecată pârâții DGFP V. și AFM București, pentru restituire taxă de poluare achitată cu ocazia primei înmatriculări a autoturismului său în România.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism second hand, provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene și în vederea înmatriculării a fost obligat să achite taxa specială pentru autoturisme, o taxă nelegală și în contradicție cu normele europene suma de 5023 lei pe care a achitat-o cu O.P. nr. 1603/29.08.2008.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr.50/2008.
Legal citate, pârâta a formulat întâmpinare.
A invocat excepția inadmisibilității, motivat de faptul că reclamantul nu s-a adresat mai întâi autorității emitente a deciziei de calcul a taxei de poluare în cadrul procedurii administrative, impusă de lege.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât taxa este legală și este stabilită prin OUG 50/2008 modificată și completată, act normativ care a avut drept scop alinierea la reglementările europene.
A formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu motivat de faptul că taxa este stabilită de organul fiscal din subordinea A.N.A.F., dar este colectată de Administrația F. pentru Mediu.
Prin sentința 884/2013 a Tribunalului V. a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât ca neîntemeiată.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE V. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, formulată de pârâta DGFP V..
S-a respins acțiunea promovată de reclamant în contradictoriu cu AFM București ca fiind neîntemeiată.
A fost obligată pârâta DGFP V. să-i restituie reclamantului suma de 5023 lei pe care a achitat-o cu O.P. nr. 1603/29.08.2008 reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală la data plății efective.
A fost obligată chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU să plătească pârâtei DGFP V. această sumă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Această interdicție vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În continuare, Curtea a constat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.
Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, s-a reținut că un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Pentru a verifica dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. În al doilea rând, Curtea examinează neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de . taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a reamintit că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, astfel că s-a constat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, s-a reținut că reglementarea taxei prin OUG nr.50/2008, în toate variantele sale, are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În consecință, Curtea a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piață.
Reclamantul a achiziționat un autoturism provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene și în vederea înmatriculării a fost obligat să achite taxa de poluare.
Reclamantul a solicitat pârâtei restituirea sumei achitată cu acest titlu, dar aceasta a refuzat.
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Prin Decizia in cauza C./Enel (1964), CJE a stabilit ca legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar si dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior – or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusa in legislația internă de abia in anul 2008.
De asemenea, in cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit ca judecătorul național este obligat sa aplice normele comunitare, in mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Sub aspectul compatibilității dintre dreptul intern si cel comunitar, în speță Tribunalul își însușește argumentele CJUE exprimate în cele două cauze expuse mai sus, în sensul că taxa instituită prin OUG nr.50/2008 este contrară art.110 ( fost 90 ) din TFUE.
Față de dispozițiile art.148 din Constituția României Tribunalul va da eficiență dispozițiilor Tratatului în detrimentul reglementării naționale.
Cum în cauză, actul juridic al achitării taxei de poluare, constatat deja incompatibil cu dreptul Uniunii Europene, nu poate fi considerat valabil potrivit legii noi, cât timp el este afectat de o cauză de nulitate potrivit legii vechi, prohibiție special instituită prin art.6 alin.3 din NCC, tribunalul apreciază că reclamantul nu datorează taxa de poluare, aceasta fiind calculată și încasată în mod nelegal.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se invocă, în esență, că hotărârea este lipsită de temei legal, situația de fapt reținută de către prima instanță nefiind conformă realității O.U.G. nr. 50/2008 nefiind în contradicție cu art. 90 din Tratatul CE deoarece nu
instituie un sistem de impozitare mai aspru decât pentru cele naționale și nu produce efecte discriminatorii cu privire la autoturismele second hand.
Criticile Comisiei Europene aduse României referitoare la încălcarea Protocolului de aderare la Uniunea Europeană prin perceperea taxei speciale pentru autoturisme nu a vizat decât cuantumul ridicat al acesteia.
Astfel cum a fost reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 taxa de poluare este temeinică și legală, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană sau alt organism comunitar.
Dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 sunt în concordanță și cu unele soluții ale Curții Europene de Justiție.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În drept se reține că până la data de 30.06.2008 prima înmatriculare în România a autoturismelor a fost condiționată de plata taxei speciale reglementate de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și a normelor date în aplicare.
Ulterior a fost instituită taxa specială de mediu/ taxa pe poluare, obligația de plată intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, conform dispozițiilor art.4 alineat 1 litera a) din O.U.G nr.50/21.04.2008.
Potrivit dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocate de reclamant, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
De asemenea, art.28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Referitor la autoturismele noi însă, instanța reține că taxa pe poluare este percepută atât pentru cele de producție internă cât și pentru cele importate, în vederea primei înmatriculări în România, astfel încât nu se poate aprecia că se instituie un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru produsele altor state membre, față de produsele naționale similare ci reprezintă aplicarea principiului „poluatorul plătește”.
Ca urmare, în această privință nu se constată o încălcare a principiul comunitar al liberei circulații a mărfurilor iar impunerea taxei de poluare nu reprezintă o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la import, fiind determinată de necesitatea asigurării protecției mediului și îmbunătățirii calității vieții.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul R. prin Ministerul Economiei si Finanțelor, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu si Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-402/09 T. contra României, a decis ca “articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără insa a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat in cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 TFUE din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare in care reclamantul a invocat ca taxa in cauza este incompatibila cu articolul 110 TFUE.
Prin aceasta hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse in hotărârea in cauza C-402/09 T., considerând ca modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 si O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre si care se caracterizează printr-o uzura si o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie nu sunt in nici un fel grevate de o astfel de sarcina fiscala, condiții in care reglementarea menționata are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
In opinia Curții, competenta statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitata, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre in raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzuta de art. 110 TFUE, trebuie sa se aplice de fiecare data când taxa respectiva este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția naționala.
Curtea a apreciat ca toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie.
Având în vedere că autoturismul proprietatea reclamantului nu a mai fost anterior înmatriculat, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în cartea de identitate a vehiculului, Curtea constată că taxa de poluare a fost stabilită legal, fiind neutră din punct de vedere fiscal, fără a se încălca prevederile art.28 și art. 90 paragraful 1 din Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005 .
Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 304 pct. 9 în referire la art. 312 C.proc.civ. și art. 3041 C.proc.civ., se va admite recursul pârâtei, se va modifica în tot sentința atacată și, în rejudecare, se va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice V. cu sediul în Focșani, ., împotriva sentinței civile nr. 884 din 13.02.2013 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul nr._, modifică sentința și în rejudecare;
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta . SRL cu sediul în Țifești, jud. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. I. V. M. D. E. L. P.
Grefier
I. S.
Red.E.L.P./14.04.2014
Tehnoredactat I.S./15.04.2014/5.2ex.
Fond.S.N.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2196/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 6675/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
