Alte cereri. Decizia nr. 5370/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5370/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 2723/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5370/R
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. B.
Judecător V. M. S.
Judecător L. C.
Grefier E. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind recursul declarat de reclamantul I. V. împotriva sentinței civile nr. 203/Fca/03.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, este timbrat și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul I. V. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Municipiului B. pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/14.03.2013 emisa de pârâtă si obligarea acesteia la restituirea sumei de 9599 lei reprezentând taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule achitata, ce urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective. De asemenea, reclamantul a solicitat si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata efectuate pe parcursul soluționării cauzei.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca BMW si, pentru a putea înmatricula acest autoturism, i s-a comunicat prin decizia nr._/14.03.2013 ca trebuie sa plătească o taxa de mediu în cuantum de 9599 lei. Reclamantul a precizat ca aceasta taxa este ilegala Întrucât dispozițiile Legii nr.9/2012 contravin art.90 din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în cauză fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne. Astfel, prin aplicarea taxei se introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor, fiind înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce taxa de mediu nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România. Întrucât art.90 paragraful 1 din Tratat face parte de la data de 01 ianuarie 2007 din dreptul intern, iar potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, s-a solicitat anularea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/14.03.2013 si restituirea taxei ilegal încasate actualizată cu rata dobânzii legale.
Prin întâmpinarea formulată în termen procedural, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Municipiul B. a solicitat respingerea ca nefondata a acțiunii Întrucât taxa de poluare a fost stabilita in baza unui act normativ in vigoare iar dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză întrucât vizează introducerea unor limitări ale dreptului statelor de a stabili impozite mai mari pentru produsele comunitare decât pentru cele interne. Or, a susținut parata, taxa specială nu este contrară normelor europene, care acceptă principiul „poluatorul plătește”, urmând a fi achitată de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
La termenul din data de 03.02.2014, reclamantul prin apărător, a depus la dosar note prin care a completat motivele care conduc la anularea deciziei contestate.
Astfel, reclamantul a susținut că taxa este ilegal încasată deoarece Legea nr.9/2013 încalcă principiul nediscriminării politicii fiscale prevăzut atât de Constituția României cât și de dreptul fiscal european întrucât modul de calcul al taxelor pentru autoturisme este diferit și creează două categorii de cetățeni – cei care au recuperat taxa în perioada anterioară și cei care, recuperându-și taxa nu pot înstrăina autoturismul cu toate prerogativele dreptului de proprietate.
De asemenea, Constituția României – art. 44 este încălcată și prin prisma faptului că este ilegal ca dreptul de proprietate că fie condiționat de plata vreunei sarcini fiscale care împiedică modul în care o persoana poate dispune liber de bunul său.
În opinia reclamantului, în cauză este încălcat principiul liberei circulații a mărfurilor deoarece Legea nr.9/2013 este destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru prin prisma achitării deja a taxei în formula ulterioară anului 2007 pentru autoturismele aflate în parcul auto național și nerestituită ulterior.
În concret, prin adoptarea Legea nr.9/2013 care reglementează obligativitatea plății acestei taxe pentru mașinile importate iar pentru mașinile din parcul național auto doar pentru cele pentru care nu s-a plătit vreo taxă de acest gen sau s-a plătit și a fost recuperată, se influențează concurența în piața second – hand din Romania, creând discriminări vădite la prestații echivalente.
De altfel, prin această discriminare s-au încălcat și dispozițiile Legii nr. 48/2002 și OG nr. 137/2010.
S-a mai considerat de reclamant că nu este respectat principiul neretroactivității legii civile astfel cum este reglementat de art. 15 alin.2 din Constituția României si art. 6 din Noul Cod Civil.
Astfel, actele juridice nule încheiate în baza unor dispoziții legale abrogate nu pot produce alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii. Or, prin Legea nr. 9/2013 se dă eficacitate taxei auto achitată în virtutea actelor normative neconforme cu reglementarea comunitară, considerate nule de legislația în vigoare. În plus, prin prisma hotărârilor judecătorești care au stabilit pentru totdeauna că autovehiculele în cauză pot circula pe teritoriul României fără nici o îngrădire a dreptului de proprietate, se încalcă autoritatea de lucru judecat prevăzută de art.430 din noul cod de procedură civilă.
Reclamantul a mai susținut și faptul că prin Legea nr.9/2013 principiul consacrat „poluatorul plătește” s-a transformat în „numai unii poluatori plătesc” deoarece autovehiculele care nu își schimbă proprietarul nu sunt obligate să plătească vreo sumă de bani.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri depuse la dosar de către reclamant.
Prin sentința civilă 203/Fca/03.02.2014 Tribunalul B. a respins ca nefondată acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ de reclamantul I. V., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul B. a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW potrivit contractului de vânzare cumpărare din data de 05.06.2012 si a solicitat înmatricularea lui in Romania precum și acordarea numerelor de circulație.
Pentru efectuarea acestor formalități, reclamantul a fost obligat să achite taxa de poluare în valoare de 9599 lei stabilita prin Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/14.03.2013, suma pentru care ulterior a formulat plângere prealabilă, potrivit Legii nr.554/2004, anterior introducerii prezentei acțiuni fără ca aceasta solicitare sa primească o soluție in favoarea sa.
Taxa de poluare a fost instituita prin Legii nr.9/2012 prin care s-au abrogat dispozițiile O.U.G nr.50/2008 iar obligația de plata intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Potrivit art.4 alin.1 lit.a din Legea nr.9/2012 „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare” iar alin.2 al aceluiași articol arata ca „Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Potrivit dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”. De asemenea, art.28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Tribunalul reține însă ca de la data de 01.01.2013 (când au încetat efectele O.U.G nr.1/2012 care au suspendat aplicarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea nr.9/2012) taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este percepută in mod egal în vederea înmatriculării atât pentru cele rulate anterior în România, cele de producție internă cât și pentru cele importate ce fuseseră înmatriculate in alte state membre, astfel încât nu se poate aprecia că se instituie un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru produsele altor state membre, față de produsele naționale similare.
Prin urmare, în această privință nu se constată o încălcare a dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, întrucât si pentru autoturismele deja înmatriculate ori produse in Romania sunt impuse aceleași taxe nefiind în nici un caz o măsură protecționistă luată de statul român pentru autovehiculele proprii astfel ca nu reprezintă o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la import sau un impediment in libera circulație a mărfurilor, principiu stabilit de tratat.
Având în vedere că la data emiterii deciziei contestate legiuitorul instituise obligativitatea achitării taxei pentru toate înmatriculările de autovehicule (noi si second hand) indiferent de proveniența acestuia, tribunalul constată că taxa pentru emisiile poluante a fost stabilită în mod legal, potrivit dispozițiilor Legii nr.9/2012, fără a se încălca prevederile Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005.
Tribunalul a mai reținut si faptul ca în cauza C-402/09, I. T. c/ Statul român prin Ministerul Finanțelor și Economiei și alții, prin Hotărârea din 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit ca articolul 110 TFUE (al cărui text este identic cu cel al articolului 90 CE) „trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Referitor la nerespectarea Constituției României – nediscriminarea fiscală și dreptul de proprietate, tribunalul a reținut că în cauză nu s-a invocat nici o excepție de neconstituționalitate pentru a se investi Curtea Constituțională – singura instituție abilitată de lege să stabilească încălcările invocate. Totodată, se reține că până în prezent Curtea Constituțională nu s-a pronunțat în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 9/2013.
Tribunalul a înlăturat și susținerea legată de încălcarea art. 110 TFUE întrucât taxa pentru emisiile poluante este datorata de toate autoturismele, indiferent de proveniența acestora, singura excepție fiind aceea a autovehiculelor pentru care s-a achitat o taxă (de primă înmatriculare sau poluare) nerecuperată prin instanțele de judecată. Or, această excepție nu poate conduce la încălcarea tratatului deoarece este corectă evitarea dublei impuneri pentru același bun, autoturismele în această situație fiind atât autoturisme provenite din import – noi și second hand cât și din producție internă.
Cât privește susținerea retroactivității legii civile, instanța a constatat că aceasta este nefondată întrucât prin Legea nr. 9/2013 nu se ratifică acte juridice nule sau anulabile ci se stabilește un principiu echitabil, acela de a nu se impune plata unei taxe pentru înmatricularea aceluiași autovehicul decât o singură dată, indiferent de titulatura acesteia.
Principiul autorității de lucru judecat este eronat înțeles de către reclamanta/reclamant deoarece nu există identitate de părți, obiect și cauză condițiile esențiale invocării acestei excepții iar instanțele naționale nu au statuat niciodată că autovehiculele în cauză pot circula pe teritoriul României fără nici o îngrădire a dreptului de proprietate ci doar au analizat un act administrativ fiscal prin prisma normelor interne și TFUE.
Nemulțumirea reclamantului vizând faptul că doar anumiți proprietari suportă plata taxei pentru emisiile poluante nu reprezintă un motiv care să conducă la anularea deciziei contestate, fiind la latitudinea legiuitorului modalitatea stabilirii și impunerii taxelor. In concret reclamantul a completat argumentația sa în sensul că toți proprietarii de autovehicule să plătească taxa pentru emisiile poluante conform art. 174 din Tratatul CEE dar aceste motive exced prezentei cauze.
Față de considerentele expuse mai sus si prevederile legale menționate, în temeiul art.18 alineat 1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, instanța a respins ca nefondată prezenta acțiune.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentul invocă greșita interpretare și aplicare a lefii, OUG 9/2013 privind timbrul de mediu producând aceleași efecte discriminatorii și abuzive în aceleași condiții că și în forma aflată în vigoare anterior aplicării acesteia, prev. de OUG 50/2008 și Legea 9/2012.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Prin O.U.G. nr. 9 din 19 februarie 2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, legiuitorul a stabilit cadrul legal privind instituirea timbrului de mediu, iar prin art.19 abrogă în mod expres Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Această operațiune a intervenit în condițiile prescrise de art.16 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, potrivit cărora „In vederea asanarii legislatiei active, in procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmari abrogarea expresa a dispozitiilor legale cazute in desuetudine sau care inregistreaza aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizata.”.
Prin urmare, la momentul la care instanța se pronunță nu mai există taxa de poluare invocată de către reclamantă, astfel că operațiunea de înmatriculare vizată prin acțiunea de față nu mai poate fi condiționată legal de către pârâtă de plata taxei de poluare reglementată de Legea nr.9/2012.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.6 alin.2 din Codul civil „ Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor” iar aceste dispoziții ar impune tranșarea obligației de a face pretinsă de către reclamantă potrivit vechii legi, respectiv Legea nr.9/2012, dar hotărâre în sensul aplicării legii vechi ar fi fără efect.
O asemenea soluție nu ar conduce la efectul scontat de către reclamant, respectiv la înmatricularea efectivă a autovehiculului achiziționat, întrucât pe de-o parte nu mai este în ființă taxa criticată de reclamant prin acțiune, iar pe de altă parte potrivit dispozițiilor art.7 litera j) din Ordinul MAI nr.1501/2006 înmatricularea efectivă a autovehiculului este condiționată de dovedirea achitării taxei speciale fără a se indica tipul acesteia, iar la momentul actual pârâta în vederea înmatriculării se poate solicita doar dovada achitării timbrului de mediu reglementat de OUG nr. 9/2013.
Față de cele expuse, în temeiul art. 496 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. V. (. Nou, ., Cod postal_, J. B.) împotriva sentinței civile nr. 203/03.02.2014 a Tribunalului B., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE - B., ., Cod poștal_, J. B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2014.
Președinte, S. B. | Judecător, V. M. S. | Judecător, L. C. |
Grefier, E. M. |
Red. VMS/20.06.2014
Tehnored. dec. EM
4ex/25.06.2014
Fond – Tribunalul B. – judecător: G. E. V.
.>
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6081/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 6845/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
