Alte cereri. Decizia nr. 5378/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5378/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 1306/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5378/R
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. B.
Judecător V. M. S.
Judecător L. C.
Grefier E. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. împotriva sentinței civile nr. 286/Fca/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. în contradictoriu cu intimatul B. I. R., având ca obiect „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, recursul este timbrat.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, curtea constată dosarul în stare de stare de judecată
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamantul B. I. R. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. pentru a se dispune anularea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/05.03.2013 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la restituirea sumei de 6141 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante achitată, cu dobânda legală la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra unui autoturism marca Volkswagen tip Touran pentru înmatricularea căruia în România a plătit o taxă pentru emisii poluante în valoare de 6141 lei, apreciată ca fiind nelegal încasată.
În acest sens reclamantul a susținut că dispozițiile Legii nr.9/2012 contravin dispozițiilor art.23, art.28 și art. 90 paragraful 1 care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului, care ar avea ca efect reducerea importurilor în cauză fiind încălcat principiul nediscriminări produselor importate față de produsele interne, în referire la autoturismele înmatriculate anterior în România.
Cum dispozițiile din Tratatul de Instituire a Comunității Europene fac parte de la data de 01 ianuarie 2007 din ordinea de drept intern, iar potrivit art. 148 alineat 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, s-a solicitat restituirea taxei ilegal încasate.
În dovedirea acțiunii s-a administrat proba cu acte, respectiv: Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/05.03.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., copie de pe chitanța . nr._/05.03.2013 pentru încasarea taxei în suma de 6141 lei, acte privind proveniența mașinii..
În cauză Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a formulat întâmpinare prin care a invocat chestiuni prealabile privind calitatea procesuală solicitând a se lua act de faptul că, aceasta are calitatea de pârâtă în locul Administrației Finanțelor Publice a Municipiul B. în conformitate cu art.23 alin.5 din HG nr.520/24.07.2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Pe fond Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, arătând că taxa pentru emisii poluante a fost instituită prin Legea nr.9/2012, ale cărei dispoziții sunt în concordanță cu cerințele legislației din Uniunea Europeană, fiind aplicabile cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor, indiferent de proveniența acestuia.
În consecință prevederile Legii nr.9/2012 nu contravin dispozițiilor Tratatului Comunității Europene, nefiind încălcat principiul nediscriminări produselor importate față de produsele interne.
Pârâta a mai arătat că decizia atacată nu are caracterul juridic al unui act care să oblige la plata pe reclamantă, ci reprezintă calculul stabilit de lege în obligația organului fiscal.
S-a susținut că Decizia de calcul al taxei pentru emisii poluante contestată este legală și temeinică, în raport de obiectul cauzei, actele depuse și legea aplicabilă, în condițiile în care reclamantul nu a invocat că ar fi eronat calculul taxei sau că acest calcul ar conține elemente neconforme cu legea.
Solicitarea privind acordarea dobânzii legale a fost apreciată ca neîntemeiată, față de dispozițiile art.9 din O.G. 13/2011 precum și ale art.124 alineat 1 din O.G.92/2003, cererea nefiind adresată organului fiscal ci direct instanței de judecată.
În referire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, s-a solicitat respingerea acestuia, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.453 di noul cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 286/2014 a Tribunalului B. s-a admis acțiunea, a fost anulată decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/05.03.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B..
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 6141 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, cu dobânda legală de la data de 05.03.2013 până la data plații efective.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/05.03.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 6141 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante pentru autovehiculul marca Volkswagen tip Touran cu numărul de identificare WVGZZZ1TZ7W023451, an fabricație 2007, data primei înmatriculări 08.08.2007. În cauză s-a făcut dovada plății taxei menționate în sumă de 6141 lei, conform chitanței . nr._/05.03.2013
În drept se reține că la momentul emiterii deciziei contestate temeiul juridic al încasării taxei pentru emisiile poluante îl reprezenta Legea nr.9/2012, modificata prin O.U.G nr.1/2012, prin care s-au abrogat dispozițiile O.U.G nr.50/_ - ce reglementa taxa pe poluare.
În condițiile suspendării aplicării dispozițiilor art.2 lit.i, ale art.4 alin.2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 alin.1 din Legea nr.9/2012, instanța constată că taxa pentru emisiile poluante nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, instituindu-se astfel un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, unde urmau a fi reînmatriculate urmare a schimbării proprietarului, ca și cel deținut de reclamantă.
Se constată în acest mod încălcarea principiul comunitar al liberei circulații a mărfurilor, impunându-se anularea Deciziei de stabilire a taxei pentru emisiile poluante în baza dispozițiilor Legii nr.9/2012, în forma modificată prin O.U.G nr.1/2012.
Potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României „ prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene… au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
În acest sens instanța a constatat că dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocate în acțiune prevăd că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
De asemenea, art.28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Cum Legea nr.9/2012, în forma modificată prin O.U.G nr.1/2012, conține dispoziții contrare, conform principiului efectului direct al dreptului comunitar, instanța constată că taxa pentru emisiile poluante instituită este ilegală, încălcând prevederile art.28 și art. 90 paragraful 1 din Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005, care prevăd că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin acestea și prin actul de aderare.
Nu a fost acceptat punctul de vedere în sensul că prevederile acestei reglementări au fost armonizate cu legislația europeană, atât timp cât plata taxei pentru emisiile poluante condiționa prima înmatriculare a autovehiculelor în România, iar pentru autovehiculele deja înmatriculate nu era percepută în fapt, deși în mod evident și acestea poluează
S-a constatat astfel că instituire taxei pentru emisiile poluante reprezintă o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative, incompatibilă în principiu cu obligațiile rezultând din art.28 CE, ce nu poate fi justificată în mod obiectiv prin unul din motivele de interes general enumerate de art.30 CE.
Deși scopul declarat al adoptării Legii nr.9/2012 îl reprezintă asigurarea protecției mediului, normele edictate nu au această finalitate, cuprinzând măsuri restrictive discriminatorii.
În acest sens instanța reține Hotărârea Curții Europene de Justiție pronunțată în Cauza C-524/07, Comisia c. Austriei, potrivit căreia s-a constatat încălcarea obligațiilor prevăzute de art.28 CE prin impunerea, cu ocazia primei înmatriculări pe teritoriul Austriei, a unor condiții mult mai stricte în privința valorilor limită a emisiilor poluante și zgomotului, autovehiculelor anterior înmatriculate în alte state membre, în vreme ce vehiculele cu aceleași caracteristici nu erau supuse unor asemenea exigențe în cazul reînmatriculării lor.
De asemenea C.J.U.E. s-a pronunțat în cauza T. contra României la 07.04.2011 în referire la taxa pe poluare stabilită pentru un autovehicul second - hand, ca fiind incompatibilă cu dreptul european, păstrându-se identitatea de raționament și în cazul noii reglementări adoptate prin Legea nr.9/2012, în forma modificată prin O.U.G nr.1/2012, care conține prevederi discriminatorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs AFP B., care a criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
Hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a Legii nr. 9/2012, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 488 pct. 8 C.pr.civ.
Potrivit acestei legi, reclamantul are la dispoziție calea unei cereri administrative adresate pârâtei pentru restituirea taxei, astfel că acțiunea este inadmisibilă.
În drept, a invocat disp. art. 483 și urm. C.pr.civ.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este întemeiat și se impune a fi admis, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește motivul de recurs aplicabil, Curtea constată că cererea de chemare în judecată a fost depusă la instanța de fond după data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă din 2010, astfel că recursul declarat trebuie să se raporteze la motivele prev. de art. 488 C.pr.civ.2010, nu la cele prev. de art. 304 C.pr.civ.1865. Totuși, analiza criticilor invocate face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ.2010, referitor la încălcarea prin hotărâre a normelor de drept material.
Pe fond, Curtea observă că decizia de stabilire a taxei de poluare a fost emisă în data de 05.03.2013, sub imperiul Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în forma în vigoare în intervalul 01.01.2013 – 15.03.2013, la această din urmă dată fiind abrogată de OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru vehicule.
Trebuie examinat în ce măsură dispozițiile Legii nr. 9/2012 sunt în acord cu dreptul comunitar, deoarece actele normative anterioare prin care s-a introdus taxa de poluare au avut deficiențe sub acest aspect.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Potrivit art. 4 Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Se observă că, spre deosebire de disp. OUG 50/2008, Legea nr. 9/2012 stabilește obligația plății taxei nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească taxa de poluare, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prev. de Legea nr. 9/2012, fie în formele anterioare.
Instanța constată că, în forma prev. de Legea nr. 9/2012, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia instanței, taxa de poluare prev. de Legea nr. 9/2012 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează taxa de poluare, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea părții reclamante este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, taxa de poluare nu încalcă dreptul comunitar.
Curtea reține că, în cauza C-97/13, S. G. C. împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, CEJ a fost sesizată cu o trimitere preliminară pentru stabilirea compatibilității Legii nr. 9/2012 cu dreptul comunitar.
În eventualitatea constatării unei incompatibilități, partea reclamantă va putea formula o cerere de restituire a taxei plătite sau va putea declara revizuire împotriva prezentei decizii, în baza art. 21 alin. 2 Legea nr. 554/2004.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, care se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va admite recursul, va casa în tot sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. împotriva sentinței civile nr. 286/20.02.2014 a Tribunalului B..
Casează sentința civilă nr. 2865/2014 a Tribunalului B. astfel:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2014.
Președinte, S. B. | Judecător, V. M. S. | Judecător, L. C. |
Grefier, E. M. |
Red. SB/23.06.02.14
Tehnored. decizie EM
4ex/25.06.2014
Fond Tribunalul B. – judecător:M. L. V.
.>
| ← Pretentii. Decizia nr. 4275/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1803/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
