Alte cereri. Decizia nr. 6018/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6018/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 10568/121/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6018/R
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Judecător S. B.
Judecător I. A. B.
Grefier E. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 579/24.03.2014 a Tribunalului G. în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. FANICĂ prin cab. av. T. I. M., cu domiciliul ales în G., ., . – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect „restituire taxă poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată în recurs și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
P. acțiunea înregistrată sub nr._ la data de 22.09.2011 pe rolul Tribunalului G. –secția de contencios administrativ, reclamantul S. F. a solicitat instanței, in contradictoriu cu parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., actualmente AJFP, obligarea acesteia la restituirea taxei pe poluare pentru autoturisme achitate, în cuantum de 1195 lei, actualizata cu rata dobânzii legale pana la data plății, fără cheltuieli de judecata.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism provenit din UE, pentru înmatricularea căruia a fost nevoit sa achite taxa pe poluare in suma de 1195 lei pentru a putea înmatricula acest autovehicul. Reclamantul consideră nelegală această decizie, față de prevederile art. 90 paragraful l din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.
Legal citata, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
P. sentința civilă nr. 579/24.03.2014 a Tribunalului G. au fost respinse excepțiile, ca nefondate.
A fost admisă acțiunea în contencios administrativ având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamantul S. F., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor G., actualmente AJFP G..
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1195 lei reprezentând taxa pe poluare, actualizată cu rata dobânzii legale, calculată de la data plătii, 25.03.2009 și până la data restituirii.
A fost admisă cererea de chemare în garanție.
A fost obligată chemata în garanție către pârâta la plata sumei de 1195 lei reprezentând taxa pe poluare, actualizată cu rata dobânzii legale, calculată de la data plătii, 25.03.2009 și până la data restituirii.
Pentru a pronunța a ceastă sentință s-au avut în vedere următoarele:
Față de înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca DAEWOO, an fabricație 2001 provenit din spațiul european,categoria M1 norma de poluare E3. Pentru înmatricularea acestui autovehicul in Romania, reclamantul a achitat in contul Trezoreriei mun. G. suma de 1195 lei cu titlu de taxă de poluare auto, aspect dovedit cu chitanța . 4B nr._ din 25.03.2009.
Potrivit art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal și pct.311 –312 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Examinând poziția Comisiei Europene, Guvernul a inițiat modificări legislative menite să modifice natura juridică a taxei auto, astfel că aceasta a primit o nouă denumire – taxă de poluare – și o nouă calificare juridică – taxă de mediu, prinadoptarea O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008.
Adoptarea de către Guvern a acestei ordonanțe a determinat retragerea de către Comisia Europeană a propunerii de decizie pentru sesizarea Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Dar Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 a suferit modificări succesive prin O.U.G. nr. 208/2008 (ulterior abrogată) prin O.U.G. nr. 218/2008, care a intrat în vigoare la data de 15 decembrie 2008, și, ulterior, prin O.U.G. nr. 7/2009.
Obligativitatea respectării dreptului comunitar (european) și prioritatea acestuia față de reglementările interne:
În această privință, Tribunalul a reținut că prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din 1.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767 din 31.10.2003, dispoziții conform cărora:
(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
Tribunalul a apreciat, de asemenea, că obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României menționate, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În concluzie,începând cu data aderării, 1.01.2007, este obligatorie pentru Statul român respectarea așa numitului „acquis comunitar” – astfel cum este definit prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1367/2000, privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordanței dispozițiilor și principiilor Constituției României cu acquisul comunitar, în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 30 din_, definiție a acquisul comunitar conform căreia acesta include, între alte acte normative, „dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea Europeană, semnat la 25 martie 1957 la R., și ale Tratatului privind Uniunea Europeană, semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht, ambele republicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. C 340 din 10 noiembrie 1997”.
Competența instanțelor de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar (european) și de a da eficiență acestora:
Cu privire la competența instanțelor de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar, tribunalul amintește că în dispozitivul hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene din 9 martie 1978, dată în cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr. C 106/77, s-a statuat că „judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.”
Date fiind această opinie explicită a Curții de Justiție a Comunităților Europene – a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar – tribunalul a constat că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Tribunalul subliniază, cu titlu preliminar, că reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări, în special cu privire la cuantumul taxei, modificări indicate succint la punctul 1.8.7. din prezenta motivare. Tribunalul a reținut că, potrivit acestor modificări:
- în perioada 1.07._09 se aplică taxele stabilite conform anexelor la O.U.G. nr. 50/2008, în varianta inițială, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, modificările legislative succesive operate în această perioadă dispunând restituirea diferențelor plătite în plus în raport cu taxa inițială.
- în perioada 19.02._10 se aplică taxele stabilite conform O.U.G. nr. 7/2009.
- începând cu data de 1.01.2011 se aplică taxele stabilite conform O.U.G. nr. 118/2010.
În acest context, instanța a observat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în varianta ulterioară datei de 31.12.2009, respectiv reglementarea în varianta stabilită conform O.U.G. nr. 7/2009.
De asemenea, în privința scutirilor de la plata taxei de poluare, instanța a reținut că exceptarea de la plata taxei de poluare – astfel cum a fost instituită prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008 – a operat în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv.
Totodată, extinderea acestei scutiri la autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm3, precum și la autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv – astfel cum a fost introdusă prin Ordonanța de Urgență nr. 117/2009 – a operat numai în cazul în care astfel de autovehicule se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2009, neputând rezulta de aici o continuare a scutirii care a avut loc în perioada 15.12._09 inclusiv, ci numai remedierea – prin extinderea temporară a scutirii – a tratamentului juridic presupus discriminatoriu introdus prin această scutire în perioada anterioară.
Din aceste reglementări, instanța a reținut, așadar, că exceptarea de la plata taxei de poluare – astfel cum a fost instituită prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008 – a operat numai în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, iar nu și în perioada de 45 de zile de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2009.
De aceea, instanța a reținut, în acest context, că urmează a analiza, în funcție de dispozițiile dreptului european citate anterior, eventuala compatibilitate cu aceste dispoziții a taxei de poluare aplicabilă în perioada ulterioară datei de 31.12.2009, astfel încât nu sunt pertinente – pentru această analiză – mențiunile din comunicatul Comisiei europene din 25.06.2009, comunicat care vizează reglementarea din perioada 15.12._09, când au intrat în vigoare scutirile de la plata taxei de poluare pentru autovehiculele din categoria Euro 4, cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv.
Pe de altă parte, instanța a constatat că se impune analizarea incidenței în cauză a hotărârii Curții Europene de Justiție din cauza T., menționată anterior – hotărâre în care s-a reținut incompatibilitatea dintre art. 110 TFUE și reglementarea română a taxei de poluare conform OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială.
Cu privire la aplicabilitatea în cauză a Hotărârii Curții de Justiție din cauza T. C-402/09:
Astfel, cum a arătat și Curtea de Justiție în paragrafele nr. 28 și 29 din hotărârea T., analiza sa a avut în vedere OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială, iar nu versiunea modificată prin OUG nr. 208/2008.
Curtea a subliniat însă, că modificările ulterioare ale OUG nr. 50/2008 nu au modificat formula de calcul a taxei de poluare, ci au înlocuit anexele inițiale ale OUG nr. 50/2008, cu consecința majorării – substanțială în unele cazuri – a cuantumului taxei de poluare datorate la înmatricularea autovehiculelor.
Astfel, atât OUG nr. 208/2008, cât și OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009 au înlocuit anexele inițiale ale OUG nr. 50/2008, dublând sau triplând cuantumul taxei de poluare în unele cazuri în raport cu reglementarea inițială, și păstrând formula de calcul a taxei, astfel cum a fost stabilită prin OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială.
De asemenea, instanța a constatat că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date. Această caracteristică esențială a taxei de poluare a rămas neschimbată până în prezent, indiferent de modificările aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008
De aceea, instanța a reținut că – în măsura în care nivelul taxei de poluare este unul dintre criteriile de constatare a incompatibilității dintre art. 110 TFUE și reglementarea română a taxei de poluare – reglementarea ulterioară datei de 15.12.2008 și, respectiv aceea ulterioară datei de 19.02.2009 sunt vizate implicit de această hotărâre a Curții Europene de Justiție.
În plus, instanța a reținut că începând cu OUG nr. 208/2008 și continuând cu OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009, a fost introdusă și perpetuată o scutire totală de la plata taxei de poluare pe perioada 15.12._09 (neaplicabilă în prezenta cauză), iar prin OUG nr. 117/2009 a fost extinsă temporar această scutire pentru o categorie limitată de autovehicule, fără a oferi un remediu pentru autovehiculele similare deja înmatriculate în România cu plata taxei de poluare.
Date fiind aceste constatări, instanța a reținut că singurul element de diferență esențial al prezentei cauze față de cauza T. ar fi cuantumul taxei de poluare (care a fost majorat), iar nu formula de calcul, sau sfera de aplicare a taxei de poluare.
În consecință, instanța a considerat că incompatibilitatea dintre art. 110 TFUE(fostul art 90 TCE) și taxa pe poluare din prezentul litigiu se impune a fi analizată și prin prisma hotărârii Curții Europene de Justiție din cauza T., menționată anterior – hotărâre în care s-a reținut incompatibilitatea dintre art. 110 TFUE și reglementarea română a taxei de poluare conform OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială.
Atâta vreme cât interpretarea dispozițiilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene de către Curtea Europeană de Justiție este clară și nu a fost combătută aplicabilitatea acestei jurisprudențe în raport cu prezenta speță, Tribunalul nu consideră necesară sesizarea din nou a Curții de Justiție a Comunităților Europene pentru a oferi o interpretare similară, care poarte fi dedusă chiar din hotărârile anterioare ale aceleiași instanțe.
Tribunalul a constatat că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 reglementează clar procedura de stabilire și, respectiv, de contestare a taxei de poluare – spre deosebire de taxa de primă înmatriculare reglementată de art. 2141 din Codul fiscal, aflată în vigoare anterior Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Astfel, conform art. 7 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
Așadar, potrivit acestei reglementări, stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa de poluare sunt supuse reglementării Codului de Procedură Fiscală, care constituie dreptul comun în materia stabilirii și contestării obligațiilor fiscale.
Tribunalul a reținut, astfel, că atât din dispozițiile art. 7 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, cât și din situația de fapt din speță rezultă că organele fiscale, respectiv Administrația Finanțelor Publice, au emis acte administrative – respectiv au avut manifestări de voință emise în regim de putere publică – prin care au impus reclamantului și au încasat taxa în litigiu, ca o condiție prealabilă înmatriculării unui autovehicul în România.
Tribunalul a reținut, astfel, că una din trăsăturile actului administrativ este aceea că este emis „în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii”. Astfel,potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.
Din acest punct de vedere, decizia de calcul stabilește în concret, potrivit dispozițiilor legale, taxa de poluare datorată în cazul în care contribuabilul dorește să înmatriculeze în România un autovehicul.
Reglementarea legală este aceea care impune obligația plății taxei de poluare, dar această reglementare nu produce niciun efect juridic în absența actelor administrative de individualizare a obligației de plată, după cum nu produce niciun efect juridic în cazul persoanelor care nu intră sub incidența ei prin înmatricularea unor autovehicule în România.
Sub acest aspect, este lipsit de relevanță faptul că reclamantul – solicitând restituirea taxei de poluare – invocă o . critici la adresa actului normativ ce a stat la baza impunerii acelei taxe (iar nu cu privire la modul concret de calcul al taxei de poluare stabilit prin decizia respectivă), deoarece actul concret prin care reclamantului i s-au aplicat dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost tocmai decizia de calcul din litigiu.
De aceea, tribunalul a reținut că actul prin care este stabilită în concret taxa de poluare pe care un contribuabil intenționează să o conteste este tocmai decizia de calcul al taxei de poluare în baza căreia a plătit taxa în litigiu.
Taxa de poluare este, așadar, o taxă care se datorează de către un contribuabil care dorește să desfășoare o anumită activitate sau să obțină o contra-prestație din partea autorităților publice ori să aibă acces la un serviciu oferit de o astfel de autoritate.
În ceea ce privește discriminarea directă, Curtea de Justiție a reținut că reglementarea fiscală română (OUG nr. 50/2008) nu introduce un impozit direct discriminatoriu. Conform paragrafului nr. 36 din hotărârea T., „în acțiunea principală, este cert că, din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa în cauză este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat”.
În raport cu această analiză a Curții Europene de Justiție – incidentă în mod indiscutabil și în prezenta speță, în condițiile în care regimul juridic al taxei de poluare nu a suferit modificări sub acest aspect față de reglementarea inițială din OUG nr. 50/2008, tribunalul a reținut că taxa de poluare din litigiu nu are un caracter direct discriminatoriu din punct de vedere al art. 110 TFUE.
Conform jurisprudenței Curții de Justiție, impozitarea internă poate fi discriminatorie nu numai în mod direct, dar și în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Analizarea pretinsului caracter indirect discriminatoriu al taxei de poluare impune urmarea pașilor trasați de Curtea Europeană de Justiție în hotărârea T.. Astfel, conform paragrafului nr. 38 din această hotărâre, Curtea de Justiție a statuat că „pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Așadar, Curtea de Justiție a instituit prin această hotărâre o dublă examinare a taxei în litigiu în raport cu reglementarea art. 110 TFUE.
În primul rând, s-a apreciat se impune examinarea împrejurării dacă taxa de poluare este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. Din acest punct de vedere, se impune o analiză comparativă a efectelor produse prin instituirea taxei între diferitele autovehicule care au fost supuse aceluiași impozit, respectiv aceleiași taxe de poluare, fără a se avea în vedere o comparare cu impozitarea internă în vigoare anterior introducerii acestei noi taxe. O astfel de analiză a fost expusă de Curtea de Justiție și în hotărârile sale anterioare, respectiv în Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, în Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C-393/98, în Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C-101/00, în Hotărârea Nádasdi și Németh și în Hotărârea din 18 ianuarie 2007 în cauza C-313/05 Maciej Brzeziński.
În al doilea rând – s Curtea de Justiție a completat criteriile de determinare a efectului indirect discriminatoriu al unei taxe interne aplicabilă la înmatricularea autovehiculelor second hand – instanța supremă a Uniunii Europene a reținut că precizând că „va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Tribunalul a constatat că această constatare a instanței de contencios european implică, pentru prima dată, o comparare a efectelor noii taxe cu tratamentul fiscal aplicabil anterior intrării ei în vigoare.
O astfel de constatare impune, totodată, și reevaluarea jurisprudenței anterioare a Curții de Apel în raport cu acest criteriu suplimentar de examinare a pretinsului caracter indirect discriminatoriu al taxei de poluare.
În continuare, Tribunalul va examina efectele taxei în litigiu în raport cu cele două criterii stabilite de Curtea Europeană de Justiție în hotărârea T..
Neutralitatea taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe:
Conform celor arătate anterior, Curtea Europeană de Justiție impune, în respectarea art. 110 TFUE, ca în stabilirea cuantumului taxei să se țină seama de deprecierea reală a autovehiculului taxat, respectiv de vechimea acestuia.
În acest sens, Curtea de Justiție a arătat în paragrafele 39-42 din hotărârea T., referindu-se la jurisprudența sa anterioară, că:
„39 Potrivit unei jurisprudențe constante, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, R.., p. I-479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C-393/98, R.., p. I-1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C-101/00, R.., p. I-7487, punctul 55).
De aici se desprinde concluzia că o taxă care crește pe măsură ce autovehiculul are o vechime mai mare este incompatibilă cu art. 110 TFUE.
În al doilea rând, Curtea Europeană de Justiție și Comisia fac referire la valoarea reziduală a taxei impuse la înmatricularea anterioară a autovehiculelor plasate deja pe piața statului membru în cauză.
În concluzie, Tribunalul a reținut că art. 110 TFUE nu interzice introducerea unui nou impozit de natură internă, de tipul unei taxe plătibile la înmatricularea unui autovehicul, ci numai aplicarea lui discriminatorie, și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Examinând aceste considerații ale Curții Europene de Justiție, tribunalul reține că:
- din Hotărârea Nádasdi și Németh menționată nu rezultă în niciun fel că este nelimitată competența statelor în stabilirea regimului unor noi taxe;
- interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale;
- autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente;
- Art.110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare;
- având în vedere prezența necontestată a unor date statistice care demonstrează o scădere considerabilă a înmatriculărilor de vehicule de ocazie importate în România de la . OUG nr. 50/2008, Curtea Europeană de Justiție a reținut că din dosarul cauzei rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
- Curtea de Justiție a conchis, astfel, că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
- având în vedere aceste constatări, Curtea de Justiție a reținut că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Astfel, nu numai că taxa de poluare stabilită și impusă reclamantului în anul 2010 a fost calculată potrivit aceleiași formule de calcul cu aceea instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 în varianta inițială – declarată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 TFUE – dar și cuantumul acestei taxe este majorat în raport cu această reglementare.
De asemenea, ca și în Hotărârea T., se impune constatarea că vehiculul de ocazie importat de reclamant și caracterizat printr-un anumit grad de vechime și uzură este supus – în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea acestuia – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În această privință, tribunalul a constatat că în prezenta cauză nu s-au administrat probe cu privire la valoarea autovehiculului, pentru a fi posibilă o comparare a nivelului taxei de poluare cu valoarea integrală a autovehiculului. De aceea, tribunalul nu poate reține că în prezenta cauză a fost aplicată o taxă de poluare în cuantum de 30 % din valoarea de piață a autovehiculului supus acestei taxe.
Cu toate acesta, tribunalul a subliniat că prin Hotărârea T. – deși Curtea Europeană de Justiție pare să fi avut în vedere cuantumul ridicat al taxei de poluare – nu a fost stabilit un procentaj minim al taxei de poluare și care să fi fost acceptat de Curtea Europeană de Justiție ca fiind nediscriminatoriu. Astfel, de pildă, nu rezultă din Hotărârea T. că ar fi nediscriminatorie o taxă de poluare care ar avea un cuantum de 10% sau 15% din valoarea de piață a autovehiculului supus acestei taxe, Curtea Europeană de Justiție reținând că întreaga reglementară a taxei de poluare – astfel cum a fost instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 în varianta inițială – contravine art. 110 TFUE.
În concluzie, în condițiile impozitării discriminatorii a autovehiculelor, impozitare care favorizează autovehiculele second hand de pe piața internă, tribunalul a reținut caracterul întemeiat al acțiunii reclamantului și încălcarea art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Î m p o t r i v a acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a O.U.G. nr. 50/2008.
Acest act normativ este în concordanță cu legislația europeană, fiind aplicabile în speță prevederile art. 4 lit. a, art. 5 al. 1, al. 2 și al 3 și art. 6 al. 1 lit. b.
Prevederile O.U.G. nr. 50/2008 sunt același atât pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat cât și pentru un autoturism fabricat în oricare alt stat comunitar și neînmatriculat în România, atâta timp cât autoturismele au aceleași specificații tehnice.
P. aplicarea actului normativ menționat și a normelor metodologice nu s-a încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produselor interne, așa cum în mod eronat susține contestatoarea.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3041 C.proc. civ., Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Cu privire la excepții, corect a reținut prima instanță netemeinicia acestora, judecătorul național fiind obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale, astfel încât prevederile tratatelor constitutive ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Taxa de poluare, pe care reclamantul a fost obligat să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată, deoarece prevederile O.U.G. nr. 50/2008, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe vamale la import sau la export, precum și a altor taxe cu efect echivalent, art. 23.
Relevant în speță este faptul că prin Hotărârea pronunțată de CJUE împotriva României (cauza T.) în data 7.04.2011, s-a statuat în sensul că art. 10 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte sate membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
În acest context, prin instituirea taxelor de poluare pentru autoturisme, vădit disproporționate în raport de prețul de achiziție al autoturismelor, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate din tratat, Curtea constatând că prevederile O.U.G. nr. 50/2008, sunt reglementări contrare art. 110 din TFUE astfel cum acesta a fost interpretat de CJUE prin Hotărârea T., hotărâre ce se impune a fi aplicată retroactiv față de împrejurarea că face corp comun cu norma interpretată.
Din expunerea anterioară rezultă că Tratatul de Instituire a Comunității Europene face parte de la 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României, iar prin instituirea taxei pe poluare acesta a fost încălcat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 579/24.03.2014 a Tribunalului G. în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. FANICĂ prin cab. av. T. I. M., cu domiciliul ales în G., ., . și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect „restituire taxă poluare”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2014.
Pt. Președinte, Pt. Judecător, Pt. Judecător,
L. C. aflat în C.O. S. B. aflat în C.O. I. A. B. aflat în C.O.
Conf. art. 261 alin. 2 C. Conf. art. 261 alin. 2 C. Conf. art. 261 alin. 2 C.
SEMNEAZĂ SEMNEAZĂ SEMNEAZĂ
Președintele Curții de Apel G. Președintele Curții de Apel G. Președintele Curții de Apel G.
Grefier,
E. M.
Red. LC/23.06.2014
Tehnored. dec. EM
5ex./09.07.2014
Fond – Tb. G. – judecător: D. M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 71/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 3151/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
