Alte cereri. Decizia nr. 6607/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6607/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 1603/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6607/2014
Ședința publică din data de 24 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. V.
Judecător - A. B.
Judecător - V. P.
Grefier - F. N.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice cu sediul în G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 3282 din data de 21.11.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă, intimatul reclamant C. P. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul se află la primul termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, solicitându-se judecata cauzei în lipsă, după care;
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o reține în pronunțare. După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3282 din data de 21.11.2014 Tribunalul G. a respins excepția inadmisibilității formulării acțiuni și ca neîntemeiată excepția lipsei procedurii prealabile invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice G.; a admis acțiunea formulată de reclamantul C. P. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice G. - Serviciul Fiscal Orășenesc TG. B. și chemata în garanție AFM București; a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 3.435 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data punerii în întârziere – 19.01.2013 și până la achitarea integrală a debitului, precum și suma de 639,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice G. și a obligat-o pe chemata în garanție către pârâtă la plata sumei de 3.435 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, la plata dobânzii aferentă acestei sume, calculată de la data punerii în întârziere – 19.01.2013 și până la achitarea integrală a debitului și la plata sumei de 639,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism folosit, marca Ford Transit, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să achite, în România, o taxă pentru emisiile poluante în sumă de 3.435 lei. Reclamantul consideră nelegală și discriminatorie această taxă față de prevederile Tratatului Comunității Europene .
În drept, a invocat dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă și ale art. 90 TCE.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut prin Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 17/19.01.2012 (fila 6), s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația achitării sumei de 3.435 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante în vederea înmatriculării autoturismului proprietatea sa, marca Ford Transit, . WFOAXXBDVAXCO7218, categoria N1, norme de poluare E2, înmatriculat pentru prima dată în Marea Britanie, la data de 10.03.1999 (filele 8, 9).
Față de motivele invocate în susținerea cererii de chemare în judecată, prima instanță a avut în vedere următoarele aspecte:
Conform jurisprudenței consecvente a CJUE contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și corelativ, statul are obligația de a o restitui. Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale. Principiul existenței unor remedii naționale adecvate și efective a fost dezvoltat și explicitat mai ales în hotărârea pronunțată asupra afacerilor reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellshaft Ltd. și alții și Hoechst UK Ltd., în care Curtea de la Luxembourg a punctat în sensul că rambursarea taxelor prelevate nelegal nu poate fi condiționată de contestarea reglementării naționale ori a actelor fiscale la momentul plății.
În esență, Curtea a arătat că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca o culpă a contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european. Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalenței (neputând institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (procedura națională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercițiul drepturilor conferite de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene). În cauză, rambursarea taxei pentru emisii poluante se circumscrie procedurii „restituirii de sume" prevăzute de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, respectiv „aplicarea eronată a prevederilor legale", reglementare care, de altfel, respectă cele două principii enunțate anterior, al echivalenței și al efectivității.
Problema vizează admisibilitatea utilizării directe a acestei căi ori, dimpotrivă, parcurgerea obligatorie, în prealabil, a procedurii reglementate de art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală. Acțiunea judiciară având ca obiect restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală. Din această perspectivă, s-a avut în vedere că existența art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală nu ar mai avea nicio justificare logică dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obține decât atacând direct decizia de calcul al taxei de poluare. Or, un text de lege trebuie interpretat în sensul în care produce efecte și nu în sensul în care n-ar produce niciunul.
Ca urmare, s-a apreciat că soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită.
S-a apreciat că această soluție se impune și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei pentru emisii poluante, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
Pentru aceste considerente, s-a constatat că atât excepția lipsei procedurii prealabile cât și excepția inadmisibilității formulării acțiunii sunt neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a achiziționat un autovehicul second-hand marca Ford, număr de identificare WFOAXXBDVAXCO7218, care face parte din categoria N1, înmatriculat pentru prima dată în Marea Britanie, la data de 10.03.1999 (filele 8, 9). Pentru înmatricularea acestui autoturism în România, reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Tg. B. suma astfel calculată, aspect dovedit cu chitanța . nr._ din 19.01.2012 (fila 7).
Organele fiscale din România au invocat legalitatea taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Legii nr. 9/2012, reclamantul invocând nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Astfel, față de motivele invocate în susținerea cererii de chemare în judecată, s-a apreciat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Astfel, potrivit Legii nr. 9/2012 pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand.
Deoarece Legea nr. 9/2012 a intrat în vigoare la data de 10 ianuarie 2012, rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Așadar, se creează astfel o diferență de tratament fiscal între mașinile second-hand înmatriculate în România după . Legii nr. 9/2012, în funcție de proveniența acestora, în sensul că pentru cele provenind dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene se datorează taxa de poluare, iar pentru cele provenind din România nu se datorează această taxă.
S-a dat prioritate normelor de drept comunitar și s-a înlăturat de la aplicare dispozițiile Legii nr. 9/2012, în prezenta cauză și s-a constatat că potrivit legislației comunitare, taxa pentru emisii poluante stabilită în sarcina reclamantului prin decizia de calcul a taxei de poluare nr. 17/19.01.2012 emisă de pârâta AFP Tg. B. este nelegală, că potrivit legislației comunitare invocată anterior suma plătită de reclamant nu a fost datorată, astfel impunându-se restituirea taxei. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant întrucât, în caz contrar, nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., a declarat recurs, în termenul legal, criticând-o pentru următoarele motive: în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității și prematurității, deoarece acțiunea reclamantului trebuia să parcurgă în mod obligatoriu etapa prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, sub sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibilă; că a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a creat ad-hoc o nouă lege, pe lângă cea imperativă; că normele metodologice privind taxa pe poluare sunt conforme cu normele europene.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 raportat la art. 3041 , art. 304 pct. 4,7,8 și 9 Cod procedură civilă și următoarele din Codul de procedură civilă.
Recursul nu este fondat;
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că prima instanță la situația de fapt a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale în rezolvarea excepțiilor și a Legii nr. 9/2012 și că a pronunțat o sentință temeinică și legală care va fi menținută.
Astfel, prima instanță în soluționarea excepțiilor în mod corect a avut în vedere decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011, pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a dispus că „procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”.
Prin urmare, sesizarea instanței de contencios administrativ cu cerere de chemare în judecată având ca obiect restituirea taxei de timbru pentru emisiile poluante, nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Nici critica din al doilea motiv de recurs nu este întemeiată. Intimatul reclamant a achitat taxa pentru emisiile poluante în sumă de 3435 lei la data de 19.01.2012 cu chitanța de plată TS8 nr._ ( fila 7 dosar fond), fiind incidente dispozițiile Legii nr. 9/2012.
În speță, prima instanță a dat eficiență normelor de drept comunitar, reținând corect că taxa pentru emisii poluante stabilită în sarcina reclamantei prin decizia nr. 19 emisă de Administrația Județeană a orașului Tg. B. la data de 19.01.2012, ca nefiind legală.
Curtea de Justiție Europeană a statuat că prevederile Legii nr. 9/2012, în forma în vigoare în perioada în care au fost aplicabile prevederile OUG nr. 1/2012 sunt contrare art. 110 din TFUE întrucât au descurajat punerea în circulație a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională (Ordonanța din 3 februarie 2014 – Cauza C. C97/2013).
În cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „Judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale”.
Și textul art. 148 alin. 2 din Constituția României prevede că tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar în alin. 4 s-a statuat că Parlamentul, Președintele, Guvernul și Autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezolvate din actul aderării.
Recurenta pârâtă a invocat faptul că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă) însă nu a dezvoltat acest motiv și nu a precizat în ce constă încălcarea principiului separației puterilor în stat. Altfel spus, recurenta nu a detaliat cum a interferat judecătorul cauzei în activitatea puterii legislative și care este textul de lege pe care l-a creat și aplicat la soluționarea prezentei cauze.
În raport de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice cu sediul în G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 3282 din data de 21.11.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 Iunie 2014.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, pt. JUDECĂTOR,
V. V. A. B. V. P.
aflată în C.O. aflată în C.O.
conf. disp. art. 261 C.proc. Civ. conf. disp. art. 261 C.proc. Civ.
semnează PREȘEDINTE, semnează PREȘEDINTE,
Grefier,
F. N.
Red. V.P. 03 Iulie 2014
Tehn. F.N. 03 Iulie 2014
Fond. C. L.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 694/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4965/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
