Obligaţia de a face. Decizia nr. 2743/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2743/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 4564/121/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2743/2014
Ședința publică de la 17 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător E. L. P.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta O. M. – S., domiciliată în T., ..31 împotriva sentinței nr.2316/09.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin avocat Zgăbărici E. potrivi delegației depusă la dosar, lipsă fiind intimatele A.F.P.T. și G.F.P.P.G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în sensul că recursul este la primul termen de judecată, motivat, după care;
Întrebat fiind apărătorul recurentei precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei arată că a formulat două motive de recurs, două motive de nelegalitate a hotărârii. Primul și cel mai important motiv cu înrâurire asupra judecății cauzei este acela că hotărârea este nelegală pentru că s-a dat cu încălcarea normelor imperative cu privire la desfășurarea procesului civil. În ședința publică din data de 19.06.2013, instanța a dat cuvântul reclamantei și a rămas în pronunțare exclusiv pe excepții. Arată că judecata este lipsită pe dezbaterea de fond a cauzei, le-a fost încălcat dreptul la apărare, au fost încălcate majoritatea principiilor procesului civil, iar urmarea a fost o hotărâre nelegală. Sub acest aspect consideră că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță. Al doilea motiv de recurs este cel prevăzut de art.304 pct.9 și anume hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii cu privire la normele de drept invocate în susținerea cererii. Această încadrare în drept a cererii și temeiul de drept și juridic a suscitat interesul și a impus precizări din partea instanței de fond, precizări pe care le-au depus în scris la solicitarea expresă și care ulterior nu au fost avute în vedere de judecătorul fondului. Instanța a făcut aplicarea unor norme pe care nu le-au invocat și nici partea adversă nu le-a invocat și în cele din urmă a pronunțat o hotărâre nelegală prin raportare la niște norme pe care le consideră neaplicabile în cauză. Pentru considerentele expuse pe larg în motivele de recurs, dispozițiile legale invocate și probele administrate în cauză solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță cu cheltuieli de judecată fond și recurs.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 4.05.2011 sub nr._ , reclamanta O. M. – S., in contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE G. și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligate paratele să calculeze si să-i plătească majorările de întârziere pentru sumele încasate nelegal cu chitanțele arătate in Notificarea din 28.08.2008, iar in caz contrar să fie obligată parata, provizoriu, la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, până la concurența cuantumului acumulat de la data încasării nelegale si până la restituire conform art. 117 al. 1 lit. a), b) si d) din OG nr. 92/2003.
Reclamanta a mai solicitat obligarea paratelor la plata sumei de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea dosarului nr._ .
Reclamanta a solicitat obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Decizia nr. 300/R/06.05.2008, Curtea de Apel G. a anulat Decizia nr. 162/05.10.2006 si procesul verbal din 19.07.2006 emis de organul fiscal, exonerând societatea de plata sumelor de bani acolo impuse.
Reclamanta susține că, in baza acestei hotărâri judecătorești, a solicitat paratei restituirea sumei de 125.000 lei, cu titlu de dobânzi,sumă pe care paratele nu i-au plătit-o.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, reclamanta arată că, in dosarul nr._, in care s-a pronunțat decizia nr. 300/R/06.05.2008 de către Curtea de Apel G., a precizat că urmează a fi solicitate separat cheltuielile de judecată, motiv pentru care le solicită prin prezenta cerere.
In drept, reclamanta a invocat art. 994, art. 998 Cod civil, art. 42 lit. k) din Legea nr. 571/2003, art. si art. 16 din OG nr. 92/2003, art. 274 Cod procedură civilă.
La dosar reclamanta a depus in copie înscrisuri.
Legal citată, parata AFP T. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență funcțională a Secției de C. Administrativ si Fiscal, excepția prescripției extinctive si excepția inadmisibilității celui de al doilea capăt de cerere.
Pe fondul cauzei, parata AFP T. a solicitat respingerea acțiunii, susținând in esență că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (respectiv nu există fapta ilicită, prejudiciul si nici raportul de cauzalitate) si că reclamanta a achitat voluntar sumele de bani stabilite prin acte fiscale care se bucură de prezumția de legalitate.
In fond parata AFP T. susține că reclamanta nu are dreptul la majorări / penalități de întârziere, întrucât i-a restituit acesteia suma plătită, in termen de 43 de zile.
In drept, parata AFP T. a invocat Legea nr. 554/2004, Codul de procedură fiscală si Codul de procedură civilă.
Legal citată, parata DGFP G. nu a formulat întâmpinare si nu a depus înscrisuri.
Prin sentința 2316/09.07.2013 a Tribunalului G. s-a disjuns capătul doi de cerere prin care s-a solicitat obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată de 5.000 lei ocazionate de soluționarea dosarului nr._ al Curții de Apel G. si s-a dispus înregistrarea sub un nou număr de dosar.
A fost respinsă excepția de necompetență funcțională a primului capăt de cerere, ca nefondată.
A fost respinsă excepția prescripției extinctive, ca nefondată.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta O. M. –S., in contradictoriu cu paratele DGFP G. și A.F.P. T., ca nefondată.
Pentru a pronunța acestă sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 137 al. 1 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos, in tot sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
In lumina disp. art. 137 al. 1 Cod procedură civilă si stabilind ordinea soluționării excepțiilor invocate de parata AFP T. prin întâmpinare, instanța va analiza cu prioritate excepția de necompetență materială a celui de al doilea capăt de cerere, sens in care va dispune disjungerea acestuia (având ca obiect cheltuieli de judecată ocazionate cu soluționarea dosarului nr._ al Curții de Apel G.) si formarea unui nou număr de dosar.
Referitor la excepția de necompetență funcțională a primului capăt de cerere, instanța apreciază că este competentă, având in vedere că se solicită dobânzi / penalități in baza dispozițiilor OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală.
Referitor la excepția prescripției extinctive, instanța apreciază că disp. art. 11 al. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004 (care prevăd un termen de 6 luni de la data comunicării refuzului) nu sunt aplicabile in cauză, atâta vreme cât termenul de prescripție este reglementat de art. 121 al. 1 din OG nr. 92/2003, motiv pentru care o va respinge ca nefondată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, prin Decizia nr. 300/R/06.05.2008 pronunțată in dosarul_, Curtea de Apel G. a admis contestația in anulare împotriva deciziei nr. 133/R/14.02.2008, pronunțată de Curtea de Apel G. in dosarul nr._, a desființat această decizie si, in rejudecare, a admis recursul împotriva sentinței nr. 2015/19.09.2007 a Tribunalului G., in sensul că a anulat Decizia nr. 162/05.10.2006 si procesul verbal din 19.07.2006 emise de DGFP G. si respectiv de AFP T., cu consecința exonerării reclamantei O. M.-S. de la plata sumelor impuse prin aceste acte.
Instanța reține că suma plătită de reclamantă in baza Deciziei nr. 162/05.10.2006 si a procesului verbal din 19.07.2006 emise de DGFP G. si respectiv de AFP T. este de 74.636 lei, sumă precizată de ambele părți.
La data de 04.09.2008 (fila 42 dosar) reclamanta a notificat parata DGFP G., in sensul de a-i plăti suma de 125.000 lei reprezentând „încasări fiscale nelegale”, din care 74.636 lei, suma efectiv plătită in baza actelor fiscale anulate prin Decizia nr. 300/06.05.2008 a Curții de Apel G. si 40.364 lei dobânzi pe care reclamanta le-a calculat in baza art. 117 al. 1 lit. a) si alin. 9 din OG nr. 92/2003.
La data de 24.09.2008 (fila 44 dosar), parata DGFP G. a solicitat reclamantei documentele necesare soluționării notificării, iar la data de 08.10.2008 (filele 47 – 54) parata a emis decizia de restituire către reclamantă a sumei plătită de această, respectiv 74.636 lei, fiind refuzată la restituire diferența de 50.364 lei.
Așadar, la data de 16.10.2008 (fila 49 dosar) parata AFP T. i-a restituit reclamantei suma de 74.636 lei, pe care aceasta a plătit-o in baza actelor administrativ fiscale anulate ulterior de Curtea de Apel G..
Potrivit disp. art. 191 din OG nr. 92/2003, „cererile depuse de contribuabili (…) se soluționează de către organul fiscal in termen de 45 de zile de la înregistrare (…)”.
Instanța reține că dobânda prevăzută de art. 124 din OG nr. 92/2003 s-ar fi calculat numai dacă parata nu ar fi restituit suma de bani in termen de 45 de zile, iar in cauză parata AFP T. a restituit suma de bani in termen de 43 de zile.
Diferența solicitată de reclamantă, de 50.364 lei reprezintă tocmai dobânda pe care aceasta a calculat-o, ignorând termenul de 45 de zile in care această dobânda nu se calculează.
Nu in ultimul rând, împotriva deciziei de restituire din 08.10.2008 (fila 48 dosar), reclamanta avea posibilitatea si dreptul de a formula contestație la organul de soluționare competent, in baza art. 205 din OG nr. 92/2003, contestație pe care aceasta nu a înțeles să o formuleze, ci s-a adresat instanței de judecată după aproape 3 ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta O. M. – S., invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
În motivarea recursului a arătat în esență că hotărârea este nelegală pentru că s-a dat cu încălcarea normelor imperative cu privire la desfășurarea procesului civil.
În ședința publică din data de 19.06.2013, instanța a dat cuvântul reclamantei și a rămas în pronunțare exclusiv pe excepțiile invocate prin întâmpinare, iar potrivit art. 146 C.proc.civ., instanța a pus în vedere părții, prin apărător, să depună concluzii scrise numai pentru susținerile pe care le-a făcut cu privire la excepții.
Judecata este lipsită pe dezbaterea de fond a cauzei și cu toate acestea instanța a pronunțat o hotărâre pe fondul pricinii, fiind încălcate dreptul la apărare, principiul oralității și contradictorialității procesului civil. Sub acest aspect, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
Al doilea motiv de recurs este cel prevăzut de art.304 pct.9 și anume hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii cu privire la normele de drept invocate în susținerea cererii. Această încadrare în drept a cererii a impus precizări în fața instanței de fond și care ulterior nu au fost avute în vedere de judecătorul fondului. Instanța a făcut aplicarea unor norme pe care nu le-au invocat și nici partea adversă nu le-a invocat și în cele din urmă a pronunțat o hotărâre nelegală prin raportare la niște norme pe care le consideră neaplicabile în cauză.
În situația în care se va trece peste primul motiv de recurs, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, cu consecința admiterii acțiunii formulate.
Legal citate, intimatele nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Din verificarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că, în ședința publică din data de 19.06.2013, instanța a dat cuvântul reclamantei și a rămas în pronunțare exclusiv pe excepțiile invocate prin întâmpinare, conform art. 137 C.proc.civ.
Mai mult, potrivit art. 146 C.proc.civ., instanța a pus în vedere părții, prin apărător, să depună concluzii scrise numai pentru susținerile pe care le-a făcut cu privire la excepții. Partea, prin apărător, s-a conformat acestei obligații.
Cu toate acestea, prin sentința 2316/09.07.2013, instanța s-a pronunțat atât pe excepții, cât și pe fondul cauzei.
În consecință, judecata este lipsită pe dezbaterea de fond a cauzei și cu toate acestea instanța a pronunțat o hotărâre pe fondul pricinii, fiind încălcate dreptul la apărare, principiul oralității și contradictorialității procesului civil, ceea ce atrage nulitatea hotărârii.
Sub acest aspect, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanta O. M. – S., domiciliată în T., ..31 împotriva sentinței nr.2316/09.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ și în consecință;
Casează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, E. L. P. |
Grefier, Z. E. |
Red/Tehno/PEL/07.04.2014
Tehno ZE/07.04.2014
Ex.2
Fond: D.M.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1031/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 694/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
