Alte cereri. Decizia nr. 6742/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6742/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 27-08-2014 în dosarul nr. 7157/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6742/2014
Ședința publică de la 27 August 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. B.
Judecător V. M. S.
Judecător L. C.
Grefier F. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul –reclamant P. G.-C. - prin C.A. C. M., împotriva sentinței civile nr. 652 din 4.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata –pârâtă S. P. COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI VEHICULE.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a depus întâmpinare, care a fost comunicată; că este primul termen de judecată; că recursul este motivat,legal timbrat și că s-a solicitat judecata în lipsă, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul G. sub nr._ din 8.10.2013, reclamantul P. G. - C. in contradictoriu cu pârâta Instituția PREFECTULUI JUDEȚULUI G. – S. P. COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULĂRI VEHICULE, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului marca VW PASSAT . WVWZZZ3BZ5E025987 înmatriculat pentru prima dată în GERMANIA la 21.07.2004, fără plata timbrului de mediu pentru autovehicule prev. de OUG 9/2013. A mai solicitat și anularea deciziei de calcul 3230/4.07.2013 emisă de AFP G..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a dobândit prin cumpărare un autoturism marca VW PASSAT . WVWZZZ3BZ5E025987,înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE (Germania) la data de 21.07.2004.
Pentru a putea înmatricula acest autovehicul în România, reclamantul i s-apus în vedere să achite timbrul de mediu prevăzută de OUG nr. 9/2013.
Reclamantul consideră că această taxă a fost stabilită ilegal deoarece încalcă art. 90 din Tratatul de constituire a Uniunii Europene care interzice discriminările intre produse care împiedică libera circulație a mărfurilor precum și art. 28 din același tratat care prevede că între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
În drept, reclamantul a invocat legislația comunitară, art. 148 Constituție, decizia 24/14.11.2011 a ÎCCJ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 50 lei taxă de timbru.
Pârâta, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. A arătat că OUG nr. 9/2013 este conformă cu normele europene, astfel încât în mod eronat a apreciat reclamantul că aceasta contravine art. 90 TCE.
Prin sentința civilă nr. 652 din 4.04.2014 a Tribunalului G. s-a respins acțiunea.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Soluția legislativă adoptată prin OUG. 9/2013 a fost una îndelung dezbătută de către legiuitor, urmărindu-se în principal găsirea unei formule legislative care să nu mai conțină deficiențele vădite a celor anterioare (care instituiau o clară diferență de tratament în favoarea produselor naționale – care nu erau supuse sarcinilor fiscale – și cele importate – care erau supuse acestor sarcini). Astfel, prin O.U.G. nr. 9/2013 legiuitorul a încercat înlăturarea văditei diferențe de tratament fiscal față de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în România și produsele naționale, prin stabilirea faptului că timbrul de mediu se va datora și pentru produsele naționale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale anterior prevăzute de reglementările anterioare (art. 4, alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 9/2013), precum și pentru acele autovehicule pentru care chiar dacă aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natură fiscală au obținut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare (art. 4, alin. (1), lit. d) din O.U.G. nr. 9/2013).
Reglementată în acest fel taxa pentru emisiile poluante prev de OUG. 9/2013 nu mai încalcă art. 110 TFUE.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea deciziei de calcul 3230/4.07.2013 emisă de AFP G., Tribunalul a reținut că pârâta Instituția Prefectului județului G. – S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculări Vehicule nu poate fi obligată la anularea cesteia, nefiind emitenta actului contestat.
Prin urmare, cererea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr. 652 din 4.04.2014 a Tribunalului G. a declarat recurs reclamantul, recurs prin care a reiterat argumentele din cererea de chemare în judecată.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este neîntemeiat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
Curtea observă că decizia de stabilire a timbrului de mediu a fost emisă sub imperiul OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru vehicule.
Trebuie examinat în ce măsură dispozițiile OUG 9/2013 sunt în acord cu dreptul comunitar, deoarece actele normative anterioare prin care s-a introdus taxa de poluare au avut deficiențe sub acest aspect.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Potrivit art. 4 OUG 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se observă că, spre deosebire de disp. OUG 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG 9/2013 stabilește obligația plății timbrului nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prev. de OUG 9/2013, fie în formele anterioare și nu au obținut restituirea ei.
Instanța constată că, în forma prev. de OUG 9/2013, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia instanței, timbrul de mediu prev. de OUG 9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea părții reclamante este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, timbrul de mediu nu încalcă dreptul comunitar.
Curtea reține că, în cauza C-331/13 - I. N. N. împotriva Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, CEJ a fost sesizată cu o trimitere preliminară pentru stabilirea compatibilității OUG 9/2013 cu dreptul comunitar.
În eventualitatea constatării unei incompatibilități, partea reclamantă va putea formula o cerere de restituire a timbrului plătit sau va putea declara revizuire împotriva prezentei decizii, în baza art. 21 alin. 2 Legea nr. 554/2004.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul P. solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul –reclamant P. G.-C. - prin C.A. C. M., împotriva sentinței civile nr. 652 din 4.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 27.08.2014.
Pt.Președinte Judecător Judecător
S. B. V. M. –S. L. C.
care se află în CO
Semnează
- cf. art. 426 alin. 4 NCPC.
Președintele Curții de Apel G.
M. N.
Grefier
F. B.
Red. LC-12.09.2014
Tehnored. FB-5ex/12.09.2014
Fond- Tribunalul G. –jud. M.G.
.>
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 7992/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 2542/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
