Anulare act administrativ. Decizia nr. 7238/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7238/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 5949/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7238/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. D.
Judecător E. L. P.
Judecător G. I.
Grefier L. M. R.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în Focșani, .. 52 bis, împotriva sentinței civile nr.776/24.04.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta și intimata B. A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată acordat în recurs, s-a depus întâmpinare care a fost comunicată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. la nr._ reclamantul B. A. a chemat în judecată pârâta CAS V. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze Deciziile 1037 și 1038/2013 și să se înlăture obligațiile de plată reprezentând contribuție la FNUASS și accesorii în sumă de 1.800 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâta a stabilit nelegal obligația de plată a contribuției la FNUASS având ca punct de reper veniturile declarate de unitățile achizitoare în declarația 205.
Potrivit Protocolului încheiat între CNAS și ANAF în 2007 și actului adițional la acesta trebuiau avute în vedere veniturile din Declarația 221, venituri pe care nu le realizează.
Cum pârâta nu și-a îndeplinit obligația de informare și a calculat greșit contribuția, condiții în care nu calculează nici accesorii, a solicitat anularea deciziilor.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că a calculat contribuția potrivit art.258 alin.2 lit.c din Legea 95/2006 cu referire la art.71 din Legea 971/2003, iar susținerile reclamantului privitor la faptul că nu ar avea calitatea de organ fiscal nu pot fi reținute.
Prin sentința 776/2014 a Tribunalului V. a fost admisă acțiunea formulată de reclamant.
Au fost anulate Deciziile nr. 1037 și 1038 /2013 emise de CAS V..
A fost înlăturată obligația reclamantului de plată a contribuției la FNUASS și a accesoriilor în sumă de 1.800 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Deciziile 1037 și 1038 din 26.06.2013 pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a contribuției la FNUASS și a accesoriilor pentru veniturile obținute din activități independente aferente perioadei 2009-2011.
Din întâmpinare rezultă că aceste venituri sunt obținute din agricultură.
Prin prezenta acțiune reclamantul a invocat mai multe motive de nelegalitate.
Problema în discuție este dacă emiterea actelor administrativ-fiscale s-a făcut legal și dacă reclamantul datorează contribuție.
Cu privire la calitatea de organ fiscal a pârâtei se constată că într-adevăr Legea 95/2006 nu face precizări cu privire la abilitatea caselor de sănătate de a emite titluri de creanță, dar art.36 din Ordinul 617/2007 modificat prin Ordinul 509/2008 pentru aprobarea Normelor Metodologice prevede expres că pârâta emite titluri.
Potrivit art.43 din OG 92/2003 actul administrativ-fiscal trebuie să cuprindă anumite elemente obligatorii.
Din deciziile în discuție nu rezultă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază.
Pe de altă parte pârâta a calculat accesorii în aceeași zi în care a calculat contribuția, deși obligația de plată principală incumbă reclamantului de la data la care titlul de creanță îi este opozabil, de la comunicare, sens în care dispune art.45 din OG 92/2003.
Cu privire la obligația reclamantului de a achita contribuția se constată următoarele:
Potrivit art.257 alin.2 lit.c din Legea 95/2006 se datorează contribuție pentru veniturile obținute din agricultură supuse impozitului pe venit.
Art.71 din Codul fiscal aplicabil perioadei 2009-2011 nu cuprindea printre veniturile impozabile veniturile obținute din exploatarea plantațiilor viticole care au fost introduse prin OG 8/2013 în vigoare de la 1.02.2013.
Determinarea contribuției s-a făcut pe baza Declarației 205, însă potrivit instrucțiunilor de completare obligația de plată a impozitului pe venit și a contribuției revenea până la modificarea codului fiscal persoanei juridice căreia i se vindeau produsele, care achiziționa struguri și cereale.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta arată că sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, instanța de fond făcând confuzii între impozitul pe venit agricol (care poate fi impus pe norma de venit sau reținut la sursă) și contribuția la asigurările de sănătate (contribuție separată de impozitul pe venit).
Art.257 alin.2 lit.c din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății stipulează:
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5%*), care se aplică asupra:
Art.257 din Legea nr.95/2006 prevede:
(1)Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art.213 alin.1.
(1) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma:
(c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit.b);
Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, definește veniturile din activități agricole a fost modificată în anul 2006 prin Legea nr.353 din 17.07.2013, publicată în M.Of.nr.662/2006 și prin care a fost introdusă lit.d la art.71 din Codul Fiscal care precizează: „veniturile din activități sunt veniturile din următoarele activități:
Lit.d) – valorificarea produselor obținute după recoltare, în stare naturală, de pe terenurile agricole proprietate private sau luate în arendă, către unități specializate sau recoltare, unități de procesare industrială sau către alte unități, pentru utilizare ca atare, începând cu data de 01.01.2008”.
Având în vedere că Deciziile Casei de Asigurări de Sănătate au fost emise în data de 26.06.2013( dar pentru perioada 2009-2011), dată la care art.71 din Codul fiscal avea forma precizată mai sus, deci art.71 cuprindea și lit.D)- „valorificarea produselor ……” și deci deciziile sunt emise în mod legal.
Art.119 alin.1 din O.U.G. nr.92/2003 cu modificări și completări stipulează:
Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Art.120 alin.1 din O.U.G. nr.92/2013 stipulează:
(1)Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Susținerea instanței de fond că deciziile emise de casa de asigurări de sănătate nu sunt motivate în fapt și în drept este o susținere nereală deoarece în preambulul deciziilor sunt precizate textele de lege, natura contribuției și toate elementele legale prevăzute de art. 43 din OUG 92/2003.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor expune.
Astfel, corect a reținut instanța că intimata nu a făcut dovada legalității și temeiniciei deciziei de impunere, susținerile reclamantului nefiind combătute prin nici un mijloc de probă.
Potrivit prevederilor art.208 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii în România.
Prin deciziile nr. 1037/2013, 1038/2013 s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații de plată pentru anii 2009 - 2011 în sumă de 1113 lei contribuție și 687 lei penalități și majorări de întârziere.
Potrivit prevederilor art. 261 din Legea nr.95/2006, (1) Angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și, în situația în care nu o respectă, datorează pentru perioada de întârziere, majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
Legea prevede sancțiuni doar pentru persoanele fizice sau juridice la care își desfășoară activitatea asigurații, în situația în care nu depun declarația cu privire la obligațiile care le revin, dar nu prevede nici o sancțiune pentru persoanele în situația reclamantei.
Potrivit prevederilor art. 208 din Legea nr.95/2006, (3) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii si funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii:
a) alegerea libera de către asigurați a casei de asigurări;
b) solidaritate si subsidiaritate in constituirea si utilizarea fondurilor;
c) alegerea libera de către asigurați a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente si de dispozitive medicale, in condițiile prezentei legi si ale contractului-cadru;
d) descentralizarea si autonomia in conducere si administrare;
e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
f) participarea persoanelor asigurate, a statului si a angajatorilor la managementul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
g) acordarea unui pachet de servicii medicale de baza, in mod echitabil si nediscriminatoriu, oricărui asigurat;
h) transparenta activității sistemului de asigurări sociale de sănătate;
i) libera concurenta intre furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate.
Raportat la prevederile legale menționate, se constată că reclamantului nu i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile care-i revin în sistemul asigurărilor de sănătate, fiind încălcate prevederile art. 222 din Legea nr.95/2006, potrivit cărora fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin o data pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personala si a modalității de plata, precum si asupra drepturilor si obligațiilor sale.
Susținerea C. de Asigurări de Sănătate V. este total eronată, instanța de fond arătând că pentru perioada de referință persoanele fizice nu aveau obligația de declarare și plată a contribuției la FNAUSS pentru veniturile din agricultură (nedatorând nici accesorii) deoarece:
-Potrivit instrucțiunilor de completare a Declarației 205, obligația de plată a impozitului pe venit și respectiv a contribuției revenea persoanei juridice care achiziționa produse agricole;
-O.G. nr.8/2013 a modificat Legea nr.571/2013 în ceea ce privește modul de impozitare a veniturilor din agricultură, noile dispoziții fiind în vigoare de la data de 01.02.2013, astfel că apărările C. de Asigurări de Sănătate V. cu privire la Declarația 221 nu pot avea incidența în cauză având în vedere că perioada de referință este 2009-2011.
Prin urmare, instanța nu poate reține motivul de recurs invocat de C. de Asigurări de Sănătate V., Tribunalul V. motivându-și în mod corect și complet hotărârea de a admite acțiunea reclamantului.
C. de Asigurări de Sănătate V. susține că instanța de fond face confuzie între impozitul pe venit agricol (care poate fi impus pe norma de venit sau reținut la sursă) și contribuția la asigurările de sănătate (contribuție separată de impozitul pe venit).
Or, din motivarea instanței de fond rezultă în mod evident că aceasta nu face confuzia specificată, reținând cu ocazia motivării că „determinarea contribuției s-a făcut pe baza declarației 205...”.
Însă, contribuția de asigurări de sănătate care trebuia plătită de reclamant era cea datorată pentru veniturile din agricultură și silvicultură obținute din activitățile înscrise în declarația 221.
Potrivit actului adițional la Protocolul încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F. în anul 2007 pentru veniturile din activitățile agricole datorate de persoanele fizice, A.N.A.F. trebuia să furnizeze venituri net estimat pe baza datelor înregistrate în declarația 221.
Or, reclamantul nu a obținut venituri din următoarele activități agricole impuse pe norme de venit:
- cultivarea și valorificarea florilor în sere și solarii și/sau în sistem irigat;
- cultivarea și valorificarea legumelor și zarzavaturilor în sere și solarii s/sau în sistem irigat;
- cultivarea și valorificarea arbuștilor;
- cultivarea și valorificarea plantelor decorative;
- cultivarea și valorificarea ciupercilor;
- exploatarea pepinierelor viticole;
- exploatarea pepinierelor pomicole.
Pentru veniturile obținute din valorificarea produselor obținute după recoltare în stare naturală de pe terenurile agricole proprietate privată, incluse în declarația privind veniturile din activități agricole impuse pe norme de venit, se datorează contribuția la F.N.U.S.S. începând cu data de 01.02.2013 așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Motivul pentru care s-a emis decizia de impunere este că s-au luat în calcul veniturile obținute din agricultură menționate în declarația 205 „Impozitul reținut la sursa și câștigurile/pierderile realitate, pe beneficiar de venit”, deși în actul adițional la protocolul mai sus arătat se stipulează că la stabilirea contribuției de asigurări de sănătate se ia în calcul, pentru venitul din activități agricole doar venitul net estimate înregistrat în Declarația 221.
Față de cele expuse, constatând că sentința este temeinic motivată în fapt și în drept, cu respectarea prevederilor legale, în temeiul art.496 Noul Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în Focșani, .. 52 bis, împotriva sentinței civile nr.776/24.04.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Președinte, V. M. D. | Judecător, E. L. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, L. M. R. |
Red.E.L.P./21.10.2014
Dact.L.R./4 ex/21.10.2014
FOND S.G.D.
.>
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2877/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 6781/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
