Alte cereri. Decizia nr. 7782/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7782/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 625/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7782/2014
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. G. T.
Judecător - C. R. M.
Judecător - V. M. D.
Grefier - I. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuientul Săvuca G. B., cu domiciliul în G., .. 6, ., privind decizia civilă nr. 5312 din 23.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.10.2014, fiind consemnate în încheierea din acea zi când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 22.10.2014, pronunțând prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul G. sub nr._, reclamantul S. G. B. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. a solicitat obligarea la restituirea sumei de 7878 lei, achitată cu titlu de taxa pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 535/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. a fost respinsă excepția inadmisibilității, au fost admise acțiunea și cererea de chemare în garanție, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 7878 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală‚ până la data restituirii și la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligată chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București către pârâta AJFP G. la plata sumelor menționate.
Prin decizia nr. 5312/23.05.2014 a Curții de Apel G. a fost admis recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. împotriva sentinței nr. 535/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
A fost casată în parte sentința nr. 535/20.03.2014 a Tribunalului G. și, în rejudecare:
Au fost respinse acțiunea principală și cererea de chemare în garanție, ca nefondate.
A fost menținută soluția cu privire la excepție.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Critica din primul motiv de recurs referitoare la greșita soluționare a excepției nu este întemeiată.
În speță, fiind aplicabile dispozițiile unei legi speciale, și anume, Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu se impune parcurgerea procedurii prealabile înainte de a sesiza instanța de judecată, astfel cum prevede art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. În acest sens, prin decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în recursul în interesul legii, că procedura de contestare a actului administrativ fiscal, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și de art. 205 – 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală (referitoare la procedura prealabilă sesizări instanței) nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. a din Codul de procedură fiscală.
Verificând sentința recurată prin prisma celui de-al doilea motiv de recurs, Curtea a constatat că prima instanță a făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor Legii nr. 9/2012, ceea ce impune casarea în parte a acesteia.
Intimatul reclamant a achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 7.878 lei la data de 13 februarie 2013 cu chitanța . nr._ (fila 6 dosar fond), după încetarea efectelor suspendării aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i, art. 4 alin. 2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, suspendare dispusă prin OUG nr. 1/30 ianuarie 2012.
Prin urmare, neexistând discriminarea interzisă de art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, cererea de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este neîntemeiată pentru taxele plătite ulterior suspendării. Textul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 prevede că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Potrivit art. 4 din Legea nr.9/2012 „obligația de plată a taxe intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculări”.
Rezultă din reglementarea din alin.2, mai sus citată, că legiuitorul a introdus obligația plății taxei și pentru autovehiculele second-hand, achiziționate de pe piața internă, unde au fost deja înmatriculate și pentru care nu s-a plătit vreuna dintre taxele reglementate de Codul fiscal sau OUG 50/2008, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România.
Față de cele ce preced, toate taxele au ca fapt juridic generator prima înmatriculare a unui autovehicul în România după . actelor normative care le-au reglementat, deci fie introducerea lui în parcul național, fie prima transcriere a dreptului de proprietate a celor aflate în parcul național, după . Legii nr.9/2012, pentru care nu a fost deja achitată una dintre taxele precizate.
In cazul ambelor categorii de autovehicule analizate anterior (cele importate din statele UE, care se înmatriculează pentru prima dată în România și cele aflate deja în parcul național, pentru care nu s-a achitat deja vreuna din taxele speciale amintite, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate) taxa pentru emisiile poluante se percepe o singură dată, cu ocazia producerii faptului generator, respectiv prima înmatriculare în România sau prima transcriere a dreptului de proprietate, în condițiile expuse.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul S. G. B., solicitând schimbarea deciziei și în rejudecare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta AFP G..
În motivarea cererii revizuentul a arătat că hotărârea Curții de Apel G. nu a ținut cont de apărările sale, deși prin cererea promovată la fond a arătat motivele de nelegalitate a taxei și faptul că este discriminatorie, având în vedere că de la data de 01.01.2007 România este stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene… au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
Totodată, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunității dinainte de aderare.
De asemenea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat nu ar putea să ducă la anularea lui fără a-l lipsi de caracterul ui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăți să fie pusă la îndoială.
Dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
A mai arătat prin cerere faptul că prevederile OUG nr. 50/2008 sunt contrare art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene deoarece este destinată să diminueze introducerea în România a autoturismelor second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate În România și vânzarea autoturismelor produse în România.
Ca motiv de discriminare a arătat faptul că între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 01.07.2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior, doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane.
Discriminarea este realizată de legiuitor legând plata taxei de poluare de faptul înmatriculării.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulați a mărfurilor între statele comunitare în condițiile normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Rostul aceste reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În drept, revizuentul a invocat dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, art. 148 alin. 2, art. 20 alin. 2 din Constituția României ți art 6 coroborat cu art. 14 CEDO.
Cererea de revizuire este nefondată.
Taxa pentru emisii poluante a fost achitată de reclamantul revizuent după data de 01.01.2013, iar temeiul legal al stabilirii acestei taxe l-a constituit dispozițiile Legii nr. 9/2012.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G nr. 50/2008 și a fost introdusă o nouă taxă, denumită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Curtea de Apel mai reține că, raportat la prevederile OUG nr. 50/2008, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în cauzele nr. 402/09 - T. c. României și C-263/10, cauza N., Curtea Europeană de Justiție apreciind că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse in vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
În hotărârea din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În vederea eliminării caracterului discriminatoriu al taxei de poluare, prin Legea nr. 9/2012 a fost instituită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar la art. 4 din acest act normativ s-a prevăzut că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule intervine în următoarele cazuri:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/_, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea până la data de 01 ianuarie 2013 a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel că instanțele au constatat că până la data de 01.01.2013 considerentele Curții Europene de Justiție din Cauzele T. și N. sunt în continuare aplicabile, fiind menținută discriminarea între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională.
Ulterior încetării suspendării reglementate prin OUG nr. 1/2012, respectiv începând cu data de 01.01.2013, se observă însă că taxa pentru emisiile poluante reglementată de Legea nr. 9/2012 se aplică nu numai autovehiculelor second-hand cumpărate din străinătate și neînmatriculate în România, ci și celor cumpărate din țară și deja înmatriculate în România.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească taxa pentru emisiile poluante, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prevăzută de Legea nr. 9/2012, fie în formele anterioare.
Instanța constată că, în forma prevăzută de Legea nr. 9/2012, după încetarea suspendării prevăzute de OUG nr. 1/2012, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Curtea de Apel mai notează că, prin Ordonanța dată la data de 03.02.2014 în cauzele conexate C-97/13, C-214/13, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat raportat la prevederile Legii nr. 9/2012, în forma aplicabilă până la data de 01.01.2013, reținând în considerentele acestei ordonanțe că „prin adoptarea OUG nr. 1/2012, guvernul român a menținut în vigoare o reglementare națională pe care Curtea o declarase deja incompatibilă cu articolul 110 TFUE în Hotărârea T..
În cauză însă situația este diferită întrucât taxa pentru emisiile poluante a fost stabilită și achitată după încetarea efectelor suspendării prevăzute de OUG nr. 1/2012.
Pentru considerentele expuse Curtea de apel apreciază cererea de revizuire ca fiind nefondată și urmează, în consecință să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul Săvuca G. B., cu domiciliul în G., .. 6, ., privind decizia civilă nr. 5312 din 23.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, I. S. |
Red.L.G.T./12.11.2014
Tehnored.I.S./17.11.2014/5ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 241/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 4448/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
