Alte cereri. Hotărâre din 04-06-2014, Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 2879/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5699/2014
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. S.
Judecător I. A. B.
Judecător R. J.
Grefier F. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul –reclamant T. D. împotriva sentinței civile nr. 391 din 06.03.2014 pronunțată de Tribunalului B. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata- pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, că recursul este motivat și legal timbrat și că s-a solicitat judecata în lipsă, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul Tereaca D. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei privind stabilirea sumei privind timbrul de mediu pentru autovehicule nr.2769/13.09.2013 emisa de pârâtă si obligarea acesteia la restituirea sumei de 2.216 lei reprezentând timbru de mediu achitat, ce urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective. De asemenea, reclamantul a solicitat si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata efectuate pe parcursul soluționării cauzei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Mercedes si, pentru a putea înmatricula acest autoturism, i s-a comunicat prin decizia nr.2769/13.09.2013 ca trebuie sa plătească o taxa de mediu în cuantum de 2.216 lei. Reclamantul a precizat ca aceasta taxa este ilegala întrucât dispozițiile O.U.G nr.9/2013 contravin art.90 din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în cauză fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne. Astfel, prin aplicarea taxei se introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor, fiind înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce taxa de mediu nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România. Întrucât art.90 paragraful 1 din Tratat face parte de la data de 01 ianuarie 2007 din dreptul intern, iar potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, s-a solicitat anularea Deciziei privind stabilirea sumei privind timbrul de mediu pentru autovehicule nr.2769/13.09.2013 si restituirea taxei ilegal încasate actualizată cu rata dobânzii legale.
Deși a fost citata legal, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. nu a formulat întâmpinare in cauza pentru a-si preciza poziția procesuala.
La data de 03.02.2014, reclamantul prin apărător, a depus la dosar note prin care a completat motivele care conduc la anularea deciziei contestate.
Astfel, reclamantul a susținut că taxa este ilegal încasată deoarece O.U.G. nr.9/2013 încalcă principiul nediscriminării politicii fiscale prevăzut atât de Constituția României cât și de dreptul fiscal european întrucât modul de calcul al taxelor pentru autoturisme este diferit și creează două categorii de cetățeni – cei care au recuperat taxa în perioada anterioară și cei care, recuperându-și taxa nu pot înstrăina autoturismul cu toate prerogativele dreptului de proprietate.
De asemenea, Constituția României – art.44 este încălcată și prin prisma faptului că este ilegal ca dreptul de proprietate că fie condiționat de plata vreunei sarcini fiscale care împiedică modul în care o persoana poate dispune liber de bunul său.
În opinia reclamantului, în cauză este încălcat principiul liberei circulații a mărfurilor deoarece O.U.G. nr.9/2013 este destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru prin prisma achitării deja a taxei în formula ulterioară anului 2007 pentru autoturismele aflate în parcul auto național și nerestituită ulterior.
În concret, prin adoptarea O.U.G. nr.9/2013 care reglementează obligativitatea plății acestei taxe pentru mașinile importate iar pentru mașinile din parcul național auto doar pentru cele pentru care nu s-a plătit vreo taxă de acest gen sau s-a plătit și a fost recuperată, se influențează concurența în piața second-hand din România, creând discriminări vădite la prestații echivalente.
De altfel, prin această discriminare s-au încălcat și dispozițiile Legii nr.48/2002 și O.G. nr.137/2010.
Reclamantul a mai susținut că nu este respectat principiul neretroactivității legii civile astfel cum este reglementat de art.15 alin.2 din Constituția României si art.6 din Noul Cod Civil.
Astfel, actele juridice nule încheiate în baza unor dispoziții legale abrogate nu pot produce alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii. Or, prin O.U.G. nr.9/2013 se dă eficacitate taxei auto achitată în virtutea actelor normative neconforme cu reglementarea comunitară, considerate nule de legislația în vigoare. În plus, prin prisma hotărârilor judecătorești care au stabilit pentru totdeauna că autovehiculele în cauză pot circula pe teritoriul României fără nici o îngrădire a dreptului de proprietate, se încalcă autoritatea de lucru judecat prevăzută de art.430 din noul cod de procedură civilă.
Reclamantul a mai susținut și faptul că prin O.U.G. nr.9/2013 principiul consacrat „poluatorul plătește” s-a transformat în „numai unii poluatori plătesc” deoarece autovehiculele care nu își schimbă proprietarul nu sunt obligate să plătească vreo sumă de bani.
Prin sentința civilă nr. 391 din 06.03.2014 a Tribunalului B. acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Timbrul de mediu a fost instituit prin O.U.G. nr.9/2013 care a abrogat dispozițiile Legii nr.9/2012 iar obligația de plata intervine o singură dată în condițiile art.4 alin.1 lit.a - d, respectiv:
“a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art.7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Potrivit dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”. De asemenea, art.28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Tribunalul a reținut, însă, că de la data de 15.03.2013 când au intrat in vigoare prevederile O.U.G. nr.9/2013, timbrul de mediu pentru autovehicule este perceput in mod egal în vederea înmatriculării atât pentru autoturismele noi, neînmatriculate anterior, de producție internă sau importate cât și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, potrivit art.4 literele c si d din O.U.G. nr.9/2013, cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, în condițiile stabilite în mod expres de actul normativ menționat, astfel încât nu se poate aprecia că se instituie un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru produsele altor state membre, față de produsele naționale similare.
Prin urmare, în această privință nu se constată o încălcare a dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, întrucât si pentru autoturismele deja înmatriculate ori produse in România sunt impuse aceleași taxe nefiind în nici un caz o măsură protecționistă luată de statul român pentru autovehiculele proprii astfel ca nu reprezintă o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la import sau un impediment in libera circulație a mărfurilor, principiu stabilit de tratat.
Tribunalul a mai reținut și faptul că în cauza C-402/09, I. T. c/ Statul român prin Ministerul Finanțelor și Economiei și alții, prin Hotărârea din 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit ca articolul 110 TFUE (al cărui text este identic cu cel al articolului 90 CE) „trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Având în vedere că la data emiterii deciziei contestate legiuitorul instituise obligativitatea achitării taxei pentru toate înmatriculările de autovehicule (noi si second-hand) indiferent de proveniența acestuia, cât și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, Tribunalul a constatat că timbrul de mediu pentru autovehicule a fost stabilit în mod legal, fără a se încălca prevederile Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005.
Referitor la nerespectarea Constituției României – nediscriminarea fiscală și dreptul de proprietate, Tribunalul a reținut că în cauză nu s-a invocat nici o excepție de neconstituționalitate pentru a se investi Curtea Constituțională – singura instituție abilitată de lege să stabilească încălcările invocate. Totodată, se reține că până în prezent Curtea Constituțională nu s-a pronunțat în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr.9/2013.
Tribunalul a înlăturat și susținerea legată de încălcarea art.110 TFUE întrucât timbrul de mediu este datorat de toate autoturismele, indiferent de proveniența acestora, singura excepție fiind aceea a autovehiculelor pentru care s-a achitat o taxă (de primă înmatriculare sau poluare) nerecuperată prin instanțele de judecată. Or, această excepție nu poate conduce la încălcarea tratatului deoarece este corectă evitarea dublei impuneri pentru același bun, autoturismele în această situație fiind atât autoturisme provenite din import – noi și second-hand cât și din producție internă.
Cât privește susținerea retroactivității legii civile, instanța de fond a constatat că aceasta este nefondată întrucât prin O.U.G. nr.9/2013 nu se ratifică acte juridice nule sau anulabile ci se stabilește un principiu echitabil, acela de a nu se impune plata unei taxe pentru înmatricularea aceluiași autovehicul decât o singură dată, indiferent de titulatura acesteia.
Principiul autorității de lucru judecat este eronat înțeles de către reclamant deoarece nu există identitate de părți, obiect și cauză condițiile esențiale invocării acestei excepții iar instanțele naționale nu au statuat niciodată că autovehiculele în cauză pot circula pe teritoriul României fără nici o îngrădire a dreptului de proprietate ci doar au analizat un act administrativ fiscal prin prisma normelor interne și TFUE.
S-a apreciat că nemulțumirea reclamantului vizând faptul că doar anumiți proprietari suportă plata timbrului de mediu nu reprezintă un motiv care să conducă la anularea deciziei contestate, fiind la latitudinea legiuitorului modalitatea stabilirii și impunerii taxelor.
Împotriva sentinței civile nr. 391 din 06.03.2014 a Tribunalului B. a declarat recurs reclamantul reiterând susținerile făcute și în fața instanței de fond în sensul că OUG nr. 9/2013 este contrară normelor comunitare.
A solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
Curtea observă că decizia de stabilire a timbrului de mediu a fost emisă sub imperiul OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru vehicule.
Trebuie examinat, astfel, în ce măsură dispozițiile OUG 9/2013 sunt în acord cu dreptul comunitar, deoarece actele normative anterioare prin care s-a introdus taxa de poluare au avut deficiențe sub acest aspect.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate ți fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea ți la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului ți pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate ți caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Potrivit art. 4 OUG 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se observă că, spre deosebire de disp. OUG 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG 9/2013 stabilește obligația plății timbrului nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prev. de OUG 9/2013, fie în formele anterioare și nu au obținut restituirea ei.
Curtea constată că, în forma prev. de OUG 9/2013, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia Curții, timbrul de mediu prev. de OUG 9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea reclamantului este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, timbrul de mediu nu încalcă dreptul comunitar.
Pentru aceste considerente, reținând ca fiind temeinică și legală hotărârea instanței de fond, Curtea, în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantului, criticile formulate de acesta fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul –reclamant T. D. împotriva sentinței civile nr. 391 din 06.03.2014 pronunțată de Tribunalului B. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2014.
Președinte, V. M. S. | Judecător, I. A. B. | Judecător, R. J. |
Grefier, F. B. |
Red.I.B. 11.06.2014
Tehnored. FB-6ex-12.06.2014
Fond-Tribunalul B. –jud. G.E.V.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5338/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 140/2014.... → |
|---|
