Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5338/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5338/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 427/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5338/2014
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător I. M. D.
Judecător D. V.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursurilor declarate de reclamanta S.C. „C. M. ACUL DE A.” S.R.L., cu sediul în A., ., ., . și de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE V., cu sediul în ., județul V. împotriva sentinței civile nr. 3093/15.05.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2014 care au fost consemnate în încheierea din aceiași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, amână pronunțarea cauzei la data de 28 mai 2014.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr.3093/2013 a Tribunalului V. s-a admis în parte contestația formulată de reclamanta S.C. „C. M. ACUL DE A.” S.R.L.A. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE V., dispunându-se anularea deciziei nr.421/2011 în parte a Raportului de inspecție fiscală F-VN nr.1291/2011 și a deciziei de impunere nr. F-VN nr.2221/2011, cu privire la suma de 5.844 lei.
Totodată s-au respins ca rămase fără obiect cererile de chemare în garanție formulate de către reclamantă, precum și excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes invocate de către pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că actele administrative atacate au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 571/2003, ordinele prin care au fost declarați inactivi furnizorii reclamantei nefiind publicate în Monitorul Oficial.
Raportul fiscal și decizia de impunere sunt în parte nelegale, doar cu privire la deducerea eronată a sumei de 5.844 lei, atât R.I.F. cât și deciziei de impunere având ca temei de drept art.11 alin.1 și 2 din Legea nr.571/2003 și nu art.146, 153 alin.1 din Legea nr. 571/2003 astfel cum a invocat pârâta în apărare.
Față de cele expuse, excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes au fost respinse, prin admiterea acțiunii principale, cererea de chemare în garanție rămânând fără obiect.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta reclamantă arată că sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii și prin aprecierea eronată a materialului probator administrat în cauză, motivarea fiind în contradicție cu prevederile art.261 pct.5 C.proc.civilă.
Astfel, hotărârea cuprinde motivele pentru care contestația este admisă dar nu cuprinde motivele pentru care contestația este admisă parțial.
Deși oferă doar argumente exclusiv în favoarea admiterii contestației în întregime, instanța trage concluzia că raportul fiscal și decizia de impunere sunt parțial nelegale.
În motivarea recursului declarat de D.G.F.P.G. se arată că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității, deoarece R.I.F. nr.F-VN 1291/2011 a cărei anulare s-a cerut nu poate fi considerat un act administrativ fiscal în sensul art.41 din Cod procedură fiscală cum greșit a reținut prima instanță, deoarece acesta nu stabilește, modifică sau stinge drepturi și obligații fiscale.
Acțiunea este nefondată, deoarece reclamanta a efectuat achiziții în baza unor facturi emise de societăți după data declarării acesteia ca inactive și care nu mai produc efecte juridice din punct de vedere fiscal, astfel încât pentru documentele respective societatea reclamantă nu poate beneficia de drept de deducere a T.V.A.
La dosarul cauzei a fost depusă captura de ecran a listei contribuabililor declarați inactivi, publicată pe sinte-ul A.N.A.F. conform art.5, nr.819/2008 în care este indicat numărul și anul OPANAF prin care societățile respective au fost declarate inactive, precum și data publicării în M.Of.partea I.
Din verificarea acestor înscrisuri rezultă următoarele:
- Furnizorul . a fost declarat inactivi prin OPANAF nr.1167/29.05.2009, data publicării fiind 11.06.2009, în timp ce factura de cumpărare nr._ este emisă ulterior acestui moment, respectiv 12.11.2009;
- În ceea c e privește furnizorul . acesta a fost declarat inactiv prin OPANAF nr.363/25.03.2009, publicat în M.Of.nr.236/09.04.2009, factura de cumpărare fiind emisă ulterior acestui moment, respectiv 10.02.2010;
- Furnizorul ., a fost declarat inactiv prin OPANAF nr.2073/13.05.2011, publicat în M.Of. din data de 30.05.2011.
În ceea ce privește . și ., arată că la dosarul cauzei au fost depuse fișele ANAF/INFOPC pentru pregătirea controlului, din care rezultă că prima societate comercială figurează la starea curentă cu mențiunea „dizolvare cu lichidare ( radiere)” și neplătitoare de TVA, iar cea de a doua figurează la starea curentă cu mențiunea „ inactivitate temporară ( activitate suspendată din 06.2009)” și neplătitoare de TVA.
Potrivit disp.art.146 alin.1 lit.a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA aferentă bunurilor achiziționate, persoana impozabilă trebuie să dețină o factură emisă de o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA.
De asemenea, în speță, sunt aplicabile și prevederile art.11 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și prevederile art.3, alin.1 și alin.2 din Ordinul Președintelui ANAF nr.575/2006, privind stabilirea condițiilor și declararea contribuabililor inactivi.
Din coroborarea prevederilor art.146 și ale art.153 alin.1 din Legea nr.571/2003 rezultă că persoana impozabilă are dreptul să deducă TVA aferentă bunurilor și serviciilor aprovizionate de la o altă persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA, iar pentru exercitarea dreptului de deducere persoană impozabilă trebuie să justifice suma taxei cu facturi fiscale emise pe numele său de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de TVA.
În speță, intimata și-a exercitat dreptul de deducere a TVA înscrisă în facturile fiscale emise de societățile neînregistrate în scopuri de TVA, respectiv neimpozabile din punct de vedere al TVA.
În consecință, față de împrejurarea ca facturile de aprovizionare respective nu sunt emise de către persoane impozabile din punct de vedere a TVA și, deci nu pot constitui documente legale cu care intimata să poată justifica exercitarea dreptului de deducere a TVA, în mod greșit instanța de fond a anulat Decizia de impunere nr. F-VN 2221/11.10.2011 pentru suma de 5.844 lei.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041 C.proc.civ., Curtea constată că prima instanță a pronunțat o sentință parțial legală și temeinică pentru considerentele ce se vor expune.
În mod corect a apreciat prima instanță că excepția inadmisibilității este nefondată, RIF nr.F-VN 1291/11.10.2011 întrunind condițiile actului administrativ așa cum acesta este definit în art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004.
Art.1 alin.2 din Ordinul ANAF 575/2006 privind stabilirea condițiilor și declararea contribuabililor inactivi cu modificările intervenite stipulează „ (2) Contribuabilii sunt declarați inactivi prin ordin al președintelui ANAF, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
De asemenea, conform art.7 din Ordinul 575/2006 cu modificările intervenite, „ (1) Contribuabilii declarați inactivi vor fi înscriși în Lista contribuabililor declarați inactivi ) anexa nr.2), iar contribuabilii cărora le încetează starea de inactivitate vor fi cuprinși în Lista contribuabililor reactivați ( anexa nr.3).
(2) Listele menționate la alin.1 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I…”.
Pe de altă parte, instanța de fond reține că actele nepublicate în Monitorul Oficial nu sunt intrate legal în vigoare.
În mod firesc instanța apreciază că în mod nelegal pârâta a reținut în RIF deducerea eronată a TVA și pe cale de consecință obligații suplimentare de plată.
De asemenea, instanța arată că organul fiscal nu a verificat dacă sunt îndeplinite condițiile legale referitoare la evidențierea furnizorilor pe lista contribuabililor inactivi și publicarea acestor ordine în Monitorul Oficial.
Furnizorul . SRL a fost declarat inactiv printr-un ordin nepublicat în Monitorul Oficial.
Furnizorul . a fost declarat inactiv printr-un ordin nepublicat în Monitorul Oficial. Data achiziționării bunurilor de la acest furnizor este 15.04.2011, iar data inactivării menționată pe site este 30.05.2011, după data achiziției de către reclamantă.
În privința furnizorului . s-a declarat procedura insolvenței în data de 28.08.2007, aceasta fiind finalizată în data de 22.02.2011, ea încadrându-se în:
- dispozițiile art.78 alin.6 dinO.G.nr.92/2003 cu modificările intervenite: „Prin excepție de la prevederile alin.5, nu vor fi declarați inactivi contribuabilii aflați în stare de insolvență sau contribuabilii pentru care s-a pronunțat sau a fost adoptată o hotărâre de dizolvare”.
- Dispozițiile art.1 alin.11 din Ordinul nr.575/2006 cu modificările intervenite „ Prin excepțiile de la prevederile alin.1, nu vor fi declarați inactivi contribuabilii aflați în stare de insolvență iminentă, conform prevederilor legale în vigoare, precum și contribuabilii radiați din evidența Oficiului Național al Registrului Comerțului ( alineat introdus prin art.I pct.1 din Ordinul nr.697/2007, în vigoare de la 22 mai 2007)”.
Furnizorul .:
- prima factură la care face referire organul de control este întocmită la data de 15.06.2009, înainte de suspendarea activității societății;
- activitatea este suspendată de la data de 23.06.2009 prin hotărârea asociatului/ asociaților, ea înregistrându-se în registrul Comerțului, nu prin Ordinul președintelui ANAF.
Referitor la susținerile pârâtei-recurente privitoare la faptul că reclamanta a achiziționat că societățile de la care reclamanta a achiziționat nu sunt plătitoare de TVA la data achiziției se reține că reclamanta a contestat actele administrative menționate în acțiunea introductivă pe motiv că prin acestea pârâta a reținut că s-au făcut achiziții de la societățile declarate inactive prin ordinul președintelui ANAF.
Așadar apărarea vizează exclusiv situația de fapt și de drept din actele administrative contestate și nu pot fi luate în calcul susținerile pârâtei prin întâmpinare, respectiv că societățile în discuție nu ar fi plătitoare de TVA.
Practic, prin recursul său, pârâta nu mai susține situația din actele administrative contestate, admițând că societățile în cauză nu sunt inactive, ci încearcă să inducă instanței de judecată ideea că în mod corect ar fi încheiat actele contestate, dar pentru o cu totul altă motivare, aceea că societățile nu sunt plătitoare de TVA.
Este evident că ceea ce trebuie să analizeze instanța este dacă societățile reținute în actele administrative contestate erau sau nu erau declarate inactive prin ordin al președintelui ANAF publicat în Monitorul Oficial.
Recurenta nu a făcut decât o precizare generală cu privire la încadrarea în drept privind nelegalitatea sentinței instanței de fond; aceasta nu a precizat cu exactitate care sunt motivele pentru care este nelegală sentința, nefăcând nici o indicare punctuală în acest sens. Motivarea este ambiguă. Recurentul consideră sentința civilă netemeinică și nelegală, dar nu se indică în mod corect în ce constă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii atacate.
Referitor la recursul reclamantei, Curtea reține că instanța de fond a menționat eronat în dispozitivul hotărârii suma de 5.844 lei care este compusă din 4.987 lei ( sumă contestată) și suma de 857,14 lei ( suma pe care reclamanta nu a contestat-o) și nu a menționat din eroare suma de 7.700,66 lei ( suma contestată de reclamantă reprezentând TVA + penalități aferente acestei sume).
Primul motiv de recurs invocat de reclamantă este cel prevăzut de art.304 pct.7 C.proc.civ.:” când hotărârea……cuprinde motive contradictorii….””. Deși oferă argumente în favoarea admiterii contestației în întregime ( deci în privința întregii sume contestate de 7.700,66 lei), instanța anulează decizia 421/20.12.2011 în parte și raportul de inspecție fiscală F-VN 1291/11.10.211, decizia de impunere nr. F-VN 2221/11.10.211 nu cu privire la suma de 5.844 lei, fără a da nici un fel de explicații referitoare la modul de calcul al acestei sume.
Astfel instanța reține că actele nepublicate în Monitorul Oficial nu sunt intrate legal în vigoare, în speță, nici cele invocate de pârâtă nu sunt intrate legal în vigoare (pag.4 al.5 din sentință – nici unul dintre furnizori nu a fost publicat în Monitorul Oficial ca inactiv), că pârâta nu indică corect numărul și anul Ordinului ANAF prin care furnizorii erau declarați inactivi pentru a da posibilitatea instanței să verifice realitatea celor susținute – deci pârâta nu și-a probat cu nimic susținerile, că instanța apreciază că în mod nelegal pârâta a reținut în RIF deducerea eronată a TVA în sarcina reclamantei și pe cale de consecință, obligații suplimentare de plată și organul fiscal nu a verificat dacă sunt îndeplinite condițiile legale referitoare la evidențierea furnizorilor pe lista contribuabililor inactivi și publicarea acestor ordine în Monitorul Oficial.
Mențiunea instanței de la pagina 4 alin.14 din sentință: „ Cu privire la cererile de chemare în garanție, instanța de fond nu le-a suspus analizei, atâta timp cât acțiunea principală a fost admisă” se contrazice într-o anumită măsură cu dispozitivul hotărârii care menționează faptul că instanța admite în parte contestația formulată.
Pentru motivele expuse, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei și va admite recursul reclamantei cu consecința modificării în parte a sentinței recurate în sensul admiterii contestației reclamantei și anulării deciziei nr. 421/2011 în parte, a Raportului de Inspecție Fiscală F-VN 1291/11.10.2011, a deciziei de impunere nr.F-VN 2221/11.10.2011 cu privire la suma de 7.700,66 lei din care suma de 4.987 lei TVA și suma de 2.713,66 lei penalități aferente.
Instanța va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
În temeiul art.274 C.proc.civ., Curtea va obliga recurenta-pârâtă D.G.F.P:V. la plata sumei de 652,98 lei cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă.
Curtea va respinge ca nefondată excepția tardivității declarării recursului, invocată de către recurenta-reclamantă, având în vedere că în raport de prevederile art.301 C.proc.civ., acesta a fost declarat în termenul legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE V., cu sediul în ., județul V. împotriva sentinței civile nr. 3093/15.05.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Respinge excepția tardivității formulării recursului, ca nefondată.
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. „ C. M. ACUL DE A.” S.R.L. A., împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința atacată și în rejudecare:
Admite contestația reclamantei S.C. „ C. M. ACUL DE A.” S.R.L. A..
Anulează decizia nr.421/2011 în parte, Raportul de Inspecție fiscală F-VN 1291/11.10.2011, decizia de impunere nr. F-VN 2221/11.10.2011 cu privire la suma de 7.700,66 lei din care suma de 4.987 lei reprezentând TVA și suma de 2.713,66 lei penalități aferente.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurenta-pârâtă D.G.F.P.V. la plata sumei de 652,98 lei cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2014.
Președinte, V. S. | Judecător, I. M. D. | Judecător, D. V. |
Grefier, Z. E. |
Red VD/16.06.2014
Tehno ZE/16.06.2014
Ex.2
Fond:A.C.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3564/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Hotărâre din 04-06-2014, Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
