Anulare act administrativ. Decizia nr. 1634/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1634/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 7004/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1634/2014
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător G. P.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta ., cu sediul în G., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2758/08.10.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, privind pe intimatul pârât M. M. și Pădurilor – AFM Direcția Venituri - Serviciul inspecție fiscala - birou inspecție fiscala teritoriu, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta reclamantă av. D. C., cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la al doilea termen de judecată, recursul fiind motivat, timbrat corespunzător, iar intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare solicitând totodată și judecarea cauzei în lipsă.
După verificarea tuturor înscrisurilor Curtea constată cauza în stare de judecată.
Apărătorul recurentei reclamante solicită a se răspunsul expertului de la punctul 2 al raportului de expertiză în care se precizează că reclamanta și-a achitat silit obligația întrucât a fost supusă executării silite, cu precizarea că organul de inspecție fiscală a calculat în mod nejustificat obligații de plată în sarcina recurentei.
La întrebarea instanței – „de ce nu s-au folosit formularele” – apărătorul recurentei a precizat că au fost înaintate persoanelor fizice care au fost identificate cu cartea de identitate.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat pentru motivele arătate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. – Secția C. sub nr._ din 29.08.2012 reclamanta . G. în contradictoriu cu pârâtul M. M. și Pădurilor – Administrația Fondului Pentru Mediu – Direcția Venituri/Serviciul Inspecție Fiscală – Biroul Inspecție Fiscală Teritoriu, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 118/20.07.2012 emisă de pârât prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Raportului de inspecție 140/24.04.2012 înregistrat la AFM sub nr._/24.04.2012 și Deciziei de impunere 140/24.04.2012 înregistrat la AFM sub nr._/24.04.2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin raportul de inspecție și decizia de impunere i-au fost stabilite suplimentar, în mod nelegal, obligații în sumă totală de 52.382 lei, reclamanta arătând că din cuprinsul documentelor justificative prezentate organelor de control rezultă fără tăgadă că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile de valorificare/reciclare a deșeurilor rezultate din activitatea societății, însă organele de control nu au luat în considerare documentele justificative pentru anul 2007, fără să justifice motivația acestui tratament diferit față de documentele aferente anului 2008. A precizat că pentru anul 2008 a prezentat același tip de documente, situații și acte contabile.
Pârâtul, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 2758/08.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta ..
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că în perioada ianuarie 2007 – decembrie 2011 reclamanta a desfășurat activitate de achiziții de pe piața externă a produselor ambalate (cabluri de semnalizare și control, cabluri de instalații de joasă, medie și înaltă tensiune) al căror ambalaj îl constituie tamburii din lemn și paleții.
În baza HG 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje reclamanta avea obligația reciclării acestor ambalaje.
Raportul de inspecție și decizia de impunere prin care în sarcina reclamantei s-au stabilit suplimentar obligații de plată în sumă totală de 52.382 lei au reținut că în perioada ian. 2007 – dec. 2007 reclamanta a livrat 50.600 kg ambalaje fără documente legale.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert contabil B. M. s-a reținut că pentru anul 2007 reclamanta a întocmit 2 procese verbale de livrare și predare – primire către persoane fizice, în vederea arderii, a cantității totale de 6.000 kg deșeuri, pe care însă inspectorii de mediu nu le-au luat în considerare.
Tribunalul a apreciat că inspectorii de mediu au procedat în mod corect întrucât dovada livrării se face doar cu avize de expediție în baza HG 831/1997, nu cu procese verbale de livrare și predare – primire către persoane fizice.
De altfel, începând cu anul 2008 reclamanta a început să facă livrările pe bază de avize de expediție. Acesta a fost și motivul pentru care obligațiile de plată stabilite sunt aferente doar anului 2007. Începând cu anul 2008 livrările de deșeuri s-au efectuat în mod corect.
Prin raportul de expertiză s-a mai reținut că reclamanta și-a achitat obligația în sumă totală de 52.269 lei, astfel: 5046 lei cu OP nr. TRR01196/4.10.2012 și 47.223 lei cu OP nr. 6/15.10.2012.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal reclamanta ., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului recurenta arată că instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea sentinței întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză întocmit de expert B. M. și înscrisurile depuse la dosar.
Recurenta menționează că în cuprinsul raportului de expertiză expertul a arătat că atât avizele de expediție,cât și procesele verbale au îndeplinit funcția legală de a consemna livrarea, de a însoți ambalajele din lemn pe timpul transportului, de confirma predarea – primirea lor și de justifica îndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor anuale de recuperare, prin înscrierea pe fiecare document a mențiunii „predarea s-a făcut în scopul îndeplinirii obligațiilor anuale de valorificare a deșeurilor de ambalaj conform HCM 621/2005”.
Recurenta mai arată că pentru anul 2008 s-au prezentat același tip de documente, situații și acte contabile care au justificat îndeplinirea de către societate a obiectivelor de valorificare/reciclare a deșeurilor, iar aceste documente au fost avute în vedere la justificarea organelor de control pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. d din OUG nr. 196/1996.
Mai mult, expertul menționează că nici un alt act normativ menționat de organul de inspecție în raport nu conține restricții privind folosirea exclusivă a avizului de expediție în cazul livrărilor respective.
Expertul precizează că în mod nejustificat organul de inspecție a făcut abstracție de existența celor două procese verbale din 18.04.2007, considerându-le ca inexistente și pe această bază anulând livrarea respectivă ca nefiind făcută, cu consecința anulării tuturor livrărilor din anul 2007.
Recurenta mai precizează că suma de 52.269 lei a fost achitată de societate în urma executării silite, aspect care rezultă și din raportul de expertiză.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că potrivit prevederilor legale, respectiv HG nr. 831/1997, Ordinul MFP nr. 2226/2006 și Ordinul MFP nr. 3512/2008, factura sau avizul de însoțire a mărfii reprezintă documente de însoțire a mărfii, iar în condițiile în care societatea a fost în imposibilitatea de a prezenta inspectorilor AFM astfel de documente, și nu procese verbale de predare primire, nu pot fi reținute ca valorificate cantitățile predate de societate numai în baza procesului verbal de predare-primire.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În urma controlului efectuat la societatea reclamantă s-a constatat că deșeurile din ambalaje de lemn provenite din desfășurarea obiectului de activitate au fost predate către persoane fizice în vederea arderii, pe bază de procese verbale în cursul anului 2007 (două procese verbale din data de 18.04.2007) și pe bază de avize de însoțire a mărfurilor în cursul anului 2008.
Din actele dosarului și din raportul de expertiză întocmit de expert B. M. rezultă că la stabilirea obligațiilor societății recurente către bugetul Fondului pentru mediu reprezentanții pârâtei au luat în calcul doar cantitățile de deșeu de lemn predate în vederea arderii către persoane fizice ca fiind valorificate termoenergetic, pe bază de avize de însoțire a mărfurilor.
Nu au fost luate în considerare cantitățile de deșeuri predate de societate în baza celor două procese verbale din data de 18.04.2007.
Potrivit dispozițiilor art. 17 alin. 4 din HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje “Operatorii economici prevăzuți la art. 16 alin. (1) sunt obligați să menționeze în documentele de însoțire a deșeurilor de ambalaje dacă încredințarea spre valorificare/reciclare a acestora se face în scopul îndeplinirii obiectivelor anuale prevăzute de prezenta hotărâre.
De asemenea, art. 33 alin. 4 din Ordinul MMGA nr. 578/2006 (în forma în vigoare în perioada de referință) prevedea că „Operatorii economici responsabili sunt obligați să menționeze în documentele de însoțire a deșeurilor de ambalaje dacă încredințarea spre valorificare a acestora se face în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje.”
Textele legale menționate fac referire la “documentele de însoțire a deșeurilor de ambalaje”, astfel că aceste dispoziții legale nu pot fi interpretate decât ca făcând trimitere la documentele de însoțire a mărfii considerate ca atare în materie fiscală.
În consecință, Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond incidența în cauză a prevederilor HG nr. 831/1997, conform cărora pot servi ca documente de însoțire a mărfurilor avizul de expediție și factura fiscală.
De asemenea, astfel cum arată că intimata, și din dispozițiile Ordinului MF nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, rezultă că pot servi ca documente de însoțire a mărfii factura fiscală și avizul de însoțire a mărfii.
Conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 din acest act normativ „În situațiile în care bunurile circulă fără să fie însoțite de factură, documentul utilizat pe perioada transportului este avizul de însoțire a mărfii, cu excepțiile prevăzute expres de reglementările legale în vigoare.”
În raport de această prevedere legală Curtea apreciază că nu pot fi reținute susținerile expertului în sensul că cele două procese verbale au dobândit calitatea de document justificativ în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, întrucât cuprind aceleași informații ca și avizele de expediție și au fost înregistrate în contabilitate și drept urmare că ar fi trebuit luate în considerare de către pârâtă ca fiind documente de însoțire care justifică livrările respective de deșeuri.
Câtă vreme procesele verbale respective nu pot constitui documente de însoțire a mărfii în sensul legislației fiscale incidente, este lipsit de relevanță faptul că în aceste procese verbale a fost înscrisă mențiunea „predarea s-a făcut în scopul îndeplinirii obligațiilor anuale de valorificare a deșeurilor de ambalaj conform HCM 621/2005”.
Susținerea recurentei în sensul că pentru anul 2008 s-au prezentat același tip de documente organelor de control este lipsită de fundament întrucât din actele întocmite de către instituția pârâtă și din raportul de expertiză rezultă că pentru anul 2008 reclamanta a prezentat avize de expediție pentru ambalajele livrate.
Împrejurarea reținută de instanța de fond în considerentele hotărârii în sensul că societatea reclamantă a achitat obligația în sumă totală de 52.269 lei nu a constituit un motiv pentru care instanța a considerat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată; drept urmare, faptul că nu s-a reținut că obligația respectivă a fost achitată în urma executării silite este lipsită de relevanță sub aspectul legalității și temeiniciei sentinței atacate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod proc. Civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta ., cu sediul în G., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2758/08.10.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, G. P. |
Grefier, Maghița D. |
Red./Tehnored. GLT
M.D.2 ex./28 martie 2014
Fond: MG
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4652/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 2683/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
