Anulare act administrativ. Decizia nr. 1913/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1913/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 5395/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 1913
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător dr. I. A.
Grefier A. M. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate G., cu sediul în .. 42, jud. G., împotriva sentinței nr. 2759/08.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat
pronunțarea cauzei la data de 19 februarie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ din 02.07.2012 reclamanta M. L. D. – notar public în cadrul Biroului Notarilor Publici Asociați M. V. și M. L. D. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate G. (CAS G.) a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună: - anularea deciziei de impunere 24/11/28.03.2012 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate G. prin care i se solicită să achite suma de 16.022 lei reprezentând contribuție neachitată pe anii 2009 – 2011, majorări de întârziere și penalități pentru anii 2008 - 2011;- suspendarea executării deciziei de impunere 24/11/28.03.2012 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate G. și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de anulare a penalităților de întârziere și a unei cote de 50% din majorările de întârziere aferente obligațiilor de plată principale restante la data de 31.08.2011 cf. art. 5 al. 5 lit. a din Ordinul nr. 894/2011.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia de impunere nr. 24/11/28.03.2012 emisă de C. se A. de Sănătate G. pârâta C. se A. de Sănătate G. a solicitat reclamantei să achite suma de 16.022 lei reprezentând contribuție neachitată pentru anii 2009-2011, precum și majorări de întârziere și penalități pentru anii 2008-2011.
Întrucât reclamanta achitase la timp contribuția către pârâtă, la data de 17.05.2012 a formulat plângere prealabilă, prin care a semnalat următoarele aspecte: - calcularea greșită a contribuția de plată aferente anului 2008, reclamanta începând activitatea la data de 01.03.2008 din Situația contribuabilului reieșind că reclamanta avea primul termen de plată la data de 17.03.2008, respectiv suma de 2.909 lei; - potrivit chitanței nr._/08.06.2010 reclamanta a efectuat o plată in cuantum de 20.000 lei, în acest fel stingând debitul existent la acea dată ulterior, trimestrial a achitat suma de 1.375 lei; - neaplicarea prevederilor Ordinului nr. 894/01.11.2011.
Reclamanta a enumerat plățile efectuate de aceasta de la începutul activității și până in prezent, subliniind că prin plata sumei de 20.000 lei la data de 08.06.2010 a înțeles să stingă următoarele datorii, potrivit Situației depusă la dosar: 2.909 lei (scadentă la 16.06.2008)+2.461 lei (scadentă la 15.09.2008)+2.461 lei (scadentă la 15.12.2008)+4.133 lei (scadentă la 15.07.2009)+1.375 lei (scadentă la 16.03.2009)+1.375 lei (scadentă la 15.06 .2009)+ 1.375 lei (scadentă la 15.09 .2009)+ 1.375 lei (scadentă la 15.12 .2009)+ 1.375 lei (scadentă la 15.03 .2010)=28.839 lei.
Ulterior, trimestrial au fost stinse prin plată și restul contribuțiilor datorate, de câte 1.375 lei.
De asemenea, precizează că suma de 2.909 lei scadentă la 17.03.2008 nu este datorată, reclamanta începându-și activitatea la 01.03.2008, aceasta urmând a plăti contribuția de la 15.06.2008.
În aceste condiții, având în vedere prevederile art.2 lit.1 din Ordinul nr. 894/01.11.2011, penalități de întârziere aferente acestor obligații de plată urmează a fi anulate, precum și o cotă de 50% din majorări de întârziere.
Astfel cum rezultă din chitanțele depuse la dosar, reclamanta a achitat pentru anii 2008-2011 suma de 29.625 lei, iar ulterior, la data de 22.06.2012 suma de 1.375 lei.
Pentru aceste motive, reclamanta se consideră îndreptățită pentru a beneficia de prevederile Ordinului nr. 894/1.11.2011, art.2 alin.1 lit.a, respectiv de a i se emite o decizie de anulare a penalităților de întârziere și a unei cote de 50% din majorările de întârziere aferente obligațiilor de plată principale restante la data de 31 august 2011.
Ba mai mult, astfel cum a precizat și anterior, reclamantei nu i s-a comunicat nici un răspuns la plângerea prealabilă, înregistrată la C. de asigurări de Sănătate G.. sub nr._/17.05.2012.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, ulterior pârâta renunțând la această excepție.
Pârâta a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că în baza art. 218 al. 2 Cod procedură fiscală se poate ataca la instanța de contencios administrativ doar decizia de soluționare a contestației împotriva deciziei de impunere, iar în speță nu există o asemenea decizie deoarece reclamanta nu a formulat contestație administrativă.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate G. nu a formulat apărări cu privire la fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 2759/08.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă și s-a dispus anularea în parte a deciziei de impunere 24/11/28.03.2012 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate G., respectiv pentru sumele de 2952 lei majorări de întârziere și 2169 lei penalități de întârziere, fiind menținută decizia de impunere 24/11/28.03.2012 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate G. cu privire la suma de 10.901 lei.
A fost respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de anulare a penalităților de întârziere și a unei cote de 50% din majorările de întârziere aferente obligațiilor de plată principale restante la data de 31.08.2011 cf. art. 5 al. 5 lit. a din Ordinul nr. 894/01.11.2011.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut, în ceea ce privește excepția inadmisibilității, că la termenul din 24.09.2013 avocatul reclamantei a arătat că nu a contestat decizia emisă în soluționarea contestației deoarece aceasta i-a fost comunică reclamantei la fostul sediu din G., ., . și nu la sediul actual din G., .. 17, . nu a avut cunoștință de existența ei.
Acest aspect este confirmat de înscrisul de la f. 36 – nota de transport emisă de Blue Arrow Courier - din care reiese că decizia de soluționare a contestației i-a fost comunicată reclamantei la domiciliul din G., ., . și a fost returnată la 05.07.2012, după expirarea termenului de păstrare.
Având în vedere că la data sesizării instanței – 02.07.2012- reclamanta încă nu primise un răspuns la contestația administrativă, în cauză devine incident art. 8 al. 1 teza I din Legea nr. 554/2004, astfel că Tribunalul a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate G. prin întâmpinare pentru nerespectarea art. 218 al. 2 Cod procedură fiscală.
Pe fond, Tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la capătul de cerere vizând anularea deciziei de impunere 24/11/28.03.2012 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate G. prin care i se solicită reclamantei să achite suma de 16.022 lei reprezentând contribuție neachitată pe anii 2009 – 2011, majorări de întârziere și penalități pentru anii 2008 – 2011.
Suma de 16.022 lei reprezintă: 7782 lei, contribuție neachitată; 5969 lei, majorări de întârziere și 2271 lei, penalități de întârziere.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert contabil C. S. A. (f. 15 din raport care a fost cusut separat la dosar) rezultă că sumele pe care le are de plată reclamanta la data de 31.12.2011 sunt în sumă totală de 16.022 lei și reprezintă: 7782 lei, rest contribuție neachitată; 5969 lei, rest majorări de întârziere; 2271 lei, rest penalități de întârziere .
Reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză iar prin răspunsul la obiecțiuni expertul contabil a menționat că sumele pe care le are de plată reclamanta la data de 31.12.2011, dacă se aplică Ordinul nr. 894/2011 sunt în sumă totală de 10.901 lei și reprezintă: - 7782 lei, rest debit; - 3017 lei, rest majorări de întârziere (cu 2952 lei mai puțin decât în decizia contestată); - 102 lei, rest penalități de întârziere (cu 2169 lei mai puțin decât în decizia contestată)
Prin urmare, acest capăt de cerere a fost admis în parte, în sensul că decizia de impunere 24/11/28.03.2012 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate G. a fost anulată în parte, respectiv pentru 2952 lei majorări de întârziere și 2169 lei penalități de întârziere.
Cu privire la capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de anulare a penalităților de întârziere și a unei cote de 50% din majorările de întârziere aferente obligațiilor de plată principale restante la data de 31.08.2011 cf. art. 5 al. 5 lit. a din Ordinul nr. 894/01.11.2011, Tribunalul a reținut că din răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză reies următoarele:
La data de 31.08.2011, dacă se aplica Ordinul nr. 894/2011, reclamanta ar fi avut de plătit 10.044 lei, astfel: 7094 lei, rest debit, 2950 lei, rest majorări de întârziere, 0 lei, rest penalități de întârziere.
Expertul a calculat și suma datorată de reclamantă la aceeași dată de 31.08.2011 dacă nu se aplica Ordinul nr. 894/2011. Reclamanta ar fi avut de plătit 15.165 lei, astfel: 7094 lei, rest debit, 5902 lei, rest majorări de întârziere, 2169 lei, rest penalități de întârziere
Observând că, în ambele variante de calcul, reclamanta mai avea de plătit la data de 31.08.2011 suma de 7094 lei debit, Tribunalul a considerat că în aceste condiții art. 5 al. 5 lit. a din Ordinul nr. 894/01.11.2011 nu devine aplicabil în cauză, respingând acest capăt de cerere.
Cu privire la cererea de suplimentare cu 765 lei a onorariului datorat de reclamantă expertului contabil instanța, având în vedere complexitatea lucrării care a vizat verificarea documentelor contabile pe o perioadă de aproape 4 ani (2008 – 2011. a apreciat că se impune suplimentarea onorariului de expert cu suma de 300 lei.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, având în vedere că 1 capăt de cerere a fost respins în întregime, iar un capăt a fost admis numai în parte, instanța a admis în parte cererea cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, respectiv pentru suma de 300 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, pârâta C. de A. de sănătate G., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța a admis acordarea facilităților fiscale fără a ține cont că reclamanta nu a solicitat Casei de A. de Sănătate G. acordarea acestora, așa cum prevede art. 5 alin. l din Ordinul nr. 894/2011.
Or, în ce privește al doilea capăt de cerere, respectiv anularea penalităților de întârziere și a unei cote de 50% din majorările de întârziere, în temeiul Ordinului nr. 894/01.11.201, instanța l-a respins, motivat de faptul că ordinul nu este aplicabil în cauză.
Având în vedere că reclamanta nu a depus nicio cerere privind acordarea de facilități fiscale, recurenta consideră că instanța a impus eronat acordarea facilităților fiscale.
Mai mult decât atât, sumele stabilite de Casa de Asigurări de Sănătate G. prin decizia de impunere nr. 24/11/28.03.2012 sunt identice cu cele constatate și prin raportul de expertiză. Recurenta a mai susținut că simulările solicitate de reclamantă prin obiecțiunile la raportul de expertiză nu ar fi trebuit să inducă în eroare convingerea instanței de fond, întrucât în cauză nu este atacat vreun act administrativ prin care s-a respins acordarea de facilități fiscale, ci actul administrativ prin care s-au individualizat obligațiile de plată.
Nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal competent în administrarea contribuabilului să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, conform art. 83 alin (4) din Codul de procedură fiscală.
Reclamanta nu-și poate invoca propria culpă prin încălcarea propriei obligații de a depune declarațiile anuale prevăzute de art.215 din Legea nr.95/2006, împrejurare ce a determinat Casa de Asigurări de Sănătate G. să emită decizia de impunere din oficiu nr. 24/11/28.03.2012 care stabilesc obligația fiscală privind contribuția la asigurările de sănătate aferentă perioadei 2008-2011 în baza deciziilor de impunere anuala emise de Administrația Finanțelor Publice G. pentru veniturile realizate din exercitarea profesiei liberale de notar.
Dispozițiile art. l41 Cod procedură fiscală prevăd obligativitatea emiterii titlului executoriu pentru toate creanțele fiscale neachitate la scadență.
Dobânzile și penalitățile reținute în sarcina reclamantei sunt prevăzute de art. 120 și 121 procedură fiscală.
Intimata reclamantă a depus la dosar note de concluzii prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că prin cererea depusă la data de 17.05.2012 (fila 34 din dosar) a invocat calcularea greșită a contribuției de plată aferentă anului 2008, precum și aplicarea Ordinului nr. 894/2011 și nu a primit nici un răspuns la această cerere.
A mai menționat că răspunsul formulat de pârâtă, aflat la fila 35 din dosar nu i-a fost comunicat la domiciliul corect, astfel că nu a avut cunoștință de acesta pentru a-l contesta și a susținut că, față de răspunsul expertului la obiecțiunile la raportul de expertiză, consideră că este îndreptățită a beneficia de prevederile Ordinului nr. 894/2011.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea cu care a învestit instanța reclamanta a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 24/11/28.03.2012 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate G. și obligarea pârâtei le emiterea unei decizii de anulare a penalităților de întârziere și a unei cote de 50% din majorările de întârziere aferente obligațiilor de plată principale restante la data de 31.08.2011, în conformitate cu art. 5 alin. 5 lit. a din Ordinul Casei Naționale de A. de Sănătate nr. 894/2011.
Curtea constată că prin decizia de impunere nr. 24/11/28.03.2012 au fost individualizate obligațiile de plată ale reclamantei, respectiv contribuția datorată pe perioada 2009, 2010 și trimestrul I 2011, majorările de întârziere și penalitățile aferente acestor contribuții, precum și majorări de întârziere și penalități aferente anului 2008.
Prin adresa nr. 27/17.05.2012 înregistrată la Casa de Asigurări de Sănătate G. sub nr._/17.05.2012 reclamanta a contestat decizia de impunere nr._, arătând că nu au fost calculate corect contribuțiile aferente anului 2008 și că nu au fost aplicate prevederile Ordinului nr. 894/2011.
Prin răspunsul cuprins în adresa nr._/20.06.2012 pârâta a menționat că la data de 07.06.2010 reclamanta figura cu un debit restant de_ lei reprezentând contribuția de sănătate aferentă anului 2008 și pentru plăți anticipate pentru anul 2009, că la data de 08.06.2010 a efectuat o plată parțială de 20.000 lei, iar prin ordinele de plată ulterioare a stins numai obligațiile trimestriale, fără a achita și contribuția aferentă venitului efectiv realizat. Totodată, prin aceeași adresă au fost redate prevederile Ordinului nr. 894/2011 cu sublinierea, printre altele, a dispozițiilor legale care prevăd necesitatea formulării unei cereri pentru acordarea facilităților prevăzute în acest act normativ.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. XI din O.G. nr. 30/2011 „(1) Pentru obligațiile fiscale restante la 31 august 2011, penalitățile de întârziere se anulează sau se reduc, astfel:
a) penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 31 decembrie 2011;
b) penalitățile de întârziere se reduc cu 50% dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 30 iunie 2012.
(2) Pentru dobânzile datorate până la data stingerii și stabilite prin decizii comunicate după această dată, condiția se consideră îndeplinită dacă dobânzile se sting până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(3) În cazul prevăzut la alin. (1), se desființează, total sau parțial, chiar dacă împotriva acestora s-au exercitat ori nu căi de atac, actele administrative fiscale sau titlurile executorii prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale, stinse potrivit alin. (1).
(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător și pentru o cotă de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora, aferente obligațiilor fiscale stinse prin plată sau compensare.
În aplicarea acestor prevederi legale a fost emis de către C. Națională de A. de Sănătate Ordinul nr. 894/2011, în care la art. 2 sunt redate prevederile art. XI din O.G. nr. 30/2011, iar la art. 5 și 7 este reglementată procedura de urmat în vederea acordării facilităților fiscale respective.
Normele legale mai sus menționate au în vedere acordarea facilităților fiscale prevăzute prin acestea pentru obligațiile fiscale principale restante la data de 31 august 2011 și care au fost stinse prin plată voluntară (obligațiile principale și dobânzile aferente acestora) până la data de data de 31.12.2011, respectiv până la data de 30.06.2012.
Astfel cum rezultă din prevederile art. 5 și 7 din Ordinul nr. 894/2011 în vederea acordării facilităților fiscale contribuabilul este ținut să formuleze o cerere adresată organului fiscal.
Cum din probele administrate în cauză nu rezultă că anterior emiterii deciziei nr._ reclamanta a depus la Casa de Asigurări de Sănătate o cerere pentru acordarea facilităților prevăzute de O.G. nr. 30/2011 și Ordinul nr. 894/2011, Curtea constată că nu se poate considera că decizia de impunere emisă ar fi nelegală pentru motivul că la emiterea sa nu au fost avute în vedere dispozițiile celor două acte normative.
În consecință, Curtea constată că în mod greșit a considerat prima instanță că se impune anularea deciziei de impunere contestate pentru sumele reprezentând majorări de întârziere și penalități de întârziere menționate în dispozitivul sentinței, sume preluate din varianta întocmită de expertul contabil „cu aplicarea Ordinului nr. 894/2011”.
Astfel cum subliniază și recurenta, în cauză este contestat un act administrativ fiscal prin care au fost individualizate obligațiile de plată ale reclamantei și nu un act administrativ prin care să fi fost soluționată o cerere de acordare a facilităților fiscale în conformitate cu actele normative menționate.
Nu pot fi primite susținerile intimatei în sensul că cererea depusă la data de 17.05.2012 la Casa de Asigurări de Sănătate G. ar reprezenta o astfel de cerere de acordare a facilităților fiscale, întrucât din modul de formulare a cererii respective rezultă că aceasta reprezenta o contestație împotriva deciziei de impunere nr._ .
În acest sens a fost calificată cererea respectivă și de către instanța de fond, instanța respingând excepția inadmisibilității invocată de pârâtă prin raportare la prevederile art. 218 cod procedură fiscală.
Este de observat că pârâta nu a făcut nici o apărare pe fond referitor la cererea reclamantei vizând acordarea facilităților fiscale conform Ordinului nr. 894/2011, tocmai în considerarea faptului că nu i-a fost adresată o asemenea cerere de către reclamanta intimată anterior formulării cererii de chemare în judecată. Nu se poate considera, în consecință, că pârâta ar fi refuzat a soluționa o cerere formulată de reclamantă în conformitate cu Ordinul nr. 894/2011.
Acest lucru rezultă și din adresa nr._/20.06.2012 care, chiar dacă nu a fost comunicată la domiciliul corect al reclamantei, este de natură a demonstra faptul că pârâta nu refuză soluționarea unei cereri a reclamantei de acordare a facilităților fiscale, ci solicită ca aceasta să dea curs procedurii reglementate de lege în acest sens.
Curtea mai notează faptul că, potrivit prevederilor art. 7 din Ordinul nr. 894/2011 „Contribuabilii care nu au depus cererea prevăzută la art. 5 alin. (1), dar sting prin plată sau compensare toate obligațiile de plată, solicită acordarea facilității prevăzute la art. 2 prin depunerea unei cereri la organul competent. Dispozițiile art. 5 alin. (5) - (6) sunt aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor care formează obiect al facilității prevăzute la art. 2, în conformitate cu prevederile art. 117 din Codul de procedură fiscală.”, reclamanta având posibilitatea de a adresa o cerere organului competent pentru acordarea facilităților fiscale în discuție și în conformitate cu aceste dispoziții legale.
Curtea mai reține că, în ceea ce privește cuantumul obligațiilor stabilite prin decizia de impunere nr._, în raportul de expertiză întocmit în cauză s-a menționat că sumele pe care le avea de achitat reclamanta sunt aceleași cu cele menționate în decizia de impunere contestată, iar sub acest aspect reclamanta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei și va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta M. L. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate G., cu sediul în .. 42, jud. G., împotriva sentinței nr. 2759/08.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Modifică sentința recurată în parte și în consecință;
Respinge cererea formulată de reclamanta M. L. D. – notar public în cadrul Biroului Notarilor Publici Asociați M. V. și M. L. D. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate G., ca nefondată.
Menține dispozițiile privind respingerea excepției și onorariul de expert.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, I. A. |
Grefier, A. M. S. |
Red.L.T./04.04.2014
Tehnored.A.M.S./ 2 ex./04.04.2014
Fond: M.G.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 8446/2014.... | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr.... → |
|---|
