Anulare act administrativ. Decizia nr. 6649/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6649/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 6203/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6649/2014
Ședința publică de la 25 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător E. L. P.
Grefier L. M. R.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul T. O. domiciliat în G., ., ..24, împotriva sentinței nr.3198/14.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2014, au fost consemnate de către grefierul de ședință în încheierea din aceeași zi, când Curtea având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 25 iunie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ reclamantul T. O. a formulat contestație împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 197/05.01.2011 emisă de AFP G. și a Deciziei nr. 15/26.03.2012 prin care s-a respins contestația formulată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este administratorul ., însă l-a împuternicit pe numitul Ș. M. să reprezinte societatea în relația contractuală cu Administrația Națională a Rezervelor Satului. Mandatarul nu și-a îndeplinit obligațiile pe care și le-a asumat și abia la data de 26.11.209 a cerut înregistrarea ca operator economic a societății la DJAOV G..
Din această cauză, societatea a suferit un prejudiciu foarte mare reprezentat de sancțiunile aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit de G. Financiară (amendă și confiscarea unei sume de bani).
La data de 31.01.2011 DGFP G. a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății, iar Tribunalul G. admite cererea prin sentința nr. 527/31.03.2011.
Apreciază reclamantul că răspunderea sa alături de societate nu putea fi atrasă decât dacă s-ar fi făcut dovada unei culpe personale a administratorului, în condițiile art. 998 – 999 Cod civil.
Reclamantul a mai arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 C.p.fiscală. și, mai mult, în cuprinsul Deciziei contestate nu există nicio motivare cu privire la reaua sa credință în administrarea societății.
A precizat că decizia contestată nu i-a fost comunicată, plicul în care se afla fiind returnat pentru lipsa de la domiciliu. Ca urmare, a aflat de existența deciziei în momentul studierii dosarului, moment în care a formulat și contestație împotriva acesteia.
Legal citată, pârâta AFP G. nu a formulat întâmpinare în cauză, dar a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii Deciziilor contestate.
Prin sentința civilă nr. 3198/14._ pronunțată de Tribunalul G. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul T. O..
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că prin Decizia privind stabilirea răspunderii solidare nr. 197/05.01.2011 s-a decis angajarea răspunderii solidare a reclamantului alături de debitoarea . G. pentru obligații fiscale în cuantum total de 2.371.801 lei.
Reclamantul a formulat contestație împotriva Deciziei, contestație respinsă ca nedepusă în termen prin Decizia nr. 15/26.03.2012 emisă de AFP G..
Față de motivele invocate în prezenta acțiune, verificând procedura de comunicare a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 197/05.01.2011, emisă pe numele reclamantului, instanța a constatat că aceasta a fost comunicată prin scrisoare recomandată la adresa acestuia, corespondența nefiind ridicată. Ulterior, aceasta a fost publicată pe site-ul intimatei în cadrul unui anunț colectiv, la data de 11.02.2011. În acest sens, este de observat faptul că Decizia contestată a fost comunicată la domiciliul reclamantului, la aceeași adresă indicată și în fața instanței, contestatorul neprecizând de altfel că ar fi avut în această perioadă o altă reședință, ci doar că a fost plecat în concediu.
Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. 3 din Codul de Procedură Fiscală, actele administrativ fiscale pot fi comunicate către contribuabili și prin publicitate în condițiile respectării dispozițiilor Ordinului nr. 94/24.01.2006 al Ministrului Finanțelor Publice. Potrivit alin. 1 din Anexa nr. 2 a Ordinului invocat, comunicarea prin publicitate se efectuează în situația în care actul administrativ fiscal nu a putut fi comunicat prin una dintre celelalte modalități, respectiv direct acestuia sau persoanelor împuternicite, prin poștă la domiciliul fiscal cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau printr-un alt mijloc care asigură primirea și confirmarea primirii, legea nepermițând intimatei să aleagă modalitatea de comunicare.
Verificând actele dosarului, instanța a constatat că intimata a comunicat efectiv decizia nr. 197/05.01.2011 către reclamant în modalitatea descrisă anterior, cu respectarea dispozițiilor legale în materie .
Astfel s-a reținut că decizia a fost comunicată în mod legal către reclamant la data de 28.02.2011 (15 zile după data publicării anunțului – art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003). Or, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003, contestația se poate depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, sub sancțiunea decăderii, în speță, până la data de 31.03.2011. Cu toate acestea, reclamantul a formulat contestația administrativă abia la data de 28.02.2012, cu încălcarea termenului expres prevăzut de lege.
În consecință, Tribunalul a constatat că Decizia nr. 15/26.03.2012 privind soluționarea contestației formulată de reclamant este legală și temeinică.
Din coroborarea dispozițiilor art. 209 alin. 1 și 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003 rezultă că, pentru soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor de impunere se instituie o procedura jurisdicțional – administrativă și că singurul act ce poate fi atacat la instanța de contencios administrativ este decizia de soluționare a contestației împotriva deciziei de impunere. Cum, potrivit celor analizate anterior, Decizia privind soluționarea contestației este legală și temeinică, Tribunalul a constatat că acțiunea astfel formulată este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termenul legal, reclamantul T. O. G., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu consecința obligării AJFP G. să procedeze la soluționarea pe fond a contestației administrative.
În motivarea recursului recurentul a arătat că în conformitate cu disp. art. 43 alin.2 ind.2 C.proc.fisc, un act administrativ fiscal poate fi comunicat prin publicitate numai în situația în care acesta nu a putut fi comunicat în vreuna din variantele reglementate de disp. art. 43 alin.2 C.proc.fisc.
În cauza dedusă judecății, deși a invocat în mod expres faptul că nu a primit Decizia nr. 197/05.01.2011, aceasta nefiind comunicată în mod procedural, organele fiscale au depus Ia dosarul cauzei o confirmare de primire cu mențiunea avizat reavizat expirat termenul de păstrare, justificând astfel comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate.
În ceea ce privește comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal, recurentul subliniază faptul că aceasta este reglementată de O.M.F.P.nr.94/24.01.2006 conform pct.3 lit.a) din Anexa 2 a O.M.F.P. nr.94/24.01.2006
Conform pct.3 lit.a din Anexa 2 a OMFP nr.94/24.01.2006 în cazul actelor administrative fiscale emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală și de unitățile subordonate inclusiv pentru deciziile de soluționare a contestațiilor returnate de poștă, comunicarea prin afișarea pe pagina de Internet,se face astfel: a) pentru actele administrative fiscale emise de administrațiile finanțelor publice și de direcțiile generale ale finanțelor publice prin publicarea anunțului pe pagina de Internet a direcției generale a finanțelor publice.
Pe lângă faptul că la dosarul cauzei nu a fost depus un extras de pe site-ul ANAF care să formeze convingerea instanței că s-a realizat comunicarea prin publicitate a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 197/2011, nu a fost efectuată de către pârâtă nici dovada respectării procedurii reglementate de pct.3 lit.a) din Anexa 2 a O.M.F.P. 94/2006.
În acest sens precizează faptul că actul administrativ fiind emis de A.F.P. G., pârâta avea obligația a face dovada comunicării prin publicitate a Deciziei nr.197/2011 prin publicarea anunțului pe pagina de internet a D.G.F.P. G., dovadă ce nu a fost efectuată în cauza dedusă judecății.
Prin urmare, termenul de formulare a contestației administrative reglementată de disp. art. 207 alin. 1 C.proc.Fisc. nu a început să curgă deoarece nu a fost efectuată dovada comunicării deciziei de angajare a răspunderii către contribuabil.
Față de toate aceste aspecte recurentul susține că în mod greșit a apreciat instanța de fond că pârâta A.F.P. G. a efectuat dovada comunicării Deciziei nr. 197/2011 către reclamant, procedura de comunicare fiind efectuată cu încălcarea disp. art. 43 raportat lapct.3 lit.a) din Anexa nr.2 a O.M.F.P. nr.94/2006.
Intimata pârâtă, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentată în instanță.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de apel reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 44 din OG nr. 92/2003 (forma în vigoare în perioada comunicării actului administrativ fiscal Decizia nr. 197/05.01.2011) „(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
(4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.”
Astfel cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr.536/2011, referitor la prevederile art. 44 din OG nr. 92/2003, „intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a) - d), obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. (2). (…)
În jurisprudența sa, reprezentată de Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, și de Decizia nr. 891 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, Curtea a reținut, în mod judicios, că prevederile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Curtea a observat, cu acele prilejuri, că este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative.”
În cauza de față Curtea de apel reține din actele dosarului că intimata a procedat la comunicarea deciziei nr. 197/05.01.2011, prin poștă, la domiciliul recurentului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, însă acesta nu s-a prezentat pentru a ridica corespondența. Din copiile înscrisurilor aflate la filele 56-59 dosar fond și din adresa nr. 13/16/07.03.2011 emisă de Oficiul Poștal 6 G. (fila 28 dosar fond) rezultă faptul că trimiterea poștală recomandată prezentată la Oficiul G. 6, în data de 07.01.2011, destinatar T. O. G. a fost înapoiată către instituția intimată cu motivarea „avizat, reavizat, expirat termen de păstrare”.
În raport de aspectele mai sus reținute Curtea constată ca fiind nefondate susținerile recurentului în sensul că instituția emitentă a actului administrativ fiscal contestat nu a procedat, anterior comunicării prin publicitate a actului, și la comunicarea actului prin una din celelalte modalități prevăzute de art. 44 alin. 2din OG nr. 92/2003.
În ceea ce privește comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal, din înscrisurile depuse la dosar Curtea constată că aceasta a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale, criticile recurentului fiind nefondate și sub acest aspect.
Astfel, Curtea constată că la fila 29 dosar fond a fost depus Anunțul din data de 11.02.2011, emis de AFP G. sub nr._/09.02.2011, cuprinzând mențiunea că a fost emisă decizia nr. 197/05.01.2011 privind pe T. O. G., fiind menționate domiciliul fiscal al contribuabilului, denumirea, nr. și data actului administrativ fiscal, precum și faptul că actul administrativ fiscal poate fi consultat de titularul acestuia la sediul Administrației Finanțelor Publice G. – Serviciul colectare, executare silită persoane juridice.
De asemenea, la fila 30 din dosarul de fond a fost depusă adresa emisă de AFP G. către DGFP G. – Serviciul Tehnologia informației, prin care s-a solicitat publicarea în datat de 11.02.2011 pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală a anunțului nr._/09.02.2011, anexat adresei, iar la fila 31 din dosar a fost depus procesul verbal nr._/11.02.2011 privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate, în care se menționează că s-a afișat în data de 11.02.2011, concomitent la sediul Administrației Finanțelor Publice și pe pagina de internet www.mfinante.ro anunțul nr._/09.02.2011.
Totodată, la fila 32 din dosar a fost depusă adresa nr. 107/11.02.2011 emisă de DGFP G. Serviciul Tehnologia Informației prin care se comunică AFP G. faptul că anunțul nr._/09.02.2011 a fost afișat la adresa de internet http://www.mfinante.ro, pe portal NAF, meniul Licitații și anunțuri, secțiunea „Anunțuri – Anunțuri acte administrative fiscale”, în data de 11.02.2011 simultan pe site-ul teritorial și pe site-urile centrale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Ministerului Finanțelor Publice.
Se constată astfel că au fost respectate prevederile pct. 3 lit. a din Anexa 2 a OMFP nr. 94/2006 în ceea ce privește comunicarea prin publicitate a deciziei nr. 197/05.01.2011.
Cum potrivit dispozițiilor art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003 actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului, Curtea reține că termenul de 30 de zile pentru contestarea Deciziei nr. 197/05.01.2011 emisă de pârâtă a început să curgă din ziua următoare expirării celor 15 zile de la data publicării anunțului mai sus menționat, respectiv din data de 27.02.2011.
Prin urmare, contestația administrativă depusă de recurent la organul emitent la data de 28.02.2012 apare ca fiind depusă după expirarea termenului prevăzut de lege, astfel că în mod corect, prin Decizia nr. 15/26.03.2012, contestația formulată de reclamant a fost respinsă ca nefiind depusă în termen.
În mod corect a reținut instanța de fond că, în conformitate cu prevederile art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003, actul ce poate fi atacat la instanța de contencios administrativ este decizia de soluționare a contestației împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare. În condițiile în care, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța a constatat că decizia dată în soluționarea contestației este legală și temeinică, în mod corect tribunalul a respins cererea formulată de reclamant.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 C. proc civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul T. O. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. O. domiciliat în G., ., ..24, împotriva sentinței nr.3198/14.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | pt.Judecător, E. L. P. aflată în CO conf.art. 261 C.pr.civ. Președintele Curții de Apel G. M. N. |
pt.Grefier, L. M. R. aflată în CO conf.art. 261 C.pr.civ. înlocuitor grefier șef, D. Filuța E. |
Red.TLG/25.07.2014 Tehnored.FED/25.07.2014/2ex. Fond – C.L.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6647/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 201/2014.... → |
|---|
