Obligaţia de a face. Decizia nr. 289/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 289/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 1251/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 289/2014
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător D. V.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.-.-.-..-
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtul-chemat în garanție M. EDUCATIEI NAȚIONALE BUCUREȘTI, cu sediul în sector 1, ., nr.28-20 împotriva sentinței nr.1886/05.06.2013 și sentinței nr. 2479/19.09.2013 pronunțate de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-reclamanți prin avocat T. D. M. în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurentul M. Educației Naționale și intimata U. „S. Haret”.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în sensul că dosarul este la primul termen de judecată, motivat și intimata U. „S. Haret” a depus întâmpinare care a fost comunicată recurentei, și se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Întrebat fiind apărătorul intimaților-reclamanți precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentințelor atacate ca fiind temeinice și legale, fără cheltuieli de judecată pe care urmează a le solicita pe cale separată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ la Curtea de Apel G., reclamanții au chemat în judecată pe pârâți solicitând ca, prin hotărârea ce se va da, să fie obligată pârâta U. „S. Haret” să elibereze diploma de licență sesiunea iulie 2009, forma de învățământ I.D. și pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate în vederea completării diplomei de licență de către pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt absolvenți ai Universității „S. Haret” – Facultatea de Sociologie – Psihologie și Facultatea de Management București și, cu toate că a promovat examenul de licență susținut în luna iulie 2009, pârâta refuză să îi emită diploma de licență.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanții s-au folosit de proba cu acte, depunând la dosarul cauzei adeverințe eliberate de M. Educației și Cercetării – U. „S. Haret” din conținutul căreia rezultă că sunt absolvenți ai facultății de psihologie și de management și au promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009. În alineatul final al adeverințelor se precizează că acestea sunt valabile până la eliberarea diplomei de licență.
Legal citată, pârâta U. „S. Haret” a depus întâmpinare prin care a arătat că a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin H.G. nr. 693/2003 și H.G. nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domenii de licență precum drept, sociologie, psihologie, management, ș.a.
Prin sentința civilă nr. 625 din 11.12.2012, Curtea de Apel G. a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului G..
Prin sentința civilă nr. 1886/05.06.2013 Tribunalul G. a admis acțiunea reclamanților.
În motivare a reținut că reclamanții sunt absolvenți ai Universității „S. Haret” – Facultatea de Sociologie – Psihologie și Facultatea de Management București și, cu toate că a promovat examenul de licență susținut în luna iulie 2009, pârâta refuză să îi emită diploma de licență.
U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca persoană de drept privat de utilitate publică, parte a sistemului de învățământ, iar prin H.G. nr. 693/2003 și H.G. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domenii de licență precum drept, sociologie, psihologie ș.a.
În aplicarea Legii nr. 84/1995, M. Educației a emis, la data de 07.03.2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește la art. 2 că „admiterea în învățământul superior public și privat se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate”, iar la art. 8 se prevede că „formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
În conformitate cu Jurisprudența ICCJ (decizie civilă nr. 5656 din 24.11.2011. decizie nr. 5386 din 15.11.2011, decizia nr. 5722 din 29.11.2011, decizia nr. 2533 din 22.05.2012, decizia nr. 628 din 08.02.2012), instanța reține ca fiind întemeiată acțiunea, motiv pentru care va admite în parte acțiunea formulată de reclamanții P. G. I., domiciliată în G., ., ., jud. G., R. Doinița, domiciliată în G., ., . și T. (R.) G., domiciliată în G., ., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâții U. S. Haret, cu sediul în București, ., sector 3 și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1, având ca obiect obligația de a face și va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diploma și a pârâtului Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului, prin Ministru să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți.
Instanța a apreciat că fixarea unui termen și cererea de obligare a Ministerului Educației Cercetării tineretului și Sportului să tipărească în 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 2000 lei penalități pe zi de întârziere, este neîntemeiată, reclamanții neinvocând motive pertinente pentru a fi admisă o asemenea cererea (și nici nu a fost motivată în drept).
Prin cererea depusa la data de 24.07.2013, parata U. S. Haret București a solicitat completarea sentinței civile nr.1886/05.06.2013 pronunțata de Tribunalul G. in dosar nr._ .
In motivarea cererii parata arata ca instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare in garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului.
In drept, a invocat disp. Art. 2812 C. .
Prin sentința civilă nr.2479/19.09.2013 a admis cererea reclamanților de completare dispozitiv.
În motivare a reținut că potrivit disp. Art. 2812 C. „Daca prin hotărâre data, instanța a omis sa se pronunțe asupra unui capăt de cerere (..), ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii in același termen in care se poate declara după caz, apel sau recurs(..)”
In cauza, prin ședința civila nr.1886/05.06.2013 instanța a respins excepțiile, a admis acțiunea si a obligat parata U. S. Haret la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de la diploma, iar pe paratul MECTS București sa aprobe tipizarea formularelor de licența.
. omis sa se pronunțe asupra cererii de chemare in garanție a MECTS București, formulata de parata U. S. Haret București .
Prezenta cerere a fost formulata in termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii prevăzut de articolul menționat mai sus.
Cu privire la cererea de chemare in garanție MECTS București, formulata de parata U. S. Haret București, instanța a apreciat-o ca fiind fondata, și a admis-o cu consecința obligării ministerului de a aproba formularele tipizate constând in diploma de licența si suplimentul la diploma pentru reclamant. Astfel, instanța a apreciat ca obligația paratei U. S. Haret este corelativa cu obligația MECTS de a aproba aceste formulare tipizate. Așadar, in baza disp. Art. 60-63 C. aceasta chemare in garanție formulata de parata a fost admisă ca atare.
De altfel, aceasta este si soluția îmbratisata de Înalta Curte De Casație si Justiție in astfel de cauze. Instanța mai retine in cauza B. contra României ,Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat statul roman pe motiv ca sistemul judiciar romanesc nu asigura stabilitatea circuitului juridic prin faptul ca permite pronunțarea in cauze identice a unor soluții contradictorii si diametral opuse.
Reținând faptul ca potrivit jurisprudenței constante a CEDO, incertitudinea jurisprudențiala este de natura a reduce încrederea justițiabililor in justiție si contravine principiului securității raporturilor juridice ca element esențial al preeminentei dreptului, instanța va da eficienta hotărârii CEDO amintite, in sensul admiterii si a cererii de chemare in garanție.
Împotriva ambelor hotărâri, a declarat recurs (2 recursuri) chematul în garanție M. EDUCATIEI NATIONALE, invocând, în esență, încălcarea și aplicarea greșită a legii și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Arata recurentul ca, in conformitate cu art. 2 din Legea nr. 288/2004, organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării. Prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege, și să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanța de fond s-a substituit MECTS, ARACIS și Instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.
Apreciaza recurentul ca instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS. Totodata, sustine recurentul, instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile speței. Astfel, dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamant este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare. Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și, ulterior, prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare, insa instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare HG nr. 535/1999 și HG nr. 1011/2011. Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; or aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. S. Haret.
Arata recurentul ca, potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ. Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizare cursuri la ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă. Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr. 1418/2006 proceduri de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau în vigoare la data înmatriculării reclamantei - intimate. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern. Nu există nici un temei legal pentru demersul reclamantei - intimate de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis fără respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată următoarele:
În ce privește cadrul procesual al recursurilor, Curtea constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Curtea reține că U. S. Haret a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin HG nr. 693/2003 (M.Of. nr. 466/30.06.2003) și HG nr. 676/2007, au fost acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, informatică și altele.
In cauza, instanța de fond nu a fost învestită să analizeze dacă specializarea și/sau forma de învățământ erau sau nu acreditate/autorizate, ci în raport de obiectul cererii și de reglementările în vigoare care se referă la aprobarea formularelor tipizate, ce se regăsesc în ordinele de ministru nr. 2284/2007 și nr. 3404/2006, să constate dacă chematul în garanție și-a respectat propriile reglementări.
Potrivit art. 60 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi. Iar potrivit art. 29 al. 3 din OG nr. 75/2005, in învățământul superior acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Totodata, in aplicarea dispozitiilor Legii nr. 84/1995, MECTS a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2: admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate, iar la art. 8 se prevede că formele de învățământ cu frecvența redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
In acelasi timp, potrivit legislatiei specifice, recurentul chemat in garantie avea obligații evidente de a monitoriza activitatea instituției. Astfel, potrivit art. 8 din Legea nr. 443/2002, pentru a se asigura respectarea standardelor legale de calitate specifice învățământului superior, instituția prevăzută la art. 1 este special monitorizată pe o perioadă de 3 ani, conform unei metodologii elaborate de M. Educației și Cercetării, care se aprobă prin ordinul ministrului educației și cercetării.
Instanta retine ca după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 precum si după emiterea HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008, sau după . OUG nr. 75/2005 – privind asigurarea calității educației, MECTS nu a sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul pârâtei, autorizând eliberarea de diplome de licență pentru absolvenții formei de învățământ la distanță din anii anteriori, mai puțin pentru absolvenții care au obținut diploma de licență de la nivelul anului 2009.
In acest sens s-a pronuntat si Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în considerentele Deciziei nr. 2874/1 iunie 2010, a reținut că finalizarea cursurilor universitare organizate de U. S. Haret București, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea în urma acestuia a unei diplome, presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată de către M. Educației, Cercetării și Inovării; menționatul refuz nu poate acoperi lipsa de acțiune a instituției publice cu atribuțiuni în domeniul asigurării calității educației, în condițiile în care OUG nr. 75/2002 obligă pe furnizorii de educație ca, după obținerea acreditării, să transmită anual ARACIS rapoarte anuale de evaluare internă; iar instituția de interes public național menționată are obligatia să avertizeze pe furnizorul de educație, atunci când ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la standardele de calitate, urmând ca în cazul în care și al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației să elaboreze și să promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program.
In cauza, chematul în garanție nu a dovedit ca anterior anului 2009, a inițiat sau finalizat atari demersuri, și pe cale de consecință, încălcându-și propria conduită abordată constant până în anul 2009, a refuzat eliberarea diplomelor pentru absolvenții din acel an la forma ID.
Se mai retine totodata si faptul ca, la momentul 2002, anul înființării universității, era în vigoare Legea 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, precum și HG nr. 535/1999 privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular, dată în temeiul art. 3 din Legea nr. 88/1993, la al cărui art. 5 face trimitere și recurentul chemat în garanție. Potrivit acestui din urma articol, invățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege.
In acelasi timp insa, potrivit art. 4, se prevede ca autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare.
În aceste condiții, U. S. Haret, avea dreptul să organizeze forma de învățământ ID, atâta timp cât ulterior acreditării, nici prin Ordonanța 75/2005 nici prin alt act normativ nu s-a instituit obligația autorizării/acreditării formelor de învățământ. Mai mult, art. 32 al. 2 din Ordonanța 75/2005 precizează ca organizația furnizoare de educație, acreditată, este parte a sistemului național de educație, cu toate drepturile și obligațiile conferite de lege iar art. 33 al. 3 din același act normativ prevede ca organizația furnizoare de educație și programele de studii acreditate ale acesteia se supun periodic, din 5 în 5 ani, evaluării externe de către ARACIP, respectiv ARACIS, sau de o altă agenție agreată de acestea, potrivit legii.
Or, recurentul chemat în garanție nu a făcut dovada supunerii Universității S. Haret vreunui nou proces de evaluare externă în condițiile Ordinului 75/2005. De asemenea, prevederile OUG nr. 75/2005, nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, ci pentru fiecare program din ciclul de licență care duce la o calificare universitară distinctă. În acest sens sunt și dispozițiile HG nr. 1418/2006, care în Partea a III-a – Evaluarea externă a calității instituțiilor de învățământ superior.
Ca urmare, U. S. Haret are in cauza obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiate în drept al reclamanților, să elibereze și diploma de licență. Or, in cauza, obligația nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece recurentul chemat în garanție MECTS refuză tipărirea formularelor tipizate de licență, refuz care, in speta este justificat de chematul in garantie, in realitate, prin invocarea propriei turpitudini, astfel cum s-a aratat. În acest sens s-a pronunțat și Î.C.C.J. prin Decizia nr. 5656/24 noiembrie 2011 pronuntata în dosar nr._ .
Se mai retine totodata ca actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiat pentru reclamanti este în ființă, nu a fost revocat /anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ și produce efecte juridice. Nu s-a constatat în nici un fel nulitatea studiilor urmate de către reclamanți, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nesolicitand in instanță anularea adeverinței sau analizarea criteriilor.
Curtea constată că instanța de fond a procedat legal, cea de-a doua sentință privind completarea dispozitivului cu soluția asupra cererii de chemare în garanție.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat hotărâri legale și temeinice, care nu se impun a fi reformate.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea de Apel va respinge recursurile ca nefondate.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga recurentul căzut în pretenții să plătească intimatei U. S. HARET suma de 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul-chemat în garanție M. EDUCATIEI NAȚIONALE BUCUREȘTI, cu sediul în sector 1, ., nr.28-20 împotriva sentinței nr.1886/05.06.2013 și sentinței nr.2479/19.09.2013 pronunțate de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Obligă recurentul M. Educației Naționale la 620 lei cheltuieli de judecată către intimata U. „S. Haret”.
I r e v o c a b i l ă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, D. V. |
Grefier, Z. E. |
Red/Tehno MC/25.03.2014
Tehnno ZE/
Ex.2
Fond:D.M.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 749/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 4322/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
