Anulare act administrativ. Decizia nr. 5331/2014. Curtea de Apel GALAŢI

Decizia nr. 5331/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 3940/121/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 5331/2014

Ședința publică de la 27 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. L. P.

Judecător G. I.

Judecător V. M. D.

Grefier Maghița D.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta C. A., domiciliată în G., ., ., împotriva sentinței nr. 3652/13.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, privind pe intimații pârâți P. M. G., reprezentată prin Primar,M. G., reprezentat prin Primar și P. M. G., având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 mai 2014, consemnate fiind în încheierea de dezbateri din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea asupra cauzei la 20 mai 2014, apoi la 27 mai 2014.

CURTEA

Asupra recursului în contencios administrativ de față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. – Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ din 9.05.2013 reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâții P. G., M. G. prin Primar și P. Mun. G., a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună:

- să constate nulă de drept dispoziția Primarului nr. 1221/9.04.2013, comunicată la 10.04.2013;

- anularea dispoziției Primarului nr. 1221/9.04.2013;

- suspendarea executării dispoziției Primarului nr. 1221/9.04.2013. Acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat prin încheierea din data de 01.10.2013 (definitivă prin nerecurare).

- restituirea sumelor imputate încasate abuziv;

- plata sumelor restante, neplătite nici în prezent, cu titlul de stimulente, actualizate cu indicele de inflație la data plății.

Prin acțiunea introductivă reclamanta a invocat 3 excepții și anume: excepția de litispendență, motivat de faptul că pe rolul Tribunalului G. – Secția C. se află înregistrat dosarul_ în care reclamanta a contestat dispoziția Primarului nr. 1030/19.11.2012; excepția de tardivitate a emiterii dispoziției Primarului nr. 1221/9.04.2013, motivat de faptul că au fost încălcate prev. art. 85 al. 1 și 3 din L. 188/1999; excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la diferența dintre cuantumul brut și cel net al sporului de condiții vătămătoare precum și al penalităților încasate.

Pe fond, reclamanta a arătat că nu există nici un temei legal pentru a-i fi imputate sumele înscrise în dispoziția Primarului nr. 1221/9.04.2013 întrucât aceste sume nu sunt încasate necuvenit ci rezultă din prestarea efectivă a muncii, fiind prevăzute de Acordul Colectiv de Muncă.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri (f. 9 – 61).

Pârâții prin întâmpinare (f. 71 – 73) au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În susținerea întâmpinării, pârâții au depus copie de pe decizia 56/23.11.2012 a Camerei de Conturi G..

Prin sentința nr. 3652/13.12.2013 a Tribunalului G. a fost respinsă excepția de litispendență invocată de reclamantă prin acțiunea introductivă.

S-a respins excepția de tardivitate a emiterii dispoziției Primarului nr. 1221/9.04.2013 invocată de reclamantă prin acțiunea introductivă.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de reclamantă prin acțiunea introductivă.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâții P. G., M. G. prin Primar și P. Mun. G..

S-a constatat că în baza art. 2 din L. 84/2012 reclamanta este exonerată de plata sumelor reprezentând sporuri pentru condiții grele (calculator/arhiva), condiții vătămătoare și stimulente aferente perioadei 2008 – 2010.

S-a dispus anularea dispoziției de imputare 1221/9.04.2013 cu privire la sumele reprezentând sporuri pentru condiții grele (calculator/arhiva), condiții vătămătoare și stimulente aferente perioadei 2008 – 2010.

S-a menținut dispoziția de imputare 1221/9.04.2013 cu privire la sumele reprezentând sporuri pentru condiții grele (calculator/arhiva), condiții vătămătoare și stimulente aferente perioadei 2011 – 2012, în ce privește sumele nete încasate la care se vor adăuga beneficiile nerealizate.

A fost respins capătul de cerere privitor la restituirea sumelor imputate încasate până în prezent.

S-a respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâților la plata sumelor restante cu titlul de stimulente.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Excepția de litispendență urmează a fi respinsă ca nefondată deoarece dosarul_ vizează o altă dispoziție de imputare, respectiv dispoziția 1030/19.11.2012. Prin urmare condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză nu este îndeplinită.

Excepția de tardivitate urmează a fi respinsă ca nefondată deoarece art. 85 al. 1 din L. 188/1999 dispune: „(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.”

Art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999 dispune:

„Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;”

În speță, la data de 23.11.2012 Camera de Conturi G. a emis decizia nr. 56 prin care la pct. 4, 6, 7 și 8 a dispus:

„PCT. 4: veți stabili întinderea prejudiciului aferent plăților nelegale efectuate la cheltuieli de personal (funcționari publici și personal contractual) reprezentând spor pentru condiții grele de muncă (spor de calculator) și spor pentru condiții vătămătoare de muncă (septembrie 2011 – ianuarie 2012) inclusiv a foloaselor nerealizate prevăzute în actele normative în vigoare și veți lua măsurile legale pentru recuperarea acestora.

Termen de realizare: 29.03.2013”

„PCT. 6: Veți proceda la dispunerea măsurilor legale pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor nr. 1, 4, 5, 6, 7 și 8 așa cum au fost formulate prin Decizia 41/18.11.2011 emisă de Camera de Conturi G. . . . Aveți obligativitatea luării tuturor măsurilor legale în termenul legal de prescriere pentru a solicita și recupera/încasa . . . sumele constatate ca fiind cheltuieli nelegale/prejudicii(drepturi salariale), inclusiv de la persoanele răspunzătoare din cadrul entității dvs . . .

Termen de realizare: 29.03.2013”

„PCT. 7: Veți proceda la dispunerea măsurilor legale pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor nr. 1, 2, 5, 6, 7, 8, 9, 10 și 12 așa cum au fost formulate prin Decizia 47/8.11.2010 emisă de Camera de Conturi G. . . . Aveți obligativitatea luării tuturor măsurilor legale în termenul legal de prescriere pentru a solicita și recupera/încasa . . . sumele constatate ca fiind cheltuieli nelegale/prejudicii(drepturi salariale), inclusiv de la persoanele răspunzătoare din cadrul entității dvs . . .

Termen de realizare: 29.03.2013”

„PCT. 8: Veți proceda la dispunerea măsurilor legale pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor nr. 6, 7, 10, 11 și 12 așa cum au fost formulate prin Decizia 17/8.07.2009 emisă de Camera de Conturi G. . . . Aveți obligativitatea luării tuturor măsurilor legale în termenul legal de prescriere pentru a solicita și recupera/încasa . . . sumele constatate ca fiind cheltuieli nelegale/prejudicii(drepturi salariale), inclusiv de la persoanele răspunzătoare din cadrul entității dvs . . .

Termen de realizare: 29.03.2013”

Rezultă așadar că termenul de 30 zile a început să curgă la 29.03.2013 și s-ar fi împlinit pe 29.04.2013. Dispoziția contestată a fost emisă înăuntrul acestui termen, respectiv pe 09.04.2013.

În consecință, dispoziția contestată nu este tardivă, fiind emisă cu respectarea art. 85 al. 1 din Legea nr. 188/1999.

Excepția lipsei calității procesuale pasive urmează a fi respinsă ca nefondată deoarece problema restituirii sumelor nete încasate (nu a celor brute) este o chestiune ce ține de fondul cauzei și va fi analizată odată cu fondul.

Pe fond, cu privire la capetele de cerere privind constatarea nulității și anularea dispoziției Primarului mun. G. nr. 1221/09.04.2013:

Prin dispoziția Primarului mun. G. nr. 1221/09.04.2013 (f. 12) s-au imputat reclamantei sumele încasate necuvenit ca urmare a acordării unor drepturi fără bază legală reprezentând sporuri pentru:

- condiții grele (calculator/arhiva)

- condiții vătămătoare

- stimulente.

La acestea se adaugă foloasele nerealizate stabilite la data de 31.03.2013, care se actualizează până la recuperarea integrală a prejudiciului.

Concret, reclamantei i s-au imputat următoarele sume:

- pentru perioada 2008 – 2011: 12.169 lei brut, 8559 lei net. La suma netă se adaugă 985 lei foloase nerealizate, rezultând un total de plată de 9544 lei.

- pentru perioada 2011 – 2012: 1108 lei brut, 776 lei net. La suma netă se adaugă 52 lei foloase nerealizate, rezultând un total de plată de 828 lei.

În total, reclamantei i se impută 10.372 lei (9544 + 828).

Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în M. Of. 401/15.06.2012, în vigoare de la 18.06.2012, prevede:

„Art. 1

Prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:

a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente; . . . .

Art. 2

(1) Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.

(2) Sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), nu se restituie.”

Rezultă din aceste texte legale următoarele:

- sunt supuse exonerării doar acele venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010, adică 01.01.2011

- ce s-a recuperat până la data de 18.06.2012 nu se mai restituie.

În speță, sporurile acordate privesc perioada 2008 - 2012.

Prin urmare, acest capăt de cerere va fi admis în parte, respectiv pentru sporurile acordate în perioada 2008 – 2010.

Se va respingere cererea de anulare cu privire la sporurile încasate în anii 2011 și 2012 întrucât acestea nu intră sub incidența L. 84/2012 iar art. 256 al. 1 C. mun. (care se aplică în prezenta cauză în baza art. 1 al. 2 C. mun.) prevede: „Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”

Cu privire la cuantumul sumelor de restituit, vor fi restituite doar sumele nete deoarece acestea au fost încasate efectiv de reclamantă, la care se vor adăuga beneficiile nerealizate ca modalitate de reparare a prejudiciului, având ca obiect majorarea valorii reale a obligației evaluabile în bani proportional cu perioada lipsei de folosință a sumei de bani corespunzătoare acestei obligații.

Cu privire la restituirea sumelor imputate încasate abuziv, acest capăt de cerere urmează a fi respins deoarece acțiunea urmează a fi admisă doar în parte, iar sporurile aferente perioadei 2011, 2012 trebuie restituite.

Cu privire la obligarea pârâților la plata sumelor restante cu titlul de stimulente, acest capăt de cerere urmează a fi respins deoarece aceste sume vor fi achitate în procedura prev de OUG 71/2009 - privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar – instanța neputând să pronunțe o altă soluție decât cea prevăzută de lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. A., criticând-o prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 6,7,8 C.proc.civ.

În motivarea recursului a arătat, în esență, următoarele:

În mod greșit a fost respinsă excepția litidpendenței motivat de faptul că dosarul nr._ vizează o altă dispoziție de imputare, respectiv Dispoziția nr. 1030/19.11.2012. În speță, nerespectarea de către Primar a Deciziei nr. 41/2011 a Curții de Conturi a condus la soluția emiterii de către această instituție a Deciziei nr. 56/2012, în urma căreia P. a dat al doilea rând de dispoziții, dar care se refereau în fapt la aceleași sume imputate prin Dispoziția 1030/2012.

În mod greșit a fost respinsă excepția de tardivitate a emiterii dispoziției, invocată conform art. 85 din Legea 188/1999.

Pe fondul cauzei, reclamanta era îndreptățită la plata stimulentelor, a sumelor reprezentând sporuri pentru condiții grele și a sporului pentru condiții vătămătoare de muncă, conform atribuțiilor de serviciu, dispozițiilor legale aplicabile și acordurilor colective de muncă.

În mod netemeinic a fost respins capătul de cerere privind restituirea sumelor reținute abuziv.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței, cu consecința admiterii acțiunii formulate.

Intimații pârâți nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este întemeiat prin prisma următoarelor considerente:

În speță, la data de 23.11.2012 Camera de Conturi G. a emis decizia nr. 56/2012, în baza căreia a fost emisă Dispoziția de imputare nr. 1221/09.04.2013.

Instanța constată că, potrivit art. 84 din Legea 188/1999, „răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile."

Iar potrivit art. 85, „ repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.

Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.

Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei."

În jurisprudență au fost exprimate două păreri cu privire la data de la care începe să curgă termenul de 30 de zile pentru emiterea dispoziției de imputare: de la data la care autoritatea sau instituția publică a luat la cunoștință despre emiterea Deciziei Curții de Conturi, respectiv de la data înregistrării acestei decizii la instituția supusă verificărilor, respectiv de la data întocmirii raportului de specialitate de către instituția verificată prin care, pe baza constatărilor generale ale Curții de Conturi, se stabilesc în concret întinderea prejudiciului și persoanele responsabile de producerea acestuia.

Opinia majoritară a fost în sensul că termenul de 30 de zile curge de la data la care autoritatea sau instituția publică a luat la cunoștință despre emiterea Deciziei Curții de Conturi, respectiv de la data înregistrării acestei decizii la instituția supusă verificărilor.

S-a apreciat că la această dată este constatată paguba, instituția publică are cunoștință de existența acesteia și în termen de 30 de zile de la data la care a luat la cunoștință despre emiterea Deciziei Curții de Conturi trebuie să stabilească întinderea prejudiciului, persoanele responsabile și să emită dispozițiile de imputare.

S-a considerat că nu poate fi primit punctul de vedere al instituțiilor verificate potrivit căruia termenul de 30 de zile ar curge de la data întocmirii raportului de specialitate de către instituția verificată prin care, pe baza constatărilor generale ale Curții de Conturi, se stabilesc în concret întinderea prejudiciului și persoanele responsabile de producerea acestuia, întrucât cuantificarea prejudiciului ar rămâne la discreția angajatorului, care ar putea amâna nepermis de mult momentul emiterii dispoziției de imputare. Mai mult, acesta cunoștea existența pagubei chiar la o dată anterioară emiterii Deciziei, respectiv la data întocmirii procesului verbal de control de către Curtea de Conturi.

În aceste condiții, având în vedere și imperativul asigurării caracterului unitar al practicii judiciare, se apreciază că dispoziția de imputare contestată a fost emisă cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, motiv pentru care se impune a fi anulată în integralitate, cu consecința exonerării de la plata sumelor menționate în cuprinsul acesteia și restituirii către reclamantă a sumelor reținute de pârât în baza acestei dispoziții.

În mod corect a soluționat prima instanță excepția litispendenței, precum și capătul de cerere privind plata sumelor restante cu titlu de stimulente.

În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 138 C.proc.civ., pentru admiterea excepției de litispendență.

Totodată, stimulentele acordate în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile vor fi achitate în procedura prev. de O.U.G. 71/2009 - privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar – instanța neputând să pronunțe o altă soluție decât cea prevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, apreciind că hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază și nu s-au identificat aspecte care să conducă la concluzia că la pronunțarea acesteia s-ai fi încălcat autoritatea de lucru judecat, Curtea constată că se impune casarea acesteia doar prin prisma dispozițiilor art. 488 pct. 8 C.proc.civ.

În consecința, în conformitate cu art. 496 C.proc.civ., se va admite recursul reclamantei, se va casa în parte sentința atacată și va fi anulată în integralitate dispoziția contestată, cu consecința exonerării de la plata sumelor menționate în cuprinsul acesteia și restituirii către reclamantă a sumelor reținute de pârât în baza acestei dispoziții.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate privind respingerea excepțiilor de litispendență și a lipsei calității procesuale pasive, admiterea în parte a acțiunii și respingerea capătului de cerere privitor la obligarea pârâților la plata sumelor restante cu titlu de stimulente și vor fi înlăturate dispozițiile contrare prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta C. A., domiciliată în G., ., ., împotriva sentinței nr. 3652/13.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, pe care o casează în parte și, în consecință:

Anulează Dispoziția de imputare nr. 1221/09.04.2013 emisă de M. G., prin Primar, cu consecința exonerării de la plata sumelor menționate în cuprinsul acesteia.

Dispune restituirea sumelor reținute în baza acestei decizii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate privind respingerea excepțiilor de litispendență și a lipsei calității procesuale pasive, admiterea în parte a acțiunii și respingerea capătului de cerere privitor la obligarea pârâților la plata sumelor restante cu titlu de stimulente și înlătură dispozițiile contrare prezentei decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2014.

Pt. Președinte,

E. L. P.

aflat în C.O.

conform disp. art. 426 alin. 4 N.C.pr.civ.

Președintele Curții de Apel G.,

Judecător M. N.

Pt. Judecător,

G. I.

aflat în C.O.

conform disp. art. 426 alin. 4 N.C.pr.civ.

Președintele Curții de Apel G.,

Judecător M. N.

Judecător,

V. M. D.

Pt. Grefier,

Maghița D.

aflat în C.O.

conform disp. art. 426 alin. 4 N.C.pr.civ.

Grefier șef secție,

PEL/DMC/6 ex/07.07.2014 Fond: M. G.

.>

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Decizia nr. 5331/2014. Curtea de Apel GALAŢI