Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2382/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2382/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 4800/196/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 2382/2014
Ședința publică de la 10 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. M.
Judecător: L. G. T.
Judecător: V. M. D.
Grefier: F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE BRAILA cu sediul în mun.B., ., împotriva sentinței nr.2236/11.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată acordat, că este motivat și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ reclamantul C. P. a contestat executarea silită pornită ca urmare a emiterii Deciziei de impunere nr._/24.12.2011.
Prin Sentința nr 2568/02.04.2012 a Judecătoriei B. s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. pentru soluționarea capătului de cerere vizând contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr._/24.11.2011 emisă de pârâtă și s-a declinat competența de soluționare a acestui capăt de cerere în favoarea Tribunalului B..
În soluționarea excepției s-au avut în vedere dispozițiile art. 10 din Legea 554/2004 și ale art.218 din OG 92/2009 în referire la disp. art. 158 C. pr. civ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului B. la data de 24.04.2012.
Prin sentința civilă nr. 2236/11.11.2013, Tribunalul B. a admis în parte ca fondată cererea formulată de contestatorul C. P., prin moștenitorii: P. C., P. I., P. N. toți și V. Victorița, în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B..
A anulat în parte Decizia de impunere nr_/24.11.2011 emisă de pârâtă pentru suma de 256.94 lei, reprezentând majorări aferente anului 2006.
În motivare, a reținut că Prin Decizia de impunere nr._/24.11.2011 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligații de plată restante aferente anului 2006 în cuantum de 159 lei pentru venituri din cedarea folosinței bunurilor și majorări de întârziere aferente perioadei 26.01._11 în cuantum de 256,94 lei .
Ca urmare a decesului reclamantului au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia.
Instanța reține din conținutul Deciziei de impunere atacată că aceasta reprezintă un titlu de creanță care devine executoriu din ziua imediat următoare expirării termenului de plată. Se constată însă că decizia atacată reprezintă de fapt un veritabil titlu executoriu fiind emisă cu mult după expirare termenului de plată a obligațiilor stabilite în cuprinsul ei .
Procedând astfel pârâta a determinat curgerea penalităților de întârziere fără o atitudine culpabilă din partea reclamantului.
Pentru aceste considerente cererea va fi admisă în parte și decizia atacată anulată în parte în ceea ce privește penalitățile aferente anului 2006.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs intimata Casa de Asigurări de Sănătate B. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, recurenta a arătat că deoarece în anul 2006, reclamantul ca persoană ce realizează venituri impozabile conform OUG 150/2002 și Legii nr.95/2006 aplicabile acestei perioade, ca cetățean român asigurat îi incumbă și obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil inclusiv majorări conform prevederilor art.261 din Legea nr.95/2006.
Obligația de plată a contribuției la FNUASS este prevăzută la art.51, alin.2 lit.e din O.G.150/2002 și art.257 alin.2 lit.f „persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, veniturile dividende și dobânzi, veniturile din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit.a – d, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar”.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește cadrul procesual al recursurilor, Curtea constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Curtea reține că, deși asiguratul este dator să plătească din proprie inițiativă și la timp contribuția către bugetul asigurărilor sociale de sănătate, casa de asigurări este îndrituită să ajute pe cât posibil contribuabilul în exercitarea acestei îndatoriri și să nu cauzeze prin conduita sa mărirea debitului.
În cauza de față, recurenta nu a emis comunicarea anuală prev. de art. 222 Legea nr. 95/2006, prin fapta sa determinând curgerea unor majorări de întârziere împotriva intimatului. Așadar, intimatul nu este dator să achite majorările imputate.
Așadar, decizia nu a fost emisă în mod legal și temeinic, fiind lovită de nulitate în ce privește majorările stabilite.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE BRAILA cu sediul în mun.B., ., împotriva sentinței nr.2236/11.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, F. B. |
Fond:N.D.
Red.tehnmored:M.C.R./26.05.2014
Tehnored.F.B./26.05.2014/2 ex.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 7760/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 7609/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
