Conflict de competenţă. Sentința nr. 114/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 114/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 24112/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 114/2014
Ședința din Camera de consiliu de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. P.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul G. și Judecătoria G. în judecarea acțiunii formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate G., având ca obiect pretenții.
Cauza s-a soluționat în Camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamantul S. C. de Urgență Sf. A. A. G., a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 8911,29 lei și 301,48 lei reprezentând daune interese.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, reclamantul are încheiat un contract de prestări servicii cu pârâta pentru pacienții asigurați, astfel că, raporturile juridice dintre cele două părți sunt reglementate de către Contractul cadru aprobat prin HG 1714/2008, normele de aplicare aprobate prin OMS 1534/2009 și contractul dintre părți 4SP/2010 respectiv 4SP/2011.
În urma unui control efectuat de către pârâtă, aceasta a constatat că un nr. de 36 medici au prescris un nr. de 98 rețete pacienților pe perioada internării în valoare totală de 8911,29 lei, fiind încălcate în acest sens prevederile art.73, pct.1 din Contractul cadru aprobat prin HG 1389/2010. Urmare a acestei situații, ce a fost constatată cu ocazia controlului, s-a dispus de către pârâtă reținerea sumei de 8911,29 lei, reprezentând contravaloare medicamentelor ce au fost prescrise în cele 98 de rețete.
Solicitând anularea dispoziției de imputare a sumei de bani, reclamantul a arătat că, această măsură a fost luată în mod unilateral în urma unor analize simpliste și o interpretare abuzivă a dispozițiilor legale, învederând în același timp instanței de judecată că, răspunderea pentru neexecutare sau necorespunzătoare a contractului dintre părți este supusă dispozițiilor comune specifice contractelor civile bilaterale, sinalagmatice.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că, nu există nici culpă civilă specifică răspunderii civile contractuale deoarece art.73 alin.1 din HG nr.1714/2008 nu interzice eliberarea de medicamente pacienților înainte de externarea acestora din spital.
În continuare din cauza popririi sumei de bani arătată anterior reclamantul a solicitat pârâtei să arate temeiul de drept al acestei rețineri și a prejudiciului produs Casei în urma eliberării rețetelor contestate, aceasta deoarece nu s-a făcut dovada dublei decontări, adică decontarea de către Casă făcută spitalului și apoi decontarea făcută farmaciilor externe.
Cererea de chemare în judecată a fost motivată în drept pe parcursul expunerii argumentelor pe care se întemeiază.
Legal citată pârâta a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat în primul rând excepția de necompetență a Judecătoriei G..
În susținerea acesteia pârâta a arătat că, între cele două părți este încheiat un contract de furnizare servicii medicale de asistență spitalicească iar în perioada 03. – 17.05.2012 a fost efectuat un control ce a avut ca tematică verificarea respectării reglementărilor legale în ce privește prescrierea de rețete pentru medicamente cu și fără contribuție personală.
După verificarea documentelor solicitate s-a întocmit nota de constatare cu nr.312/17.05.2012 iar la aceasta au fost anexate în copie o . documente pe care echipa de control le-a luat în considerare și care au stat la baza constatărilor apoi după trecerea termenului de 5 zile prevăzut de dispozițiile legale a fost întocmit Raportul de control înregistrat la CAS G. sub nr._/24.05.2012 care s-a comunicat și reclamantului.
Având în vedere procedura ce se parcurge până la întocmirea unui astfel de raport, acesta în întregul lui este un act administrativ în sensul art.2, lit. c din Legea 554/2004 fiind o manifestare unilaterală a unei autorități publice iar în susținerea celor arătate a fost invocată și o sentință a Curții de Apel G. pronunțată cu ocazia soluționării unui regulator de competență.
În drept excepția a fost motivată pe dispozițiile art.109 alin.2 din C.p.c. precum și a contractului cu nr.4SP/2011.
Prin sentința nr. 4894/2013 a Judecătoriei G. a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., invocată prin întâmpinare de către pârâtă.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ „SF. A. A.” G. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE G. în favoarea Tribunalului G..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată de către reclamantul S. C. de Urgență Sf. A. A. G. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta Casa de Asigurări de Sănătate la restituirea sumei de 8911,29 lei, a sumei de 301,48 lei reprezentând daune interese, în total suma de 9212,77 lei.
Suma de 8911,29 lei a fost reținută de către pârâtă ca urmare a unui control efectuat de aceasta privitor la respectarea clauzelor contractuale de către reclamant, contracte ce guvernează relațiile dintre cele două instituții publice.
Urmare a acestui control a fost întocmit un raport în care s-a constatat că, în perioada aprilie – decembrie 2011 un nr. de 36 medici au prescris 98 de rețete pacienților în perioada internării, toate în valoare de 8911,29 lei, considerându-se că s-au încălcat dispozițiile din art.73 pct.1 din Contractul cadru aprobat prin HG 1389/2010.
Față de această cerere pârâta prin întâmpinarea formulată a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei G., deoarece raportul de control înregistrat la CNAS G. sub nr._/24.05.2012 este un act administrativ ce se încadrează în dispozițiile art.2 lit. c din Legea 554/2004, fiindu-i deci aplicabile dispozițiile în materia de contencios administrativ, astfel că prezenta cauză este de competența materială a tribunalului. În susținerea excepției, pârâta a invocat și sentința civilă cu nr.4/CC/10.01.2013 pronunțată în cadrul unui regulator de competență și în care s-a arătat în principiu că, raportul de control și procesul verbal încheiate de Casa de Asigurări de Sănătate întrunesc condițiile prevăzute de art.2 alin.1, lit. c din Legea 554/2004, în concluzie fiind un act administrativ, consecință ce reiese și din Ordinul 178/2008 ce reglementează procedura întocmirii unui raport ca cel din cauza de față.
Având în vedere că și în această cauză se pune problema anulării unui raport de control prin care s-a reținut reclamantei o sumă de bani, Judecătoria G. a constatat că, în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, materie de competența tribunalului, astfel că a dispus declinarea prezentei cauze Tribunalului G..
Tribunalul G., prin sentința 699/2014, a admis excepția necompetentei materiale.
A declinat judecarea cauzei formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate G. in favoarea Judecătoriei G..
A dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel G. pentru soluționarea conflictului negativ de competenta .
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul G. a reținut următoarele:
Prezenta cauză constituie un litigiu decurgând dintr-un contract de furnizare de servicii medicale, reglementat de Legea 95/2006, Hotărârea Guvernului nr.262/2010 și H.G 1389/2010.
Art.6 alin 1 din HG 162/2010, art.246 din Lege a95/2006 și art.6 din H.G 1389/2010 prevăd că raporturile dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate sunt raporturi juridice civile și se desfășoară pe bază de contract.
Totodată, potrivit art.130 din HG 262/2010(text al cărui conținut se regăsește și în celelalte acte normative mai sus enumerate), Casele de asigurări de sănătate sunt obligate să efectueze controlul serviciilor medicale acordate asiguraților conform contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale.
Din verificarea obiectului acțiunii, Tribunalul a reținut ca reclamanta nu a solicitat anularea raportului de control, contrar susținerilor primei instanțe investite, ci doar restituirea unei sume si plata unor despăgubiri ce fac obiectul contractului civil de furnizare servicii medicale si respectiv au fost cauzate de reținerea sumelor respective .
Chiar daca constatarea cheltuirii nelegale a sumelor respective a fost făcuta prin Raportul de control, acesta nu constituie un act administrativ, neproducând efecte prin sine însuși ,fiind doar un act premergător care potrivit art. 5.5 si anexa 2, secțiunea 3 poate sta eventual la baza unei decizii de impunere ce se poate executa silit.
Pentru a fi competenta instanța de contencios administrativ obiectul acțiunii trebuie sa constea potrivit art. 8 din Legea nr. 554/ 2004 in anularea în tot sau în parte a unui act administrativ, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.
Întrucât in cauza nu se solicita anularea unui act administrativ unilateral, iar contractul de prestări servicii medicale a fost calificat de către legiuitor ca fiind unul de natura civila, nu exista nici un motiv care sa atragă competenta secției C. a Tribunalului.
In acest sens este si jurisprudența constanta a ICCJ ( spre exemplu decizia nr. 494/08.02.2008)
În soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea apreciază că aparține Judecătoriei G. competența de soluționare a prezentei cauze motivat de următoarele considerente:
Prezenta cauză constituie un litigiu decurgând dintr-un contract de furnizare de servicii medicale, reglementat de Legea 95/2006, Hotărârea Guvernului nr.262/2010 și H.G 1389/2010.
Art.6 alin 1 din HG 162/2010, art.246 din Lege a95/2006 și art.6 din H.G 1389/2010 prevăd că raporturile dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate sunt raporturi juridice civile și se desfășoară pe bază de contract.
Totodată, potrivit art.130 din HG 262/2010(text al cărui conținut se regăsește și în celelalte acte normative mai sus enumerate), Casele de asigurări de sănătate sunt obligate să efectueze controlul serviciilor medicale acordate asiguraților conform contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale.
Din verificarea obiectului acțiunii, Curtea retine ca reclamanta nu a solicitat anularea raportului de control, contrar susținerilor primei instanțe investite, ci doar restituirea unei sume si plata unor despăgubiri ce fac obiectul contractului civil de furnizare servicii medicale si respectiv au fost cauzate de reținerea sumelor respective .
Chiar daca constatarea cheltuirii nelegale a sumelor respective a fost făcuta prin Raportul de control, acesta nu constituie un act administrativ, neproducând efecte prin sine însuși ,fiind doar un act premergător care potrivit art. 5.5 si anexa 2, secțiunea 3 poate sta eventual la baza unei decizii de impunere ce se poate executa silit.
Pentru a fi competenta instanța de contencios administrativ obiectul acțiunii trebuie sa constea potrivit art. 8 din Legea nr. 554/ 2004 in anularea în tot sau în parte a unui act administrativ, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.
Întrucât in cauza nu se solicita anularea unui act administrativ unilateral, iar contractul de prestări servicii medicale a fost calificat de către legiuitor ca fiind unul de natura civila, nu exista nici un motiv care sa atragă competenta secției C. a Tribunalului, motiv pentru care se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei, având ca obiect acțiunea în pretenții formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate G., în favoarea Judecătoriei G..
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2014.
Președinte, E. L. P. | ||
Grefier, Maghița D. |
Red. EP/19.06.2014
Tehnored. MD
4 ex. 19.06.2014
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 848/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 7067/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
