Alte cereri. Decizia nr. 7454/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7454/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 5012/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7454/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Judecător S. B.
Judecător I. A. B.
Grefier L. I.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de autoritatea pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. cu sediul în G., ., jud. G. și de chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței 294, . sentinței civile nr. 888/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reprezentantul recurentei Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu și intimatul reclamant M. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra recursurilor de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 893/12.05.2014, Tribunalul G., a respins exceptia ca nefondată; a admis actiunea în contencios administrativ privind pe reclamantul M. R. prin Cabinet Avocat „D. I.”, cu sediul în G., ..2, . și pe pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect”anulare act administrativ”; a obligat-o pe parata Administratia Finantelor Publice G. –actualmente Administrația Judeteana a Finantelor Publice G. sa restituie reclamantului suma de 1817 lei reprezentand timbru de mediu reactualizat cu dobanda legală calculată de la data de 12.06.2013 si până la data restituirii efective; a obligat-o pe pârâta sa-i plateasca reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata; a admis cererea de chemare in garantie formulată de parata Administratia Judeteana a Finantelor Publice G.; a obligat-o pe chemata in garanție Administratia F. pentru Mediu catre parata Administratia Judeteana a Finantelor Publice G. la plata sumei de 1817lei reprezentand timbru de mediu reactualizat cu dobanda legală calculată de la data de 12.06.2013 si până la data plății efective si suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. la data de 29.05.2014 și chemata în garanție Administrația F. de Mediu București la data de 26.05.2014.
În recursul său, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. (AJFP) a invocat următoarele motive: în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității și prematurității, deoarece acțiunea reclamantului trebuia să parcurgă în mod obligatoriu etapa prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, sub sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibilă; că a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a creat ad-hoc o nouă lege, pe lângă cea imperativă; că normele metodologice privind taxa pe poluare sunt conforme cu normele europene.
În drept, recurenta –reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3041 , art. 304 pct. 4,7,8 și 9 Cod procedură civilă și următoarele din Codul de procedură civilă.
Recurenta Administrația F. de Mediu București prin motivele de recurs a criticat sentința recurață, susținând în esență că:
- instanța de fond a pronunțat o sentință care practic sancționează OUG 9/2013 ca fiind neconstituțională și neconformă cu normativele europene, instanța de fond a apreciat, în mod eronat, că prevederile OUG 9/2013 contravin prevederilor TFUE, invocând o jurisprudență ce a avut incidență punctual și exclusiv asupra prevederilor din alte acte normative, respectiv din OUG 50/2008, jurisprudență care nu poate fi extrapolată și la OUG 9/2013 privind timbrul de mediu, în lipsa unei analize de legalitate temeinice, ce nu poate fi realizată doar pe baza unor aspecte sumare, pasagere, fără referire directă la OUG 9/2013 și care antedatează acest act normativ, precum cele pe care se întemeiază sentința recurată și acțiunea formulată de reclamant.
- nu poate fi luată în considerare ideea de nealiniere a prevederilor OUG nr. 9/2013 la normativele europene și prevederile constituționale printr-o eventuală afectare a dreptului de proprietate al reclamantului, odată cu instituirea timbrului de mediu, până la proba contrară făcută de aceasta, fapt care nu a fost realizat în prezenta cauză și, până la momentul prezent, nici în alte cauze similare.
- masurile stabilite de lege corespund pe deplin prevederilor din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, Comisia Europeană acceptând principiile acestei formule de calcul a taxei propuse de Guvern .
Verificând legalitatea sentinței nr. 888/12.05.2014 a Tribunalului B., prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța de control judiciar constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
În speță, fiind aplicabile dispozițiile unei legi speciale, și anume, OUG 9/2013 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu se impune parcurgerea procedurii prealabile înainte de a sesiza instanța de judecată, astfel cum prevede art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. În acest sens, prin decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în recursul în interesul legii, că procedura de contestare a actului administrativ fiscal, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și de art. 205 – 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală (referitoare la procedura prealabilă sesizări instanței) nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. a din Codul de procedură fiscală.
În cauză nu s-a făcut dovada încălcării autorității de lucru judecat, în sensul condițiilor impuse de art.430 Cod procedură civilă, ceea ce împiedică efectuarea controlului judiciar cu privire la această excepție invocată de recurentul reclamant prin motivele de recurs.
Intimatul reclamant M. R. a achitat timbrul de mediu în sumă de 1817 lei stabilit prin decizia nr. 2525 din data de 10.06.2013 (fila 9 dosar fond), în cauză fiind incidente dispozițiile OUG nr. 9/2013.
Potrivit art. 4 OUG 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Spre deosebire de disp. OUG 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG 9/2013 stabilește obligația plății timbrului nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Concret, în speța de față, decizia nr. 4375 privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule a fost emisa la data de 8.08.2013, iar intimatul reclamant a achitat timbrul de mediu în sumă de 3590 lei, cu chitanța . nr._ la data 9.08. 2013 (f.5 și 6 dosar fond).
Curtea constată că, în forma prev. de OUG 9/2013, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Curtea constată că timbrul de mediu prevăzut de OUG 9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
Față de cele ce preced, Curtea urmează, ca în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, să admită recursurile declarate de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. și de către chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu consecința casării în parte a sentinței nr. 716/09.04.2014 a Tribunalului G. și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată și cererea de chemare în garanție ca nefondate.
Celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la soluționarea excepțiilor, fiind legale și temeinice, vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursurile declarate de autoritatea pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. cu sediul în G., ., jud. G. și de chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței 294, . sentinței civile nr. 888/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Casesază sentința civilă nr. 888 din 12.05.2014 a Tribunalului G. și în rejudecare: respinge acțiunea ca nefondată. Respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2014.
Președinte, L. C. | Judecător, S. B. | Judecător, I. A. B. |
Grefier, L. I. |
Red. S.B./6.11.2013
Tehn. L.I.5 ex./6.11.2014
Fond L.C.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3644/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 303/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
