Despăgubire. Decizia nr. 3641/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3641/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 7063/233/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 3641
Ședința publică de la 10 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător I. M. D.
Judecător D. V.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul M. G. prin reprezentant P. M. G., cu sediul în ., jud. G., împotriva sentinței nr. 101/22.01.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul M. G. prin reprezentant P. M. G. și intimatul R. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamanții M. G. reprezentat prin primar și P. municipiului G. au solicitat instanței obligarea pârâtul R. P. la plata sumei de 862 lei încasată necuvenit pentru orele suplimentare efectuate în luna noiembrie 2009 și compensate în bani.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Decizia nr. 47/08.11.2010 a Curții de Conturi s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciului rezultat din efectuarea unor plăți nelegale reprezentând ore suplimentare.
Pârâtul a fost angajatul reclamantului și a beneficiat de plata orelor suplimentare efectuate în luna noiembrie a anului 2009.
S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 329/2009, prin derogare de la prevederile art. 119 din Legea nr. 53/2003, de la data intrării în vigoare a acestei legi până la data de 31.12.2010, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite, acordate până la data de 31.12.2010, pentru activitatea prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal în cursul anului 2009 și, până la data de 31.03.2011, pentru activitatea suplimentară prestată în anul 2010.
În aceste condiții a apreciat că pârâtul a încasat suma arătată în mod necuvenit.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 992 Cod civil.
În dovedirea pretențiilor, reclamanții au depus la dosar înscrisuri în copii certificate.
Legal citat, pârâtul a fost prezent în fața instanței, dar nu a formulat întâmpinare .
Prin sentința civilă nr. 526/23.01.2012, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. și a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului G..
Prin încheierea pronunțată la data de 15.05.2012, Tribunalul G. – Secția 1 civilă a admis excepția necompetenței funcționale a instanței și a dispus transpunerea cauzei la Secția de C. Administrativ având în vedere calitatea de funcționar public a pârâtei.
Pe rolul Tribunalului G. – Secția de C. Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată sub nr._ .
După declinare, la solicitarea instanței, reclamanții au formulat precizări cu privire la acțiune arătând că suma solicitată se compune din 838 lei contravaloare ore suplimentare la care se adaugă foloase nerealizate.
În susținerea acestei cereri au depus înscrisuri.
Legal citat după declinare, pârâtul s-a prezentat în fața instanței și a solicitat respingerea acțiunii având în vedere și dispozițiile Legii nr. 84/2012.
Prin sentința nr. 101/22.01.2014, Tribunalul G. a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. M. G. - inginer D. N., M. G. în contradictoriu cu pârâtul R. P., având ca obiect despăgubire, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamanții M. G. reprezentat prin primar și P. municipiului G. au solicitat instanței obligarea pârâtul R. P. la plata sumei de 862 lei încasată necuvenit pentru orele suplimentare efectuate în luna noiembrie 2009 și compensate în bani.
Potrivit Deciziei nr. 47 din 08.11.2010 emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului G. s-a dispus, la punctul 9, ca M. G. prin primar să stabilească „întinderea prejudiciului rezultat din efectuarea unor plăți nelegale de personal reprezentând ore suplimentare și spor mobilitate, spor de confidențialitate acordat fără respectarea prevederilor legale, inclusiv a foloaselor nerealizate prevăzute de actele normative în vigoare” și să ia toate măsurile pentru recuperarea acestora, fixându-se ca termen de realizare data de 31.03.2011.
Pârâtul, ca angajat al reclamanților, avea în cursul lunii noiembrie 2009 (perioada de referință indicată în acțiunea formulată) calitatea de salariat în cadrul unei instituții publice și era plătit din fondurile publice în condițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional. Potrivit prevederilor art. 157 alin. 2 din Codul muncii rezultă că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Instanța a constatat că pentru personalul plătit din fondurile publice raporturile de muncă inclusiv salarizarea stau sub semnul legalității, spre deosebire de angajații din mediul privat ale căror raporturi de muncă sunt guvernate de contractul individual de muncă încheiat între angajat și angajator și în care salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau colective potrivit art. 157 alin. 1 din Codul muncii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 329/2009 (în varianta de la data intrării în vigoare - 09.11.2009), „prin derogare de la prevederile art. 119 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, de la data intrării în vigoare a prezentei legi până la data de 31.12.2010, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite, acordate până la data de 31.12.2010, pentru activitatea prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal în cursul anului 2009 …”.
Conform statului de plată aferent lunii noiembrie 2009, pârâtul R. P. a efectuat ore suplimentare fiind retribuit în acest sens cu suma de 838 lei (filele 19-20).
Analizând evoluția dispozițiilor legale aplicabile relațiilor de muncă dintre părți, instanța a reținut în primul rând că se disting două etape, cea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 329/_09 și cea ulterioară acestui moment.
Astfel, s-a constatat că, deși au fost solicitate în mod expres de către instanță, reclamantul nu a depus acte din care să rezulte perioada exactă în care pârâtul a efectuat orele suplimentare în discuție. Or, pentru perioada 01-09.11.2009, conform celor anterior analizat, acestuia i se puteau acorda, potrivit legii, compensații bănești. Cu toate acestea, prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la restituirea întregii sume acordate fără a preciza componența acesteia punând astfel instanța în imposibilitatea de a se pronunța și cu privire la corectitudinea calculului efectuat.
Pe de altă parte, analizând temeiul juridic indicat de către reclamanți, Tribunalul a constatat că plata nedatorată reprezintă executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia.
Cu alte cuvinte, una dintre condițiile existenței acestei situații este ca datoria să nu existe din punct de vedere juridic.
Or, verificând susținerile părților și actele dosarului instanța a constatat că plata a avut la bază raporturile de muncă dintre reclamanți și pârât, aceasta din urmă efectuând efectiv orele suplimentare în discuție (aspect necontestat în cauză).
Instanța a reținut și faptul că, în condițiile în care, în prezent, pârâtul nu mai este salariatul reclamanților, compensarea orelor suplimentare cu ore libere nu se mai poate realiza. Ca urmare, în situația admiterii acțiunii, acesta ar fi pus în situația de a fi prestat muncă fără a fi retribuit. Față de cele expuse anterior, instanța a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 992-997 și 1092 din Codul civil.
Pe de altă parte, instanța a reținut că la data de 15.06.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, lege care la art. 2 alin. 1 prevede că „se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând veniturile de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii”.
Cum pârâtul avea în cursul lunii noiembrie 2009 calitatea de salariat din sectorul bugetar, instanța a apreciat că aceasta intră în categoria prevăzută de legea anterior menționată . Ca urmare, sumele acordate acesteia cu titlu de compensații bănești pentru orele suplimentare efectuate după . Legii nr. 329/2009 intră sub incidența dispozițiilor legale de amnistie fiscală anterior analizate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. G., cu motivarea;
În pronunțarea hotărârii, pentru a preveni orice greșeală și în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, instanța prin rolul activ pe care îl are, așa cum este conferit prin art.129 al. 5 Cod procedură civilă, avea obligația să analizeze și să coroboreze materialul probator administrat în cauză și să constate care a fost temeiul legal în baza căruia instituția a acordat stimulente.
În motivarea acțiunii s-a arătat faptul că prin decizia nr.47/08.11.2010 a Curții de Conturi a României,Camera de Conturi a Județului G., privind înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate constatate și consemnate în procesul verbal de constatare nr. 1143 98/07.10.2010, încheiat în urma misiunii de audit „Audit financiar al conturilor anuale de execuție bugetară întocmite la data de 31.12.2009”, la punctul 9 s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciului rezultat din efectuarea unor plăți nelegale reprezentând ore suplimentare, spor de mobilitate și spor de confidențialitate acordat fără respectarea prevederilor legale, inclusiv a foloaselor nerealizate prevăzute de actele normative în vigoare și luarea măsurilor legale ce se impun pentru recuperarea prejudiciului, cu termen de realizare 31.03.2011.
Astfel, Curtea de Conturi a României,Camera de Conturi a Județului G., prin decizia nr. 47/08.11.2010, a constatat ca prin nerespectarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordului-cadrul cu Comisia Europeana și Fondul Monetar International, art.50 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, art. 60 alin. 1 și 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, cu modificările ulterioare, art. 116, alin. 1, art. 117 lit. a)-h) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, art. 2, alin. (l), art. 8, art. 13, alin. (2) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările și completările ulterioare, art. 10, alin.(5) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată,cu modificările și completările ulterioare, art. 14, alin.3 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, au fost efectuate plăți nelegale de personal, reprezentând ore prestate peste programul normal de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 329/2009, prin derogare de la prevederile art. 119 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, de la data intrării în vigoare a prezentei legi până la data de 31 decembrie 2010, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite acordate până la data de 31 decembrie 2010, pentru activitatea prestată în afara duratei normale a timpului de munca săptămânal în cursul anului 2009, și până la data de 31 martie 2011, pentru activitatea suplimentară prestată în anul 2010.
Pârâtul a primit în luna noiembrie 2009 ore suplimentare în valoare de 862 lei (la care se adaugă foloase nerealizate).
Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv statul de plată aferent lunii noiembrie 2009, a făcut dovada prejudiciului cauzat de către pârât prin încasarea sumei necuvenite de 862 lei reprezentând ore suplimentare.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice art. 18, pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar(...)se aplică prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art.122 alin. 1 din Codul muncii, „munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia”.
Este adevărat că în prezent pârâtul nu mai este salariatul instituției, dar chiar dacă ar fi, potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate acesta nu mai are posibilitatea de a-i fi compensată munca suplimentară în ore libere plătite, întrucât de la efectuarea acestor ore suplimentare și până în prezent au trecut mai mult de 60 de zile.
Un alt aspect este greșita interpretare de către instanța de fond a dispozițiilor Legii nr. 84/2012.
Astfel, instanța de fond a invocat dispozițiile art.2 din legea mai sus menționată, privind aprobarea exonerării de la plată, fără a avea în considerare dispozițiile art. 1 din Legea nr.84/2012 care stabilesc natura veniturile salariale asupra cărora operează exonerarea de la plată.
Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 84/2012 exonerarea de la plata operează asupra veniturilor de natura salariala provenind din:
a)contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau; după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente;
b)hotărârilor consiliilor locale și județene;
c)contractelor de muncă convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.
Or, acordarea orele suplimentare nu este stabilita printr-un acord colectiv de muncă sau hotărâre de consiliu local, ci prin legi speciale ale salarizării personalului din sectorul bugetar.
Prin urmare, veniturilor salariale ce fac obiectul prezentului litigiu nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 84/2012 privind unele masuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătiți din fonduri publice.
Astfel consideră că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, și pe cale de consecință solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost promovat, și pe fond admiterea acțiunii, în sensul obligării pârâtului R. P. la plata sumei de 862 lei încasată.
Curtea analizând actele dosarului, constată că instanța de fond a în urma unei analize temeinicie și fundamentate, a respins acțiunea în mod corect.
Astfel indiferent ce a stabilit Curtea de Conturi în cauza de față se pune problema legalității acordării sumelor reprezentând plata orelor suplimentare.
Ori, sub acest aspect instanța de fond a reținut fundamentat că orele suplimentare efectuate de pârât au fost compensate în bani, în conformitate cu dispozițiile legale ce guvernează raporturile de muncă ale funcționarilor publici.
Legea nr. 329/2009, contrar celor susținute de recurenți, nu interzice ca un drept câștigat să fie anulat printr-o interpretare restrictivă a dispozițiilor legale incidente în materia drepturilor salariale.
Astfel fiind, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. G. prin reprezentant P. M. G., cu sediul în ., jud. G., împotriva sentinței nr. 101/22.01.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2014.
Președinte Pt. Judecător Judecător
V. S. I. M. D. aflat în c.o. D. V.
cf. art. 261 C. pr. civ.
Președintele Curții de Apel G.
Grefier
A. M. S.
Red. V.S./17.07.2014
Tehnored.A.M.S./ 2 ex./17.07.2014
Fond: C.L.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1322/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1715/2014.... → |
|---|
