Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1715/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1715/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 5178/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 1715/2014
Ședința publică de la 18 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător I. A.
Judecător G. P.
Grefier Filuța E. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ (A.N.A.F.), cu sediul în București, sector 5, ., împotriva sentinței nr. 5725 din 21.11.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ (A.N.A.F.) și intimatele G. F. -COMISARIATUL GENERAL și M. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, de către recurentă, p.6 din dosar, după care;
Curtea având în vedere faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele
Prin sentința civilă nr 5725/21.11.2013, a Tribunalului V. a fost admisă cererea formulată de reclamanta M. D. și s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1498/23.09.2013, emisă de către pârâta G. FINANCIARĂ – COMISARIATUL GENERAL până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ANAF criticând-o ca fiind nelegală, conform art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod proc. civ. ,respectiv nu a apreciat concret care sunt motivele privind cazul bine justificat, nu a arătat motivele pentru care a înlăturat argumentele expuse de aceasta, nefiind exercitat astfel un control real judecătoresc.
În ceea ce privește cazul bine justificat, recurenta a precizat că decizia solicitată a fi suspendată, a fost dată în aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 520/2O13 privind organizarea si funcționarea ANAF si ale OUG nr.74/2013, privind unele masuri pentru îmbunătățirea si reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
Sub acest aspect, atât OUG nr. 74/2013, cât și HG nr. 520/2013, sunt actele normative care se caracterizează prin faptul că au aplicabilitatea generală, au fost publicate (n Monitorul Oficial și au fost respectate prevederile Legii transparentei decizionale nr. 52/2003, proiectele au fost publicate pe site-ul ANAF și s-au aflat în dezbatere publică.
Din conținutul notei de fundamentare la OUG nr. 74/2013 și la HG nr.520/2013, postate pe site-ul ANAF, rezultă faptul că promovarea acestor acte normative a fost determinată de contextul socio-economic actual, opiniile și recomandările FMI referitoare la scăderea cheltuielilor bugetare, precum și necesitatea eliminării disfuncționalităților, întăririi aparatului fiscal și utilizării resurselor de care dispune la capacitate maxima și în condiții de eficiență.
Astfel, în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor OUG nr. 74/2013 și a HG nr. 520/2013, a fost emisa Decizia nr. 1504 la data de 23.09.2013, de către G. F.-COMISARIATUL GENERAL.
Potrivit art. 1 din decizia solicitată a fi suspendată, intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția publica de execuție.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 2 din actul administrativ anterior menționat, s-a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice, începând cu data de 01.10.2013.
În conformitate cu prevederile art. 3 din Decizia sus-menționată, urma să se solicite AGENTIEI NATIONALE A FUNCTIONARILOR PUBLICI, lista funcțiilor publice vacante existente la nivelul instituției.
În ceea ce privește a doua condiție, respectiv prevenirea unei pagube iminente, paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, drept prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării este însă o măsura de excepție, care se justifica numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat in ipoteza anularii actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză(extras din Decizia nr. 2419/10.05.2007, pronunțată de ICCJ-SCAF în dosarul nr._ ).
Dreptul la muncă al reclamantului nu a fost îngrădit, din contră i s-a dat posibilitatea sa participe la concursul organizat pentru ocuparea posturilor vacante.
Astfel, executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăși ca producătoare a unei pagube iminente, întrucât nu rezultă din probele administrate, ca această vătămare este ireparabilă pentru reclamant.
Susținerile intimatului-reclamant referitoare la faptul că paguba iminentă care i-ar fi fost creată prin actul a cărui suspendare se solicita ar consta în pierderea unor drepturi legate de funcția deținută, cum ar fi drepturi salariale, nu sunt suficiente si concludente pentru a se considera ca sunt întrunite cerințele legale pentru suspendarea executării, întrucât astfel de susțineri nu sunt de natura a răsturna prin ele însele prezumția de legalitate a actului administrativ contestat.
Iminenta producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care sa probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute ca atare în acțiunea formulată.
Examinând sentința recurată prin prisma dis part 488 alin. 1 pct. 8 Cod proc. civ. și art. 499 Cod proc. civ., Curtea constată că tribunalul printr-o incorectă și insuficientă apreciere a materialului probator administrat în cauză, a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică a cărei reformare se impune. Nestabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o incorectă dezlegare pricinii.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Conform dispozițiile art. 14, cât și din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege - suspendarea de drept ope legis -ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea persoanei vătămate.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Pentru analizarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de practica judiciară ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul de față.
Criticile recurentei că instanța de fond nu a apreciat concret care sunt motivele privind cazul bine justificat ,nu a arătat motivele pentru care a înlăturat argumentele expuse de aceasta sunt întemeiate,instanța de fond reținând doar că formularea contestației împotriva deciziei de eliberare de funcție ar constitui un caz justificat ,iar nemulțumirea reclamantei s-ar încadra în accepțiunea disp. art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004.
Astfel, pipăind fondul, Curtea constată că decizia nr. 1499/23.09.2013, prin care intimata a fost eliberată din funcție, este emisă de un organ competent,este motivată în fapt și in drept, ca urmare a desființării GĂRZII FINANCIARE, conform OUG nr.74/2013.
De asemenea apărările intimatei reclamante cu privire la existenta cazului bine justificat, vizează de fapt critici care impun analizarea fondului cauzei, cum ar fi că s-ar îngrădi dreptul la muncă, că ar fi discriminată fată de alți funcționari publici, că măsura eliberării de funcție a fost emisă în exces de putere ,apărări care nu pot fi analizate în cadrul acestei cererii de suspendare.
Pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ, Curtea reține că intimata reclamantă trebuia să demonstreze existența unor argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea deciziei de eliberare din funcție, ori în cauză reiese fără nici un dubiu că prima condiție expres prevăzută de lege nu este îndeplinită, prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ nefiind răsturnate, motiv pentru care nu se justifică suspendarea.
Nefiind îndeplinită această condiție a cazului bine justificat, Curtea va aprecia că nu se mai impune analizarea noțiunii de pagubă iminentă.
Față de cele mai sus arătate, va constata că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În baza art. 496 alin. 2 Cod proc. civ. și art. 488 pct.8 Cod proc. civ. va admite recursul,va casa în tot sentința civilă nr. 5725/2013 a Tribunalului V. și în rejudecare respinge ca nefondată acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ (A.N.A.F.), cu sediul în București, sector 5, ., împotriva sentinței nr. 5725 din 21.11.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._
Modifică în tot sentința civilă nr. 5725/2013 a Tribunalului V. și în rejudecare respinge ca nefondată acțiunea reclamantului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 februarie 2014.
Președinte, M. B. | Judecător, I. A. | Judecător, G. P. |
Grefier, Filuța E. D. |
Red.MB/20.02.2014
Tehnored.FED/20.02.2014/2EX.
Fond – S.D.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 3641/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4724/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
