Anulare act administrativ. Decizia nr. 4724/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4724/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 4385/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4724/2014
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. P.
Judecător G. I.
Judecător V. M. D.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta P. F., cu sediul în Focșani, .. 1, jud. V., împotriva sentinței nr. 132/22.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, privind pe intimatul reclamant C. I., domiciliat în Focșani, ., ., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, recursul fiind motivat, scutit de taxa de timbru, iar prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
După verificare, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține dosarul pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față .
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._, reclamantul C. I., în contradictoriu cu Primăria Municipiului Focșani - prin primarul municipiului Focșani, a solicitat anularea dispoziției nr.1345/20.06.2013, ca fiind nelegală și neîntemeiată.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin dispoziția menționată, s-a dispus încetarea acordării ajutorului lunar pentru încălzirea locuinței cu gaze naturale și restituirea sumei de 1.059,42 lei, către Serviciul de impozite și taxe locale a municipiului Focșani, pe motiv că ar deține o altă proprietate, respectiv, o casă de locuit în comuna Nereju, ..V., imobilul în cauză aparținând părinților săi, C. G. și A..
S-a arătat că, prin Decizia civilă nr.1163/10.12.2009 a Tribunalului V., s-a stabilit irevocabil că în mod greșit imobilul casă de locuit menționat a fost înscris în certificatul de moștenitor, motiv pentru care, în luna martie 2012, a mers la Primăria Nereju, jud. V., cu această hotărâre judecătorească, solicitând ca acest imobil să fie trecut celor care l-au construit, respectiv, părinților săi.
S-a mai arătat că imediat ce a primit prin poștă Dispoziția nr.1345/20.06.2013 a făcut adresă către Primăria Nereju, pentru a cere explicații de ce imobilul a fost trecut pe numele său, dar nu a primit răspuns.
Au fost depuse înscrisurile la care s-a făcut referire.
Prin Întâmpinare (fila 17), pârâta a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile iar, pe fond, respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
S-a arătat că numitul C. I. a solicitat, potrivit cererii și declarației pe proprie răspundere, ajutor pentru încălzirea locuinței, fiind emisă Dispoziția nr._/29.11.2012.
S-a susținut că, în conformitate cu prevederile OUG nr.70/2011 privind măsurile de protecție socială în perioada sezonului rece, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale pentru verificarea veridicității datelor înscrise în declarația pe proprie răspundere privind componența familiei și veniturile acestuia și, în urma acestei anchete, potrivit adresei nr.647/07.03.2012 emisă de Primăria Nereju, a rezultat că acesta figurează cu mai multe proprietăți, respectiv, mai deține un imobil în localitatea Nereju, jud.V., astfel încât numitul C. I. nu întrunește condițiile calității de titular de ajutor pentru încălzirea locuinței.
Au fost depuse înscrisurile la care s-a făcut referire.
Prin Răspunsul la întâmpinare (fila 36), reclamantul a arătat, cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile, că, imediat ce a primit dispoziția nr.1345/20.06.2013, s-a prezentat la Agenția județeană pentru plăți și inspecție socială V., pentru a cere lămuriri cu privire la încetarea ajutorului de căldură, arătând că nu deține nici un imobil pe numele său la Primăria Nereju, fiind îndrumat să meargă la Tribunalul V., spunându-i-se că nu există altă cale de atac și că numai instanța poate lămuri acest aspect, prin hotărâre judecătorească, cale de atac indicată și la art.7 din Dispoziția nr.1345/2013.
Prin sentința civilă nr. 132/2014 din data de 22 ianuarie 2014 pronunțată în cauză de Tribunalul V. s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtă. Totodată, s-a admis acțiunea reclamantului, dispunându-se, pe cale de consecință, anularea Dispoziției nr. 1345/20.06.2013.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
Excepția inadmisibilității cererii prin neefectuarea procedurii prealabile sesizării instanței este neîntemeiată având în vedere faptul că, pe de o parte, imediat după comunicarea Dispoziției, reclamantul s-a prezentat la Agenția județeană pentru plăți și inspecție socială V., pentru a cere lămuriri cu privire la încetarea ajutorului de căldură, arătând că nu deține nici un imobil pe numele său la Primăria Nereju, fiind îndrumat să meargă la Tribunalul V., spunându-i-se că nu există altă cale de atac și că numai instanța poate lămuri acest aspect, prin hotărâre judecătorească, cale de atac indicată și la art.7 din Dispoziția nr.1345/2013 și, pe de altă parte, prin poziția pârâtei în prezenta cauză, de respingere a susținerilor petentului privind legalitatea cererii de acordare a ajutorului lunar pentru încălzirea locuinței, se reține că litigiul nu ar fi putut fi soluționat prin revocarea actului contestat.
Tribunalul reține că prevederile art. 21 din Constituție nu interzic existența unei proceduri administrative prealabile și nici obligativitatea acesteia, atât timp cât nu are un caracter jurisdicțional. De altfel, în același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 121 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010, în care a statuat că instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional nu este contrară principiului liberului acces la justiție cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunțată în Cauza Le Compte, V. Leuven și De Meyere împotriva Belgiei, paragraful 51, ori prin Hotărârea din 26 aprilie 1995, pronunțată în Cauza F. împotriva Austriei, paragraful 28, că imperative de suplețe și eficacitate, pe deplin compatibile cu protecția drepturilor protejate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pot justifica intervenția prealabilă a unor organe administrative care nu îndeplinesc condițiile cerute de art. 6 paragraful 1 din Convenție.
Tribunalul reține că există practică judiciară unanimă în sensul că îndeplinirea procedurii prealabile constituie o condiție esențială a declanșării etapei judiciare de contestare actului administrativ nelegal, legiuitorul, prin impunerea acestei cerințe, intenționând să-l protejeze pe cel care se consideră vătămat într-un drept recunoscut de lege, prin evitarea unui eventual proces în fața instanței de judecată, în cazul în care în cadrul procedurii prealabile autoritatea emitentă ar proceda la revocarea propriului act .
Tribunalul reține că reclamantul s-a adresat autorității emitente a dispoziției contestate, expunând motivele de netemeinicie a acesteia, chiar dacă nu a înregistrat la registratura Primăriei municipiului Focșani o cerere scrisă în acest sens, fiind îndrumat să meargă la Tribunalul V., spunându-i-se că numai instanța poate lămuri acest aspect, prin hotărâre judecătorească, cale de atac indicată și la art.7 din Dispoziția nr.1345/2013 .
Cerința îndeplinirii procedurii prealabile, în aceste condiții, este considerată îndeplinită și în situația în care cel ce se considera vătămat prin actul administrativ contestat a înțeles să se adreseze instanței de judecată înainte de a primi răspunsul autorității emitente, care s-a declarat explicit ca opunându-se argumentelor reclamantului.
Pe fond, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.12 alin.2 din O.U.G. nr.70/2011 privind măsurile de protecție socială în perioada sezonului rece, „(2) Ajutorul pentru încălzirea locuinței se acordă familiilor, respectiv persoanelor singure prevăzute la alin. (1) numai pentru locuința de domiciliu sau, după caz, de reședință a acestora” iar, potrivit dispozițiilor art.18 alin.2 din același act normativ, „(2) În cazul în care familia sau persoana singură are în proprietate, închiriere, concesiune, comodat sau altă formă de deținere cel puțin unul dintre bunurile cuprinse în lista bunurilor ce conduc la excluderea acordării ajutorului pentru încălzirea locuinței, aceasta nu beneficiază de ajutor pentru încălzirea locuinței”.
Prin Dispoziția nr.1345/20.06.2013 privind încetarea acordării ajutorului lunar pentru încălzirea locuinței cu gaze naturale domnului C. I., s-a dispus încetarea acordării ajutorului lunar începând cu luna noiembrie 2012 și recuperarea sumei de 1.059,42 lei plătită necuvenit acestuia în perioada 01.11.2012 – 31.03.2013, reținându-se în motivarea dispoziției faptul că acesta are în proprietate o altă locuință, respectiv, s-a stabilit prin ancheta administrativă, efectuată potrivit dispozițiilor art.30 din O.U.G. nr.70/2011, că deține o a doua locuință, situată în comuna Nereju, .. V..
Din analiza probatoriului administrat în cauză tribunalul reține că, potrivit Deciziei civile nr.1163/10.12.2009 a Tribunalului V., a fost admis recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva Sentinței civile nr.1285/09.03.2009 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ și a fost anulat în parte certificatul de moștenitor nr.13/2005, în ce privește imobilul edificat de defunctul C. G. în satul Nereju M., ., astfel încât nu se probează existența legală a celei de-a doua locuințe în proprietatea reclamantului C. I..
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Municipiul Focșani, criticând-o pe motive de nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Greșit s-a apreciat de către prima instanță parcugerea de către reclamant a procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, sistarea ajutorului pentru încălzire a fost determinată în speță de concluziile anchetei sociale efectuate în scopul verificării veridicității datelor înscrise în declarația pe propria răspundere privind componența familiei și veniturile acestuia. Urmare a acestei anchete s-a constatat că reclamantul figurează cu mai multe proprietăți, respectiv mai deține un alt imobil în loc. Nereju, Jud. V.( adresa Primăriei Nereju nr. 647/07.03.2012).
Decizia nr. 1163/2009 a Tribunalului V. nu este relevantă în speță, reclamantul fiind moștenitor al defunctului C. G. alături de alți cinci moștenitori.
Pentru motivele expuse succint mai sus, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și reformarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare în cauză prin acer a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Recursul de față este nefondat.
În privința excepției invocate în cauză de către pârâtă, Curtea apreciază că soluția asupra acesteia este una legală și temeinică, eșecul demersului administrativ al reclamantului( chiar și neatestat de vreun înscris) determinându-l pe acesta să sesizeze instanța de judecată.
În condițiile în care nici în recurs pârâta nu a înțeles să achieseze la poziția exprimată de către reclamant, este puțin probabil că în cadrul plângerii administrative prealabile aceasta și-ar fi revocat dispoziția nr. 1345/2013.
Pe fond, se constată că pârâta nu justificat oportunitatea măsurii de sitare a ajutorului lunar acordat reclamantului pentru încălzirea locuinței. Astfel, potrivit art. 2 din dispoziția contestată, „motivul încetării acordării ajutorului lunar îl constituie faptul că ( C. I.-n.red. G.I) are în proprietate o lată locuință”.
Ca și emitent al actului contestat, autoritatea pârâtă are în speță sarcina probei, fiind datoare să probeze legalitatea măsurii luate prin actul contestat. Or, singurele mijloace de probă referitoare la deținerea a unui spațiu de locuit suplimentar sunt: un referat de anchetă socială potrivit căruia C. I. Deține în proprietate pe raza . imobil, astfel cum reiese din adresa nr. 647/07.03.2012 emisă de Primăria . susmenționată.
În opinia Curții, niciunul din cele două mijloace de robă nu atestă calitatea reclamantului de proprietar al respectivului imobil. În plus, reclamantul a dovedit că în urma unui proces civil imobilul în discuție nu a aparținut autorului reclamantului, fiind prin urmare exclus din masa succesorală, certificatul de moștenitor nr. 13/2005 fiind anulat în parte în acest sens.
Cum nici la judecata în fond, dar nici în recurs pârâta nu a ținut seama de efectele deciziei civile nr. 1163/2009 prin care s-a dispus anularea certificatului de moștenitor, Curtea constată că sistarea ajutorului pentru încălzire în baza unei simple adeverințe de rol, neactualizate, s-a dispus în mod abuziv, dispoziția nr. 1345/2013 fiind una nelegală, astfel cum a reținut și instanța de fond.
Pentru motivele mai sus expuse, văzând și disp. art. 496 NCpr. civ. urmează a respinge recursul de față și a menține sentința nr. 132/2014 a Tribunalului V. apreciată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta P. F., cu sediul în Focșani, .. 1, jud. V., împotriva sentinței nr. 132/22.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2014.
Președinte, E. L. P. | Judecător, G. I. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, Maghița D. |
Red.Tehnored. GI/MD
4 ex./ 16 iunie 2014
Fond: MD
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1715/2014.... | Anulare act administrativ. Hotărâre din 14-05-2014, Curtea de... → |
|---|
