Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 1288/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1288/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 688/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. A. ȘI FISCAL
Decizia numărul 1288
Ședința publică de la 06 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător I. M. D.
Judecător D. V.
Grefier A. M. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta U. A. Teritorială Municipiul B., cu sediul în Piața Independenței nr. 1, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 1076/Fca/01.04.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat succesiv pronunțarea cauzei la data de 23 ianuarie 2014, 30 ianuarie 2014, 5 februarie 2014, respectiv 6 februarie 2014.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1076/Fca/01.04.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta U. A. Teritorială a Municipiului B. în contradictoriu cu pârâta Curtea de C. a României.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel G. sub nr._, reclamanta U. A. Teritorială Județul B. a formulat contestație împotriva Deciziei nr.4/16.01.2012 emisă de C. de C. B. în ceea ce privește punctul II1 și a Încheierii nr. VI/55/02.04.2012 emisă de Curtea de C. a României în ceea ce privește soluția dată la punctul II 1 a Deciziei nr.4/16.01.2012 emisă de C. de C. B. solicitând anularea parțială a acestora.
Prin Decizia nr.4/16.01.2012 emisă de C. de C. B. 42 s-a decis la punctul II 1:
Stabilirea de către ordonatorul principal de credite U. A. Teritorială a Municipiului B., potrivit legii, a întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, ca urmare a plății nelegale în sumă totală de_ lei, din care drepturi salariale acordate nelegal funcționarilor publici în sumă totală de_ lei și contribuțiile aferente acestora în sumă de_ lei, pentru care au fost calculate foloase nerealizate în sumă de_ lei la data auditului.
Prin Încheierea nr. VI/55/02 04 2012 emisă de Curtea de C. a României s-a respins contestația reclamantei formulată împotriva Deciziei nr.4/16.01.2012 emisă de C. de C. B. în ceea ce privește măsura dispusă la punctul II 1:
Prin Decizia Curții de Apel G. nr.828/02.12.2008, s-a dispus acordarea indemnizației de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază, începând cu luna mai 2005, până la încetarea raporturilor de muncă a membrilor Sindicatului Administrației Locale al Salariaților din Primăria mun. B..
Instanța a constatat că nu se mai impunea acordarea indemnizației de dispozitiv după . Legii nr. 330/2009, care instituie un nou sistem de salarizare Invocarea de către reclamantă a Deciziei nr.828/02.12 a Curții de Apel G., prin care s-a acordat indemnizația de dispozitiv până la încetarea raporturilor de serviciu ale reclamanților din cauză, nu va fi reținută deoarece temeiurile legale avute în vedere la pronunțarea acesteia au fost abrogate prin dispozițiile art. 48 al. 1 pct. 8 și 43 din Legea nr. 330/2009.
Contrar susținerilor reclamantei se observă că aceasta nu a respectat dispozițiilor art.30 al 5 din Legea nr. 330/2009 și art.5 al 1 și 6 al 3 din OUG nr. 1/2010, deoarece indemnizația de dispozitiv nu se introduce în salariul de bază ca alte sporuri prevăzute de OUG 1/2010 respectiv: sporul de vechime, salariul de merit și indemnizația de conducere,și nu este prevăzută de Anexa III/3 la Legea nr. 330/2009 pentru a fi acordată personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În ceea ce privește motivele vizând efectuarea controlului de legalitate asupra dispozițiilor individuale de reîncadrare de către Instituția Prefectului județului B. precum și apărările întemeiate pe adresa nr.6326/1/23.03 2010, privind modul de reîncadrare a personalului conform L 330/2009 și adresa nr 7587/14.04.2010 prin care Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B. a sesizat Curtea de C. instanța reține că Încheierea nr.VI/55/02.04.2012 emisă de Curtea de C. a României este prevăzută cu cale de atac și că instanța de contencios odată sesizată procedează la analizarea legalității actelor în conformitate cu dispozițiile legale incidente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs autoritatea reclamantă cu motivarea:
Prin Sentința civilă nr. 1076/Fca/0l.04.2013 pronunțată de către Tribunalul B. în dosar nr._ a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de către Municipiul B. prin care s-a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 4/16.01.2012 în ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.1 și, corelativ încheierea nr. 55/02.04.2012.
Prin soluția pronunțată, instanța de fond Tribunalul B. a apreciat, în esență, în sensul că:
a) Nu s-ar mai fi impus acordarea indemnizației de dispozitiv după . Legii nr. 330/2009 cu motivarea că, Decizia nr. 828/02.12.2012 a Curții de Apel G. nu ar mai produce efecte ca urmare a abrogării unor texte de lege ce au fost avute în vedere la pronunțarea acesteia.
b) Municipiul B. nu ar fi respectat dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2010.
Față de cele menționate, solicită modificarea în tot a sentinței civile nr. 1076/Fca/01.04.2013 în sensul admiterii contestației formulate cu consecința anulării prevederilor pct. II.1 din Decizia nr. 4/16.01.2012 și corelativ încheierea nr. 55/02.04.2012, pentru următoarele considerente:
1. Incidența prevederilor art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă. motivat de următoarele:
-instanța de fond, învestită cu soluționarea unei contestații asupra unei decizii și a încheierii subsecvente, acte administrative, se pronunță față de aplicabilitatea Deciziei nr. 828/02.12.2012 a Curții de Apel G., fără a fi fost învestită, pe cale procedurală cu pronunțarea unei soluții prin care să constate continuarea aplicabilității acesteia.
-instanța de fond nu se pronunță asupra criticii Municipiului B. legată de argumentația prin care Curtea de C. s-a pronunțat în sensul inaplicabilității Deciziei nr. 828/02.12.2012. în fapt, Curtea de C. a reținut inaplicabilitate Deciziei nr. 828/02.12.2012 prin raportare la Decizia nr. 37/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Or, dreptul funcționarilor publici din cadrul Primăriei Municipiului B. de a beneficia de sporul de dispozitiv rezultă din aplicarea Legii nr. 138/1999 ale cărei prevederi au beneficiat de o interpretare jurisdicțională prin Decizia nr. 828/2008 a Curții de Apel G., hotărâre judecătorească prin care s-a constatat aplicarea acestei prevederi legale și față de ocupanții de funcții publice din cadrul autorităților din cadrul U. A. Teritorială Municipiul B..
Deși există o interpretare jurisdicțională a textului de lege, prin Decizia nr. 828/2008 a Curții de Apel G., comisia de soluționare a contestațiilor, fără a avea atributul legal în acest sens, realizează propria interpretare, contrazice și apreciază în sensul lipsirii de efecte a unei hotărâri judecătorești și statuează faptul că „extinderea domeniului de aplicare a prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 la unitățile administrativ teritoriale nu este legală”. O asemenea poziție apreciem că este în contradicție flagrantă cu principiile legalității și a elementelor ce fundamentează primar conceptul de stat de drept, aspecte asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat. Invocarea Decizie nr. 37/2009 de admiterea recursului m interesul legii în maniera înțeleasă de către comisia de soluționare a contestațiilor nu are fundament legal, fiind practic o încercare de fraudare a unor prevederi procedurale clare:
a)art. 329 Cod procedura civilă, în forma anterioară intrării în vigoare a
Legii nr. 202/2010, la alin. (3) prevedea faptul că „soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese”.
b)Prin Legea nr. 202/2010 este introdus art. 3307 care în cuprinsul alin. (2) reia prevederea de mai sus.
c)Pe cale de consecință, soluția dată în recursul în interesul legii citat de comisia de soluționare a contestațiilor este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial (art. 329 alin. (3) teza finală Cod procedură civilă anterior Legii 202/2010, respectiv art. 3307 alin. (4) în vigoare în prezent).
În concluzie, instanța de fond nu observă faptul că Decizia Curții de Apel G. nr. 828/2008, fiind o hotărâre analizată prin prisma recursului în interesul legii, nu poate fi afectată de acesta, iar situația părților din procesul ce a dus la pronunțarea acesteia nu poate fi modificată, opinia contrară a reprezentanților Curții de conturi neavând fundament legal și contravenind principiilor ce susțin ordinea juridică actuală.
2. Incidența prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motivat de faptul că instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, așa cum rezultă din următoarele:
-Modul și măsurile de reîncadrare a personalului recurentei - reclamante pe anul 2010 s-au bazat pe respectarea întru-totul a următoarelor prevederi:
„luarea in considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natura salariala, recunoscute sau stabilite, pana la data intrării in vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunara de încadrare”, așa cum prevăd în mod imperativ dispozițiile art.3, lit. c) din Legea nr.330/2009;
„realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări” - (art.7, alin.(2) din Legea nr.330/2009);
Potrivit acestor teze, în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege - (art.12, alin.(3) din Legea nr.330/2009), potrivit art.30 alin.(5) din lege.
Așadar, conform art.30, alin.(5) din lege, „în anul 2010, personalul aflat in funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adăugă sporurile care se introduc in acesta/aceasta potrivit anexelor la
prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de
baza, soldei/funcției de baza sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor
acordă într-un cuantum care sa conducă la o valoare egală cu suma calculata pentru
luna decembrie 2009.”
Totodată, prevederile art. 5, alin.(l) din O.U.G. nr. 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de persoane din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri din domeniul bugetar prevăd că „începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 îți păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la aceasta data, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează:
a)la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația
lunara de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se
adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a
beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
b)sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-
cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de
bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri
de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura
în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art.
23 din Legea-cadru nr. 330/2009.”
De asemenea, dispozițiile art.6 alin.(3) din O.U.G. nr. 1/2010, prevăd că: „cuantumul individual al salariilor/soldelor, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale stabilite începând cu luna ianuarie 2010 în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009, nu va depăși nivelul acestuia stabilit pentru luna decembrie 2009, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Reîncadrarea personalului Municipiului B. pe anul 2010, s-a făcut corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, iar în cazul în care s-a redus conform legii, numărul de grade sau trepte, în cazul funcțiilor de execuție, reîncadrarea personalului s-a efectuat la gradul sau treapta imediat superioară celei eliminate, în cazul funcțiilor de conducere, pe unul dintre aceste grade, respectiv trepte, iar în cazul funcțiilor specifice, prin asimilare sau echilibrare, cu funcțiile care se găsesc în anexe.
Totodată, în baza dispozițiilor art.3, lit. c) și a art.7, alin.(2) din Legea nr.330/2009, în salariul brut a fost inclus sporul de dispozitiv, atât pentru personalul preluat de la M.A.I. (Serviciul comunitar de evidența populației, Serviciul situații de urgență), cât și personalului ce activează pe funcții asimilate, spor obținut de Sindicatul Administrației Locale al salariaților din Municipiul B., prin Decizia Curții de Apel G. - Secția C. A. și Fiscal nr.828/02.12.2008, definitivă și r irevocabilă, constituind în fapt un fundament legal obligatoriu opozabil instituției noastre.
Precizăm totodată faptul că, sporul de dispozitiv a reprezentat o componentă a salariului brut, în luna decembrie 2009, apoi, în baza dispozițiilor enumerate anterior,
respectiv art. 3, lit. c) și art.7 alin.(2) din Legea-cadru, componentă a salariului pe anul
2010.
2.Prin conținutul procesului-verbal de constatare, care a stat la baza emiterii Deciziei nr.4/2012, organul de control susține că: ,potrivit art. 10 din OUG nr. 1/2010 acest drept nu mai putea fi acordat începând cu data de 01.01.2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, care instituia un nou sistem de salarizare, cu norme juridice noi, excedând astfel prevederile acestea”, susținere total nefondată, deoarece textul art. 10 din OUG nr. 1/2010 prevede că, în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar, începând cu 1 ianuarie 2010, nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează, prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009”.
Deci, punând de acord și de data aceasta conținutul invocat de organul de control, cu prevederile art. 10 din OUG nr. 1/2010, nu rezultă sub nici o formă încălcări ale dispozițiilor legale, în contextul în care legiuitorul precizează în mod imperativ faptul că „nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor”, nefăcând nici un fel de trimitere la un drept câștigat în instanță și nici nu avea cum să-1 facă, pentru că altfel ar fi încălcat dispozițiile art. 3, lit. c și art. 7, alin. (2) din lege, precum și alte articole considerate de Curtea Constituțională ca fiind constituționale la controlul efectuat asupra Legii nr. 330/2009, pentru care a fost emisă Decizia nr. 1415 din 4 noiembrie 2009.
Așadar, organul de control și de data aceasta se află într-o eroare de interpretare a textului de lege.
3.- o altă abordare a organului de control se referă la faptul că, conform prevederilor din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (publicată în Monitorul Oficial nr. 762/09.11.2009) la trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial încetează drepturile salariale suplimentare stabilite prin acte juridice în favoare personalului autorităților instituțiilor publice ".
După cum se poate observa constatarea organului de control nu indică un articol, un aliniat sau paragraf din lege care ar fi fost încălcat, ci pur și simplu face o precizare generală, motiv pentru care a analizat atât în ansamblu cât și punctual prevederile Legii nr. 330/2009 și surprinzător este faptul că, abordarea organului de control se regăsește parțial în dispozițiile art. 50 din lege, text ce prevede: la trei zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, încetează următoarele drepturi salariale suplimentare, stabilite prin acte juridice în favoarea personalului autorităților și instituțiilor publice:
a)suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare;
b)sporul de mobilitate; Deci, susținerea nu are fundament legal, ea reflectând parțial dispozițiile art. 50 din Legea nr. 330/2009, articol care se referă la „suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, precum și sporul de mobilitate” nefăcând sub nici o formă, trimitere la sporul de dispozitiv.
Nu poate fi primită nici reținerea instanței de fond cu referire la faptul că au fost emise dispoziții de reîncadrare individuale care nu au fost contestate pe calea controlului de tutelă administrativă.
Dispozițiile de încadrare a întregului personal pe anul 2010, fiind acte administrative, au fost înaintate Instituției Prefectului Județului B. cu
nr.1502/10.02.2011 și 1503/10.02.2011, în vederea efectuării controlului de legalitate,
de la care nu s-a primit nici un fel de refuz, iar din acest considerent, dispozițiile de
reîncadrare a personalului pe anul 2010, au devenit valabile pentru a fi puse în aplicare.
Față de cele expuse în scris solicită admiterea recursului așa cum a fost declarat, modificarea în tot a sentinței civile nr. 1076/Fca/01.04.2013 în sensul admiterii contestației formulate, cu consecința anulării prevederilor pct. 11.1 din Decizia nr. 4/16.01.2012 și corelativ Încheierea nr. 55/02.04.2012.
Prin întâmpinare, Curtea de C. a României, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând actele dosarului, constată că recursul U. A. Teritorială a Municipiului B. este fondat.
Într-adevăr, în conformitate cu disp. art. 30 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile acordate prin lege sau hotărâri ale Guvernului și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere, sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute la cap. III și în anexele la prezenta lege.
Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare, categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009. La funcțiile de execuție unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate, se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate.
În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în această/acesta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Pentru persoanele ale căror sporuri, cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009, nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază, sau după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
În urma apariției Legii nr. 330/2009, conducătorul instituției, în calitatea sa de ordonator de credite, avea obligația de a emite deciziile de reîncadrare cu aplicarea disp. art. 30 alin. 6 din legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în sensul că:
Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent în luna decembrie 2009, nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
În procesul de aplicare a acestei legi, conducătorul autorității publice are obligația de a respecta criteriile de apreciere a legii pentru că nici o persoană încadrată să nu înregistreze o diminuare a salariului brut.
De altfel, în art. 3 din Legea nr. 330/2009, legiuitorul național a stabilit cinci principii ce stau la baza sistemului de salarizare și anume: caracterul unitar, supremația legii, echitate și coerență, sustenabilitate financiară și luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la . prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare.”
În consecință, în aplicarea noului sistem unitar de salarizare, conducătorul autorității publice are obligații ca la trecerea de la sistemul de salarizare anterior la noul sistem de salarizare, să implementeze legea cadru astfel încât nici o persoană să nu înregistreze o diminuare, a veniturilor salariale de care beneficia la nivelul lunii decembrie 2009.
Acest aspect a fost de altfel reținut și de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1415/04.11.2009 care a arătat că „etapizarea prevăzută de acest text (art. 7 alin. 1 din lege) are drept scop ca în intervalul 2010-2015, nici un angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază” potrivit reglementărilor în vigoare.
Curtea reține că noțiunea de salariu brut include, atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar și indemnizațiile lunare de încadrare, după caz, cât și sporurile sau alte adaosuri aflate deja în plăți.
În speța de față, Curtea constată, în contradicție cu cele stabilite de autoritatea intimată, că sporul de dispozitiv obținut conform deciziei civile nr. 828/2012 a Curții de Apel G. a fost în mod legal inclus în salariul brut, în măsura în care deși nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, a fost obținut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, situație prevăzută în mod expres de Legea nr. 330/2009, așa cum am demonstrat în cele mai sus expuse.
per a contrario, s-ar realiza o interpretare greșită a legii și neacordarea unui spor obținut în baza unei hotărâri judecătorești irevocabilă, ce s-a raportat la prevederile legale existente, prevederi legale care însă nu mai pot fi aplicate în momentul actual ca urmare a modificării sau abrogării lor, și ar determina în mod general încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, precum și principiul fundamental n prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind protecția proprietății.
Noțiunea de bun în sensul acestor prevederi are valoare de principiu și nu se limitează doar la drepturile reale din legislația autohtonă, aceasta incluzând și constatarea existenței unei valori patrimoniale iar în cauza de față este vorba de un bun în sensul Convenției, prin faptul că soluția asupra sporului de dispozitiv a rămas definitivă și irevocabilă.
De altfel Curtea Europeană a decis ca, în cazul în care un stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în privința uneia dinte părțile procesului, dreptul la justiție ar fi iluzoriu și ca atare s-ar încălca și dreptul fundamental prevăzut de art. 6 din Convenție.
În consecință, Curtea constatând că instanța de fond a dat o interpretare eronată și eliptică textelor de lege incidente, în cauză precum și probelor dosarului, preluând în mod unilateral punctul de vedere al autorității pârâte, urmează ca în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă, să admită recursul promovat de U. A. Teritorială a Municipiului B., să modifice sentința recurată și în rejudecare să admită acțiunea cu consecința anulării Încheierii nr. 55/02.04.2012 d soluționare a contestației, în ceea ce privește măsura dispusă la punctul II i din Decizia nr. 4/2012 emisă de C. de C. B.; precum și a deciziei nr. 4/2012 emisă de C. de C. a Județului B., parțial, în ceea ce privește măsura dispusă la pct. II i din decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta U. A. Teritorială a Municipiului B., cu sediul în Piața Independenței nr. 1, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 1076/Fca/01.04.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința recurată și în rejudecare:
Admite acțiunea reclamantei U. A. Teritorială Municipiul B..
Anulează încheierea nr. 55/02.04.2012 de soluționare a contestației, în ceea ce privește măsura dispusă la pct. II i din Decizia nr. 4/2012 emisă de C. de C. B..
Anulează decizia nr. 4/2012 emisă de C. de C. a Județului B., parțial, în ceea ce privește măsura dispusă la pct. II i din decizie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2014.
Președinte, V. S. | Judecător, I. M. D. | Judecător, D. V. |
Grefier, A. M. S. |
Red.V.S./ 01.07.2014
Tehnored.A.M.S./ 2 ex./01.07.2014
Fond: M.S.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6213/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1399/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
