Obligaţia de a face. Decizia nr. 6876/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6876/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 389/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6876/2014
Ședința publică de la 15 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Judecător V. M. D.
Judecător Dr. I. A.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de recurentul M. E. NAȚIONALE,( fost M.E.T.C.S.) cu sediul în București, sector 1, ..28-30 împotriva sentinței civile nr.66/15.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au răspuns intimații prin avocat L. A. potrivit delegației depusă la dosar, lipsă fiind recurentul M. Educației Naționale și intimata U. „S. Haret”.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebat fiind apărătorul intimaților precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. Depune concluzii scrise la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului V., reclamanții C. (B.) A., B. (T. ) G., V. ( M.) I. M., B. ( T.) M., G. A. M., L. (P.) V., O. C., M. (C.) G., V. (S.) M. G. V., V. (V.) D. G., P. D., Z. ( G. ) N. M. S., R. M. V., C. (B.) M. L., C. ( P. ) L., D.( C.) G.. C., V. A. M., P. ( N. ) V. M., R. ( M.) CT. V. M., M. ( P.) A.- V., M. V. C. O., M. ( F. ) G.. G., L. ( T. ) I. L., A. D. D. O., F. D. L., P. ( M. ) C. M., A. C. M., R. ( I. ) I. N., C. E. M., S. ( L.) I. L. M., C. ( S.) C. F., P. ( B.) A. A. F., N. ( P. ) A. D., M. ( P. ) N. E., L. L., B.( O.) I. L., M. ( N. ) GR. I., M. (D. ) N. S., D. C., M. N., P. EMINLIAN, V. F. – I., O. ( B.) I.IEANA C., G. (A.) V., M. T A. A., S. ( STRAT) I. P., D. ( C.) N.I., C. I., A. C. A., D. A. T., D. N. V., B. I. V., C. S EFTALIA, B. G. C. L., C. N. P., au solicitat in contradictoriu cu pârâții U. S. HARET și M. E., TINERETULUI SI SPORTULUI obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomelor de licență, suplimentelor de diplome, foile matricole, certificate DPPD, certificate de competente în specialitatea absolvită, precum și eliberarea diplomelor de bacalaureat, în original. De asemenea, obligarea pârâtului MECTS să aprobe tipizarea formularelor diplomelor de licență precum și a formularelor necesare eliberării celorlalte înscrisuri.
In cauza au formulat cerere de intervenție in interes propriu si numiții C. I. I., A. C. A., D. A. T., D. N. V., B. I. V., C. S. Eftalia, B. G. C. L., Cocioaba M P., M. N., P. E., V. F. I., O. (B.) I. I. C., Gătin (A.) V., M. T A. A., S. (Strat), I. P., D. (C.) N. I., Hrehoresen T.R.A. C., H. Gh. D. A., F. A. D., A. A S. C. (S.) Gh. Tudorița, S. (B. ) C. I. D., B. M V., I. N. I J., Calita(Tecu) M.M., Nesu A. C., Tămăslacaru D. I., L. M.V., prin care au formulat aceleași pretenții ca si reclamanții principali, motivate in drept si in fapt pentru aceleași considerente expuse in acțiunea introductiva.
Pârâta U. „S. Haret” București a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale prin care a solicitat ca acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând în diploma de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamant și la plata tuturor sumelor solicitate de la aceasta, cu orice titlu, de către reclamant.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, M. Educației Naționale a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată; pe cale de excepție a invocate lipsa calității procesuale active a reclamanților, motivate prin aceea ca procedura de eliberare a formularelor tipizate se desfășoară, numai intre instituțiile de învățământ superior, particulare, acreditate de MACTS.
Cum parata U. „S. Haret”, nu a fost acreditata, nu are dreptul sa elibereze acte de studii, pentru absolvenții unor programe de învățământ neautorizate.
Pe fondul cauzei a susținut netemeinicia pentru considerentul ca programele de studii de la forma de învățământ la distantă au fost organizate si desfășurate fără respectarea dispozițiilor legii 88/1993 si OUG 75/2005.
Prin sentința civilă nr. 66/15.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. a fostadmisă in parte cererea introductivă formulată de reclamanții C. ( B. ) A., B. (T. ) G., V. ( M.) I. M., B. ( T.) M., G. A. M., L. (P. ) V., O. C., M. ( C. ) G., V. ( S. ) M. G. V., V. (V.) D. G., P. D., Z. ( G. ) N. M. S., R. M. V., C. (B.) M. L., C. ( P. ) L., D.( C.) G.. C., V. A. M., P. ( N. ) V. M., R. ( M.) CT. V. M., M. ( P.) A.- V., M. V. C. O., M. ( F. ) G.. G., L. ( T. ) I. L., A. D. D. O., F. D. L., P. ( M. ) C. M., A. C. M., R. ( I. ) I. N., C. E. M., S. ( L.) I. L. M., C. ( S.) C. F., P. ( B.) A. A. F., N. ( P. ) A. D., M. ( P. ) N. E., L. L., B.( O.) I. L., M. ( N. ) GR. I., M. (D. ) N. S., D. C., M. N., P. EMINLIAN, V. F. – I., O. ( B.) I.IEANA C., G. (A.) V., M. T A. A., S. ( STRAT) I. P., D. ( C.) N.I., C. I., A. C. A., D. A. T., D. N. V., B. I. V., C. S EFTALIA, B. G. C. L., C. N. P., în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET și M. E., TINERETULUI SI SPORTULUI, având ca obiect obligații de a face.
A fost admisă în parte, cererile de intervenție în nume propriu formulate de intervenienții C. I. I., A. C. A., D. A. T., D. N V., B. I V., C. S Eftalia, B. G. C L., Cocioaba M P., M. N., P. E., V. F. I., O. (B.) I. I. C., Gătin (A.) V., M. T. A. A., S. (Strat), I. P., D. (C.) N. I., Hrehoresen T.R.A. C., H. Gh. D. A., F. A D., A. A. S. C. (S.) Gh. Tudorița, S. (B. ) C. I. D., B. M. V., I. N. I. J., Calita(Tecu) M.M., Nesu A. C., Tămăslacaru D. I., L. M. V..
A fost admisă cererea de chemare în garanție a MECTS.
A fost obligată MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diplomele de licență a reclamanților și intervenienților în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei.
A fost obligată pârâta U. „S. Haret” să elibereze reclamanților și intervenienților diplomele de licență și a suplimentului la diplomă.
A fost respinsă excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive a MECTS.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților și intervenienților, invocate de MECTS.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, M. Educației Naționale, solicitândcasarea hotărârii și în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată si de chemare în garanție ca neîntemeiate .
În motivarea recursului recurentul critică sentința prin raportare la dispozițiile motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct.8 din Codul de procedură civilă, considerând că între M. Educației Naționale și U. „S. Haret” nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
Arată recurentul că instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare al formularelor de diplomă trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate provizoriu.
Ori, în speța de față, reclamanții au fost înmatriculați nelegal la forme de învățământ neacreditate.
Adeverințele eliberate pe numele reclamanților fiind susceptibile de a fi lovite de nulitate absoluta, nu pot genera obligații și drepturi legitime.
Mai susține recurenta, că nu sunt întrunite condițiile erorii comune și invincibile care să justifice emiterea diplomelor de studii, cât timp convingerea reclamanților s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universitarii, fără sa verifice autenticitatea informațiilor.
A fi obligați la aprobarea tipăririi formularelor tipizate în condițiile în care legea nu recunoaște dreptul instituțiilor de învățământ superior neautorizate și neacreditate de a organiza examen de licență ar înfrânge principiul securității raporturilor juridice .
Din coroborarea prevederilor legale rezultă fără drept de echivoc faptul că U. „S. Haret” avea obligația să se supună dispozițiilor legale privind procedura de autorizare și acreditare nu numai pentru specializările înființate ci și pentru toate formele de învățământ (zi, FR, ID).
Pentru studenții care au urmat cursurile la formele de învățământ FR și ID, formele de învățământ neacreditate, U. „S. Haret” nu avea dreptul de a organiza examen de licență și cu atât mai puțin de a emite diplome care să ateste promovarea acestora.
Deoarece instanța este obligată să aplice prevederile legilor ce guvernează domeniul speței deduse judecății iar acolo unde legea nu distinge instanța trebuie să țină seama de principiile de drept, susține că nu se poate da eficiență principiului aparenței de drept.
În drept recurentul a invocat prevederile Legii nr. 84/1995, Ordinul HG nr. 940/2004, HG nr. 1609/2004, HG nr. 1011/1993 si Legea nr. 554/2004.
Intimații au depus la dosar întâmpinare si respectiv concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat .
Intimata pârâtă U. „S. Haret” a solicitat si obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin HG nr. 693/2003 (M.Of. nr. 466/30.06.2003) și HG nr. 676/2007, au fost acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, informatică și altele.
În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, MECTS a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2, ca: „Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate”, iar la art. 8 se prevede că: „Formele de învățământ cu frecvența redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
Față de acest cadru legal și față de împrejurarea că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și nici după emiterea HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008, precum și nici după . OUG nr. 75/2005 – privind asigurarea calității educației, MECTS nu a sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul pârâtei, autorizând eliberarea de diplome de licență pentru absolvenții formei de învățământ la distanță din anii anteriori, mai puțin pentru absolvenții care au obținut diploma de licență de la nivelul anului 2009, în mod corect a apreciat instanța de fond că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, din probele administrate rezultă că în perioada 2006-2009 reclamanții si intervenienții in interes proprii au urmat cursurile Universității „S. Haret” și au finalizat studiile prin susținerea si promovarea examenului de licență în 2009, fiindu-le emise adeverințe ce atestă acest fapt.
În raport de această situație și având în vedere dispozițiile art. 15 din Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 295/2007 în mod corect a reținut instanța de fond că pârâtei U. „S. Haret” îi revine obligația de a elibera reclamantului diploma de licență.
În vederea îndeplinirii acestei obligații U. „S. Haret” a solicitat Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului avizarea tipăririi formularelor necesare eliberării diplomelor de licență.
Atât prin apărările formulate în primă instanță, cât și prin recursul de față M. Educației Naționale își motivează refuzul de a aproba tipărirea formularelor prin aceea că, la momentul înscrierii la studii a reclamantului, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de acesta.
Omisiunea primei instanțe de a analiza prevederile legale din domeniul învățământului superior și actele normative prin care U. „S. Haret” a fost autorizată să funcționeze provizoriu, acte normative în raport de care recurentul susține că U. „S. Haret” nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, este justificată, întrucât în cauză instanța nu a fost învestită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
În mod corect a apreciat instanța de fond că adeverințele prin care s-a recunoscut reclamanților calitatea de licențiat sunt în ființă, nu a fost anulate sau revocate, astfel că se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 38 din Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior: “După finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează Adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.”
Curtea notează că rațiunea principală a eliberării adeverințelor respective este aceea de a suplini diploma de licență pentru o perioadă de 12 luni.
Fără a examina efectele juridice ale acestor adeverințe ulterior expirării termenului de 12 luni în contextul altor raporturi juridice, Curtea reține că în cauza de față este relevant faptul că reclamantul invocă această adeverință în cadrul unui litigiu ce vizează tocmai eliberarea diplomei de licență.
Faptul că în termenul menționat nu a fost eliberată diploma de licență nu conduce la nulitatea adeverinței care atestă absolvirea studiilor, aceasta fiind aptă a fi luată în considerare în cauză în condițiile în care este opusă chiar emitentului, pentru a dovedi realitatea absolvirii studiilor și îndreptățirea la eliberarea diplomei de licență, în condițiile în care atât U., cât și M. Educației Naționale sunt în culpă pentru neeliberarea în termenul respectiv a diplomei de licență.
Adeverința emisă în urma absolvirii este în ființă, nu a fost anulată/revocată și produce efecte juridice. Nu s-a constatat în nici un fel nulitatea studiilor urmate de către intimatul-reclamant.
Analizând disp. art. 8 din Legea nr. 443/2002, reiese fără putință de tăgadă că recurentul avea obligații evidente de a monitoriza activitatea instituției, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, care în considerentele Deciziei nr. 2874/1 iunie 2010, a reținut că „finalizarea cursurilor universitare organizate de U. „S. Haret” București, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea în urma acestuia a unei diplome, „presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată de către M. Educației, Cercetării și Inovării”; menționatul refuz neputând acoperi lipsa de acțiune a instituției publice cu atribuțiuni în domeniul asigurării calității educației, în condițiile în care OUG nr. 75/2002 obligă pe furnizorii de educație ca, după obținerea acreditării, să transmită anual ARACIS rapoarte anuale de evaluare internă; iar instituția de interes public național menționată să avertizeze pe furnizorul de educație, atunci când ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la standardele de calitate, urmând ca în cazul în care și al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației să elaboreze și să promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program.
Chematul în garanție nu poate dovedi că anterior anului 2009, a inițiat sau finalizat aceste demersuri, și, pe cale de consecință, încălcându-și propria conduită abordată constant până în anul 2009, a refuzat eliberarea diplomelor pentru absolvenții din acest an la forma ID.
Odată ce instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei U. „S. Haret” București la eliberarea în favoarea acestuia a diplomei de licență, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, și cererea Universității „S. Haret” București de obligare a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență pentru reclamantă.
Cum obligația pârâtei U. „S. Haret” de a elibera reclamantului diploma de licență este corelativă obligației pârâtului METCS de a aproba formularele tipizate, Curtea reține că în mod corect a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
În mod evident, numai prin admiterea cererii formulate împotriva Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. „S. Haret” București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de autoritate administrativă competentă.
Pe de altă parte, Curtea de apel mai notează și faptul că în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, în mod constant s-a statuat în sensul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, 2533 din 22 mai 2012). Se reține în consecință că soluția în prezenta cauză se impune și în considerarea principiului coerenței și unității jurisprudenței, consacrat ca atare în practica Curții Europene de Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 Cod procedură civilă, Curtea de Apel urmează a respinge recursul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 raportat la art. 451 alin. 1 Cod proc. civ. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimata U. „S. Haret”, reprezentând onorariu avocat, justificat cu înscrisurile depuse la filele 25-27 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul formulat de recurentul M. E. NAȚIONALE,( fost M.E.T.C.S.) cu sediul în București, sector 1, ..28-30 împotriva sentinței civile nr.66/15.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta M. Educației Naționale ( fost M.E.T.C.S.) la 620 lei cheltuieli de judecată către intimata U. "S. Haret".
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Septembrie 2014.
Președinte, L. C. | Judecător, V. M. D. | Judecător, Dr.I. A. |
Grefier, Z. E. |
Red/Tehno LC/07.10.2014
Tehno ZE/07.10.2014
Ex.2
Fond: A.C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 8336/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 5767/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
