Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 7941/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7941/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 5108/121/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 7941/2014
Ședința publică de la 4 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător M. B.
Judecător I. A.
Grefier Filuța E. D.
Pe rol fiind soluționarea recursul declarant de reclamantul M. I., cu domiciliul în G., ., ., . împotriva sentinței nr. 1437 din 07.10.2014, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimat consilier juridic B. D., lipsă fiind recurentul M. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. a depus întâmpinare, după care;
Curtea pune în discuția părților faptul că întâmpinarea a fost formulată după epuizarea termenului procedurii prealabile, prevăzută de Codul de procedură civilă.
Reprezentantul intimatului arată că i s-a pus în vedere prin citație să formuleze întâmpinare la cererea de suspendare. La data de 14.10.2014, a fost acordat un termen de 5 zile ca să depună întâmpinare.
Reprezentantul intimatului lasă instanța să aprecieze cu privire la întâmpinarea depusă, și arată că nu mai alte cereri nu mai sunt.
Reprezentantul intimatului arată că reclamantul în demersul său, reclamantul încercând să demonstreze cel puțin două condiții prev. de art. 14 Lg.nr. 554/2004, în ceea ce privește cazul bine justificat a încercat să arate că acesta nu au beneficiat și nicăieri nu este menționat sporul de lucrări de excepție.
Solicită a se avea în vedere concluziile depuse la Tribunalul G. fila 41,42, 43 și 44.
Se regăsește dispoziția șefului IPJ G. nr.184/25.04.2013, a cărei anexă nr.2, practic explică toate drepturile salariale ale recurentului practic în această anexă în primul tabel sunt indicate următoarele sporuri: spor de pericol, de lucrări, de excepție, la acea de-a doua coloană se arată sporurile ce au ost incluse, Lg.330/2009, a stabilit că suma tuturor sporurilor nu trebuie să depășească 30%, aceasta este motivul pe care sporurile de care a beneficiat personalul din sectorul bugetar care depășea acest cuantum au fost incluse în această sumă compensatorie, ele rămânând fiecare individualizate, fiecare în cuantumul lui, de asemenea a indicat ca dispoziții legale care au prevăzut retragerea acestui spor de lucrări de excepție fac trimitere la salariul personalului bugetar avut la data de 24.12.2009.
Consideră că susținerile recurentului reclamant în conturarea cazului bine justificat sunt nefondate, de asemenea recurentul reclamant nu a dovedit paguba iminentă, că ambele cazuri trebuie dovedite, motiv pentru care apreciază că recursul este nefondat, solicită respingerea acestuia ca fiind nefundat.
După strigarea cauzei, însă înaintea încheierii ședinței de judecată și după depunerea concluziilor de către intimați, s-a prezentat recurentul reclamant, care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, și să se observe că instanța de fond a greșit că nu sunt îndeplinite condițiile pentru cazul bine justificat și prevenirea cauzei iminente, deoarece cazul bine justificat este încălcarea flagrantă a legii .
Solicită să se constate că nu poate fi modificate drepturile salariale fără modificarea gradului profesional, a funcțiilor deținute sau a atribuțiunilor din fișa postului.
În ceea ce privește paguba iminentă arată că i-a fost redus salariul, ceea ce față de salariul avut cca. 25% din salariul, reducere fatală, este căsătorit, are un copil, soția nu are servici, cheltuieli inerente sunt limitate,depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința nr. 1326/22.10.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._ a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului G..
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul M. I., solicitând casarea hotărârii tribunalului și, în rejudecare, admiterea cererii și suspendarea executării actului administrativ Dispoziția nr. 303/22.07.2014 până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței de fond.
În motivarea recursului recurentul a arătat că în mod greșit, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și al pagubei iminente.
Cazul bine justificat în constituie încălcarea flagrantă a legii în sensul în care, fără a fi modifica raportul de serviciu, gradul profesional, funcția sau atribuțiile ori sarcinile din fișa postului, i-au fost reduse drepturile salariale cu circa 25%, invocându-se în mod nefondat, anularea unui spor salarial (sporul pentru lucrări de excepție și misiuni speciale), spor care nu i-a fost acordat și care nu este evidențiat în extrasul pe statul de plată (fluturașul de salariu).
Solicită a se constata, faptul că atât înainte, cât și după reduci salarială, singurul spor care i s-a acordat și plătit este sporul pentru condiții grele și toxicitate, spor care, cu ușurință se poate constata, că se afla evidențiat în extrasul de pe statul plată (fluturașul de salariu).
Alte sporuri nu i-au fost acordate, nu i-au fost plătite și nici nu se află evidențiate în extrasul de pe statul de plată (fluturașul de salariu).
Pe cale de consecință, nu i se poate anula un spor care există, nu i-a fost acordat și nici plătit până în prezent.
Mai arată că sporul invocat de pârât nu constituie o recompensă disciplinară lăsată la îndemâna șefilor, așa cum în mod nefondat îl numește pârâtul în întâmpinarea sa.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 483, art. 490, art. 496 alin. 2 și art. 498 alin.1 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentul nu a făcut dovada cazului bine justificat, neindicând aspecte legate de situația de fapt sau de drept care să fie în măsură să ridice o îndoială serioasă în ceea ce privește legalitatea și temeinicia actului administrativ contestat.
Intimata menționează că recurentul a beneficiat de sporul pentru lucrări de excepție și misiuni speciale în perioada 01.07.2009 – 20.06.2014, însă în temeiul prevederilor art. 13 alin. 3 din O.U.G. nr. 103/2013 și art. 1 din Ordinul M.A.I. nr. S94/25.06.2014, începând cu data de 01.07.2014 a încetat acordarea sporului pentru lucrări de excepție și misiuni speciale pentru persoanele care au beneficiat anterior de acest drept, acesta fiind stabilit pentru alți polițiști în acord cu prevederile art. 15 din Anexa VII a Legii nr. 284/2010 și ale Ordinului M.A.I. nr. S52/2014.
Intimata a mai precizat că în temeiul art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010 începând cu luna ianuarie 2010 sporul respectiv a fost inclus în suma compensatoria cu caracter tranzitoriu, acesta fiind motivul pentru care acest drept nu este evidențiat în cuprinsul fluturașului de salariu. Sporul pentru lucrări de excepție și misiuni speciale este evidențiat însă în Anexa 2 privind stabilirea drepturilor salariale la Dispoziția Șefului Inspectoratului Județean de Poliție G. nr. 184/25.04.2013 și la cele anterioare acesteia.
În ceea ce privește paguba iminentă intimata a susținut că diminuarea salariului susținut că diminuarea salariului recurentului ca urmare a puneri în aplicare a unor dispoziții legale imperative și neechivoce nu constituie o pagubă iminentă în înțelesul art. 2 alin 1 din Legea nr. 225/2004.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de apel reține următoarele:
În ce privește motivul de recurs aplicabil, Curtea constată că măsura suspendării executării actului administrativ nu poate fi dispusă decât în ipoteza în care sunt respectate toate condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Deoarece, în caz contrar, o eventuală suspendare a executării actului ar fi nelegală, aspectul îndeplinirii lor apare a fi o problemă de legalitate de drept material, care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă 2010.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin Dispoziția nr. 303/22.07.2014 emisă de Șeful Inspectoratului de Poliție Județean G. s-a stabilit salariu de funcție al reclamantului, „fără a se ține cont de cuantumul sporului pentru lucrări de excepție și misiuni speciale de care a beneficiat și care a ost inclus în suma compensatorie cu caracter tranzitoriu și ulterior în salariul de funcție (…).
Conform dispozițiilor art. 13 alin. 3 din O.U.G. nr. 103/2013„Prin excepție de la prevederile art. 1, începând cu data de 1 iulie 2014, cuantumul drepturilor acordate personalului militar, polițiștilor, funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalului civil din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională, care execută lucrări de excepție sau misiuni speciale, apreciate ca atare de conducătorii acestora, se stabilește în condițiile prevăzute de art. 15 din cap. II secțiunea a 2-a din anexa nr. VII - Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, ordine publică și siguranță națională la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, pe baza normelor metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.”
Art. 15 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 prevede că „(1) Pentru personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care execută lucrări de excepție sau misiuni speciale, apreciate ca atare de către conducătorii acestora, se acordă o majorare de până la 50% calculată la solda/salariul funcției de bază.
(2) Dreptul prevăzut la alin. (1) poate fi acordat pentru cel mult 5% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare, în limita a 30% din suma salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, cumulat pe total buget, pentru fiecare ordonator principal de credite.
(3) Condițiile de acordare a dreptului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.”
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Pentru analizarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
În cauză, Curtea constată că motivul principal invocat de recurentul reclamant în argumentarea susținerilor sale privind nelegalitatea Dispoziției nr. 330/2014, respectiv în argumentarea cazului bine justificat, în constituie faptul că, potrivit mențiunilor din fluturașul de salariu, anterior emiterii Dispoziției nr. 330/2014 nu i-ar fi fost acordat sporul pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale.
Din examinarea „fluturașilor” privind salariul reclamantului aferent lunilor mai și iunie 2014, Curtea constată că în fluturașii de salariu nu este evidențiată distinct o sumă ca reprezentând spor pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale.
Pe de altă parte, se constată că în Anexa nr. 2 la Dispoziția Șefului Inspectoratului nr. 184/25.04.2013 este evidențiată la rubrica „transpunere ianuarie 2010” o sumă compensatorie, însă în ceea ce privește componența acestei sume este menționat spor pentru pericol deosebit și spor pentru complexitatea muncii.
În raport de aspectele reținute mai sus Curtea apreciază că împrejurarea invocată de către reclamant beneficiază de o aparență de temeinicie suficient de puternică, de natură a justifica suspendarea executării actului, aspectele de nelegalitate putând naște discuții, ce vor fi tranșate de instanța fondului.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că în cauză este îndeplinită si condiția referitoare la paguba iminentă, întrucât executarea dispoziției are implicații directe asupra veniturilor și stării financiare a reclamantului și, implicit, asupra capacității sale de a face față cheltuielilor de întreținere a familiei și celorlalte obligații financiare asumate în raport de salariul avut anterior.
Pentru aceste considerente, în baza art. 496 alin. 1, art. 498 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa în tot sentința atacată, iar în rejudecare va admite cererea formulată de reclamant și va dispune suspendarea executării Dispoziției nr. 303/2014 până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarant de reclamantul M. I., cu domiciliul în G., ., ., . împotriva sentinței nr. 1437 din 07.10.2014, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G., având ca obiect suspendare executare act administrativ .
Casează sentința civilă nr. 1437/2014 a Tribunalului G. și în rejudecare:
Admite cererea reclamantului M. I..
Dispune suspendarea executării Dispoziției nr.303/2014 până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 noiembrie 2014.
Președinte Judecător Pt. Judecător
G. P. M. B. I. A. aflat în c.o.
cf. art. 426 alin. 4 C. pr. civ.
Președinte
Grefier
Filuța E. D.
Red. I.A.p./24.03.2015
Tehnored.F.E.D./ 4 ex./24.03.2015
Fond: D.M.
..03.2015
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6206/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 109/2014.... → |
|---|
