Anulare act administrativ. Decizia nr. 3063/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3063/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 613/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3063/2014
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător: L. G. T.
Judecător: V. M. D.
Grefier; F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta C. DE A. DE SĂNĂTATE V. cu sediul în mun.Focșani, ..52 bis, împotriva sentinței civile nr.5155/9.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.03.2014, când instanța a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea la data de 18.03.2014, apoi la data de 25.03.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr._ /2013 reclamanta J. V. a chemat în judecată pârâta CAS V. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze Deciziile_ și 377/11.01.2012 și să se înlăture obligațiile de plată reprezentând contribuție la FNUASS și accesorii, în sumă de 17.550 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu datorează contribuția stabilită, aceasta neavând un caracter cert și nici majorări și penalități, întrucât nu a fost pusă în întârziere.
Pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanta datorează contribuție având în vedere disp. art.257 alin.2 lit.e din Legea 95/2006 și nu și-a îndeplinit obligația trimestrială de informare cu privire la nivelul veniturilor.
Prin încheierea din 9 mai 2012 cauza a fost suspendată în baza art.243 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, ca urmare a decesului reclamantei, iar la 20.02.2013 unica moștenitoare, M. S., a solicitat repunerea pe rol și continuarea judecății.
Prin sentința civilă nr. 5155/11.09.2013 pronunțată de Tribunalul V. a fost admisă acțiunea și au fost anulateDeciziile 377/2012 și_ ale CAS V. și a fost înlăturată obligația reclamantului de plată a contribuției la FNUASS și a accesoriilor în sumă de 17.550 lei.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că prin Decizia_ s-a stabilit în sarcina defunctei J. V. obligația de plată a contribuției la FNUASS pentru veniturile obținute din închirieri, pentru perioada 2006 – 2010, dar și a dobânzilor și penalităților.
Așa cum reține și expertul desemnat în cauză, deși Legea 95/2006 a intrat în vigoare la 1 mai 2006, pârâta stabilește nivelul contribuției pentru întreg anul 2006 raportat la aceste dispoziții.
Mai mult, deși pârâta nu-și îndeplinește anual obligația de informate cu privire la nivelul contribuției, calculează în noiembrie 2011 accesorii la sume de plată pentru perioada 2006-2010, deși defunctei-reclamante nu i s-au comunicat obligațiile de plată.
Potrivit art.257 alin.2 lit.e din Legea 95/2006 în vigoare în perioada 1 mai 2006-2008 veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor constituiau bază impozabilă la FNUASS numai în cazul în care asiguratul nu obținea și alte venituri de natura celor prev. de art.257 lit.a-d.
Ori, pârâta nu a avut în vedere această excepție, iar contribuția pentru perioada 2006-2010 nu poate fi aplicată ca fiind certă.
Așa fiind, defuncta J. V. nu putea fi obligată nici la accesorii, sens în care conchide și expertul desemnat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate.
În motivarea recursului recurenta a arătat că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize, care nu a fost comunicată și pârâtei, astfel că aceasta nu a avut posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul raportului de expertiză.
Din susținerile instanței se deduce că expertul s-a pronunțat asupra unor probleme de drept, deși nu avea dreptul legal să o facă.
Susținerea instanței de fond că „nu i-au fost comunicate obligațiile de plată” este nereală, deoarece reclamanta a luat la cunoștință de Decizia nr. 3964/2011, a contestat-o la casa de asigurări de sănătate (de altfel nu a susținut niciodată că nu luat cunoștință de Decizia nr. 3964/2011), deci reclamanta a cunoscut această decizie și cuantumul sumei datorate.
Recurenta mai arată că anterior Legii nr. 95/2006 a fost în vigoare OUG nr. 150/2006 care la art. 51 alin. 2 lit. e menționa: „contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5% care se aplică asupra: veniturilor din cedarea folosinței bunurilor (…) numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a-d, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar”.
Recurenta enunță și prevederile art. 257 alin. 2 lit. e din Legea nr. 95/2006 și precizează că art. 215 din Legea nr. 95/2006 stipulează că obligația virării contribuției pentru asigurările de sănătate revine persoanelor care realizează astfel de venituri prin depunerea la casa de asigurări de sănătate a declarației privind obligațiile ce le revin față de fond, obligație ce nu a fost respectată de contestatoare.
Contestatoarea nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația de a declara veniturile realizate în termenul legal, astfel că nu se poate reține vreo formă de vinovăție a casei de asigurări de sănătate de a nu fi calculat trimestrial contribuția și de a nu informa în baza art. 222 din Legea nr. 95/2006.
În situația în care debitorul ar fi achitat fondul datorat la termen, adică trimestrial, dată la care suma a devenit scadentă, acest fond nu ar mai fi produs majorări de întârziere conform art. 120 din codul de procedură fiscală.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 cod proc. civ.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin Decizia nr.500/3964/14.11.2011 s-a stabilit în sarcina reclamantei J. V. (decedată pe parcursul judecării cauzei, la data de 28 ianuarie 2012) obligația de plată a contribuției la FNUASS pentru veniturile obținute din închirieri în perioada 2006 – 2008, în sumă totală de 7644 lei, precum și dobânzi în sumă de 8759 lei și penalități în sumă de 1147 lei, calculate pentru până la data de 01.11.2011.
Împotriva acestei decizii J. V. a formulat contestație administrativă prin care a susținut că nu a avut cunoștință de sumele datorate, că nu a fost pusă în întârziere și a solicitat anularea contribuției, a dobânzilor și penalităților. Prin decizia nr. 377/11.01.2012 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate V. a fost respinsă contestația ca neîntemeiată.
Prin contestația cu care a învestit instanța reclamanta a contestat debitul în sumă de 7644 lei, considerând că acesta nu este datorat și nu are o proveniență certă, iar în ceea ce privește majorările de întârziere a arătat că nu a fost pusă în întârziere, iar plata penalităților nu este prevăzută de lege.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 257 alin. 2 lit. e din Legea nr. 95/2006 (forma în vigoare până la data de 30 iunie 2008 și aplicabilă în prezenta cauză pentru perioada 28 mai 2006 - 30 iunie 2008) contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra „veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar”.
Totodată, Curtea reține că până la data intrării în vigoare a Titlului VIII al Legii nr. 95/2006, în care este inclus și art. 257 (28 mai 2006), au fost în vigoare dispozițiile OUG nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, iar potrivit dispozițiilor art. 51 alin. 2 lit. e din acest act normativ “Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: e) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d).”
Prin urmare, Curtea constată că nu se poate reține că pentru perioada anterioară intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 95/2006 stabilirea contribuției de asigurări de sănătate în sarcina reclamantei este lipsită de temei legal.
În cauză, deși expertul desemnat să efectueze expertiza și, pe baza concluziilor acestuia, și instanța de fond, au reținut că pârâta nu ar fi avut în vedere excepția prevăzută de dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. e, Curtea constată că reclamanta nici nu a susținut și nici nu a dovedit că în perioada 2006-2008 ar fi realizat venituri de natura celor prevăzute la art. 257 alin. 2 lit. a) - d).
Curtea apreciază că în mod greșit a considerat instanța de fond că în cauză pârâta nu a avut în vedere excepția prevăzută de lege, întrucât nu se putea pretinde instituției pârâte să facă dovada unui fapt negativ și anume nerealizarea de către reclamantă a unor venituri de natura celor prevăzute de textele de lege mai sus menționate, ci în această situație existența faptului pozitiv al realizării unor asemenea venituri trebuia dovedită de partea care se prevalează de acest fapt, respectiv de către reclamantă.
Curtea constată însă că și în raportul de expertiză de menționează că J. V. a realizat în perioada 2006-2008 venituri din pensii, fără a se face vreo referire sau dovadă în sensul că aceasta a realizat în acea perioadă venituri de natura celor prevăzute la art. 257 alin. 2 lit. a) - d).
Față de cele de mai sus, Curtea reține că J. V. datora contribuție de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor în perioada 2006-30 iunie 2008.
În ceea ce privește veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor în perioada ulterioară datei de 30 iunie 2008, Curtea reține însă că prin OUG nr. 93/2008 a fost modificat art. 257 din Legea nr. 95/2006, iar în conformitate cu dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006, în forma în vigoare începând cu data de 30 iunie 2008, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra „f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - e), alin. 2^1 și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.”
Având în vedere că J. V. realiza venituri din pensii (astfel cum rezultă din deciziile de pensionare depuse la dosar în recurs) Curtea reține că asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor în perioada ulterioară datei de 30 iunie 2008 J. V. nu mai datora contribuție de asigurări sociale de sănătate.
Pe de altă parte, Curtea apreciază ca fiind întemeiată contestația formulată de reclamantă în ceea ce privește accesoriile (dobânzi și penalități) menționate în decizia nr._, întrucât pârâta avea obligația de a-i comunica reclamantei obligația de plată a contribuției și numai dacă ulterior reclamanta nu își îndeplinea obligația de plată, putea fi obligată la plata accesoriilor aferente.
Potrivit art. 31 alin. 2 din Constituția României, autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor, iar potrivit art. 222 din Legea nr. 95/2006 fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Decizia nr._, emisă de CAS V. are pe lângă caracterul de titlu de creanță și rolul de înștiințare de plată, dar numai pentru contribuția datorată, accesoriile putând fi calculate în caz de neplată a contribuției respective.
Recurenta susține că reclamanta J. V. este cea care nu și-a respectat obligația de a declara veniturile în vederea calculării obligației către fondul de sănătate. Instanța constată însă că acest argument este neîntemeiat, întrucât și recurenta la rândul său a stat în pasivitate. În condițiile în care pârâta avea posibilitatea de a obține datele privind veniturile realizate de contribuabil, pe baza cărora să calculeze nivelul contribuției la fond, însă nu a depus nici o minimă diligență în acest sens, Curtea apreciază că accesoriile calculate anterior datei la care i s-a adus la cunoștință contribuabilului nivelul obligației principale de plată nu pot fi puse în sarcina acestuia, creditorul fiind el însuși în culpă.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 Cod proc. civ., va admite recursul formulat de pârâtă și va modifica în parte sentința atacată conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul recursului declarat de recurenta C. DE A. DE SĂNĂTATE V. cu sediul în mun.Focșani, ..52 bis, împotriva sentinței civile nr.5155/9.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ..
Modifică în parte sentința nr.5155/11.09.2013 a Tribunalului V. în sensul că:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta M. S., domiciliată în ..V., în calitate de moștenitor al defunctei J. V..
Anulează Decizia nr.377/11.01.2012 și Decizia nr.500/3964/14.11.2011 emise de către C.A.S. V. numai în ceea ce privește contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă perioadei 30.06._10 și dobânzile și penalitățile de întârziere aferente perioadei 3006-2010.
Înlătură dispozițiile contrare prezentei decizii din sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2014
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, F. B. |
Fond:F.T.
Red.Tehnored.L.T. 30 Aprilie 2014
Tehnored.F.B./5.05.2014/2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 8371/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 6206/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
