Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 6691/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6691/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 09-07-2014 în dosarul nr. 1700/121/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 6691/2014
Ședința publică de la 09 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. B.
Judecător: V. S.
Judecător: L. C.
Grefier: F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul C. JUDEȚULUI G., PRIN PREȘEDINTE cu sediul în G., . împotriva sentinței civile nr.689/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul-pârât consilier juridic C. C. în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, că este motivat, scutit de plata taxelor judiciare și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de acestuia.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită admiterea recursului considerând că termenul de 30 de zile este un termen de recomandare, rolul său fiind acela de a accelera procedura de recuperare.
De asemenea arată că președintele Consiliului Județului G. a emis dispoziție de imputare după stabilirea întinderii prejudiciului prevăzut de Decizia nr.42/2.08.2013 a Curții de Conturi; că întinderea prejudiciului a fost stabilită în data de 5.03.2014, referatul și dispoziția de fundamentare a dispoziției fiind în 6.03.2014, deci consideră că se încadrează în termenul legal prevăzut de art.85 alin.1 din Legea 188.
Apreciază deci că emiterea dispozițiilor de imputare nu este tardivă, astfel cazul bine justificat pe care motivează reclamanta suspendarea este nefondat.
Referitor la paguba iminentă consideră că nu este o diminuare iminentă a patrimoniului reclamantei.
Cu privire la fondul actului administrativ apreciază că acesta a fost emis în vederea implementării deciziei Camerei de Conturi G. nr.42 prin care s-a stabilit ca abatere la legalitate de acordare a acestor sume prin executarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
De asemenea arată că nu sunt întrunite condițiile prev. de art.14 alin.1 din leg.554 și pe cale de consecință solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
CURTEA,
Asupra recursului de fată:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul G. sub nr._ la Tribunalul G., reclamanta S. S.-M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. Județului G., suspendarea executării dispoziției de imputare nr. 135/06.03.2014 emisă de Președintele Consiliului Județului G. până la soluționarea definitivă si irevocabila a cererii de anulare a aceluiași act administrativ.
În motivarea cererii privind suspendarea executării deciziei de imputare, reclamanta a arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004.
Astfel, reclamanta au arătat, în esență, că respectiva decizie a fost emisă cu nerespectarea termenului prev. de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 de 30 zile de la constatarea pagubei.
A arătat că actul constatator este – potrivit Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor de control rezultate din aceste activități – chiar actul care constată prejudiciul: Decizia nr.42 din 02 august 2013 a Camerei de Conturi G. – Curtea de Conturi a României, iar data este cea a înregistrării la registratura generală a Consiliului Județului G. a acestuia și anume 05 august 2013.
Textul de lege instituie un termen imperativ de 30 de zile, de decădere, în interiorul căruia trebuie emisă decizia de impunere. Legiuitorul a statuat că acest termen începe să curgă din momentul constatării pagubei. A apreciat că termenul de 30 de zile este un termen de decădere, imperativ prevăzut de lege. În conformitate cu art. 2548 alin.1 cod civil, termenul de decădere nu este supus întreruperii sau suspendării. D. urmare, Dispoziția președintelui Consiliului Județului G. nr.135 din 6 martie 2014 este tardiv emisă, fiind încălcat termenul imperativ prevăzut la art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Președintele Consiliului Jud.G. a emis dispoziții de imputare după stabilirea întinderii prejudiciului prevăzut de Decizia nr.42/02.08.2013 a Camerei de Conturi G..
Prin Dispoziția nr.34/03.02.2014 s-a dispus recalcularea sumelor reprezentând drepturi salariale acordate nelegal, consemnate la punctul 5 din decizia Curții de Conturi a României – Camera de Conturi a Județului G. nr.42/02.08.2013. Această dispoziție avea termen de implementare 15.02.2014.
În urma acestei dispoziții, s-a procedat la calcularea sumelor reprezentând stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând drepturi salariale acordate angajaților din cadrul Consiliului Județului G., în baza sentințelor judecătorești peste nivelul prevederilor legale, și a emis referatul de fundamentare a Dispoziției nr.135 din 6 martie 2014.
Astfel, întinderea prejudiciului a fost stabilită în data de 05 martie 2014, data emiterii referatului de fundamentare a Dispoziției de imputare iar Dispoziția de imputare a fost emisă în data de 6 martie 2014, de unde rezultă că ne încadrăm în temeiul legal prevăzut de art.85 alin.1 din Legea 188/199.
Față de toate considerentele prevăzute mai sus, emiterea dispozițiilor de imputare nu este tardivă, astfel cazul bine justificat pe care motivează reclamantul suspendarea este nefondat.
Referitor la paguba iminentă, având în vedere art.85 alin.21 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare, deciziile de imputare sunt titluri executorii doar de la momentul rămânerii lor definitive prin neatacare sau prin respingerea acțiunii la instanța de contencios administrativ, rezultă faptul că deciziile de imputare devin executorii doar după soluționarea acțiunilor de anulare a acestora. Astfel nu există diminuare iminentă a patrimoniului reclamantului.
De asemenea, reclamanta a mai invocat faptul că reținerile salariale duc la o diminuare ilegala a drepturilor salariale in perioada următoare.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, pârâtul a solicitat respingerea cererii de suspendare ca nefondata, arătând în esență că termenul de 30 de zile prev. de art. 85 din Legea nr. 188/1999 este unul de recomandare, iar pe de alta parte nu se putea emite decizia de imputare atât timp cât decizia Curții de Conturi este in litigiu, nefiind pronunța o soluție definitive si irevocabila.
Pârâtul a mai arătat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004.
Au fost atașate dispoziția contestate si decizia Curții de Conturi.
Prin sentința civilă nr. 1700/2014 a Tribunalului G. s-a admis cererea și s-a dispus suspendarea deciziei de impunere nr.135/6.03.2014, apreciindu-se că există o îndoială asupra legalității actului administrativ contestat,prin neprecizarea elementelor ce compun suma a fi recuperată si prin neexplicitarea acestora .
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs C. județului G. criticând-o ca fiind nelegală, conform art. 488 pct. 8 N.c.p.c.
Recurenta a precizat că, în urma auditării conturilor anuale de execuție bugetară aferente perioadei 01.01._12, Camera de Conturi G. a emis Decizia nr. 42/02.08.2013.
La Punctul 5 din Decizie se impută Consiliului Județului G. „Efectuarea de plăti privind acordarea unor drepturi salariale angajaților U.A.T. J. G. în baza sentințelor judecătorești, peste nivelul din prevederile legale, în sumă totală estimată de 746.694 lei."
C. Județului G. a introdus cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea actului administrativ, respectiv a Deciziei nr. 42/02.08.2013, primul termen de judecată fiind 07.05.2014.
Recurenta a mai precizat că trebuie făcută distincția dintre raporturile Consiliului Județului G. - Curtea de Conturi a României, și C. Județului G. - salariații aparatului de specialitate. Astfel, Cutea de Conturi a constatat un prejudiciu și a dispus luarea de măsuri fără a cuantifica un prejudiciu cu exactitate și nici cei care se fac vinovați de producerea lui. C. este obligat de prevederile art. 64 din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicata, sa recupereze și să ia măsurile necesare pentru recuperarea „prejudiciilor".
Președintele Consiliului Județului G. a emis dispoziții de imputare după stabilirea întinderii prejudiciului prevăzut de Decizia nr. 42/ 02.08.2013 a Camerei de Conturi G..
Prin Dispoziția nr. 34/03.02.2014 s-a dispus recalcularea sumelor reprezentând drepturi salariale acordate nelegal, consemnate la punctul 5 din Decizia Curții de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului G. nr. 42/02.08.2013. Această dispoziție avea termen de implementare 15.02.2014.
Emiterea dispozițiilor de imputare nu este tardivă, astfel cazul bine justificat pe care motivează reclamantul suspendarea este nefondat.
Referitor la paguba iminentă, având in vedere art. 85 alin. (21) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deciziile de imputare sunt titluri executorii doar de la momentul rămânerii lor definitive prin neatacare sau prin respingerea acțiunii la instanța de contencios administrativ, rezultă faptul că deciziile de imputare devin executorii doar după soluționarea acțiunilor în instanța cu privire la acestea. Astfel nu există diminuare iminentă a patrimoniului reclamantului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, conform art. 488 pct. 8 N.C.proc.civ. Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Conform dispozițiilor art. 14, cât și din dispozițiilor generale ale Legii nr. 554/2004, rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege - suspendarea de drept ope legis -ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea persoanei vătămate.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Pentru analizarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Împrejurările de drept de natură a crea o îndoială în privința legalității actului administrativ în discuție, emis în conformitate cu prevederile art. 84 si 85 din Legea nr. 188/1999, rezultă tocmai din împrejurarea că de la momentul comunicării către pârât a deciziei nr. 42/2013 a Camerei de conturi G., respectiv luna august 2013 si pana la data emiterii dispoziției de imputare au trecut 7 luni .
Temeinicia măsurii dispuse de către Curtea de Conturi, a termenului de 30 zile prev. de art. 85 din Legea nr. 188/1999 si implicit a momentului de la care acesta începe sa curgă în speța de față constituie aspecte de fond ce nu pot fi analizate in prezenta cauza.
Totodată, Curtea constata că în cuprinsul dispoziției contestate nu s-a precizat intervalul de timp pentru care se calculează beneficiile nerealizate, cuantumul acestora, temeiul în drept sau modalitatea de calcul a acestora.
Curtea apreciază că în cauză a fost dovedită și cerința pagubei iminentă, astfel cum este acest concept definit de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, a unui prejudiciu material viitor și previzibil .
Raportat la conținutul concret al actelor administrative contestate, iminența producerii pagubei este o consecință a executării respectivului act, întrucât, acesta ar duce la reducerea considerabila a veniturilor salariale ale reclamantei.
Contrar susținerilor pârâtei reclamanta poate solicita suspendarea executării deciziei de imputare din momentul emiterii, întrucât daca ar aștepta ca aceasta să devină definitiva prin neatacare sau prin respingerea acțiunii de către instanța, demersul ulterior ar fi unul vădit inutil, soldat atât cu respingerea ca tardiva a contestației administrative, cât și a cererii privind suspendarea executării.
Cu privire la celelalte susțineri ale recurentei referitor la existenta distinctă a raporturilor Consiliului Județului G. - Curtea de Conturi a României și C. Județului G. - salariații aparatului de specialitate, precum și modul de identificare a prejudiciului în baza referatului de fundamentare, privesc, de fapt, critici care impun analizarea fondului cauzei, apărări care nu pot fi analizate în cadrul acestei cereri de suspendare.
În baza art. 496 alin. 1 Cod proc. civ și art. 488 pct. 8 Cod proc. Civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. JUDEȚULUI G., PRIN PREȘEDINTE cu sediul în G., . împotriva sentinței civile nr.689/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2014.
pt.Președinte, M. B. aflată în concediu de odihnă conform disp.art.426 N.C.pr.civ. PREȘEDINTELE CURȚII DE APEL GALATI M. N. | Judecător, V. S. | Judecător, L. C. |
Grefier, F. B. |
fond: L.A.O./Red.Tehnored.L.C.14.07.2014/tehnored.F.B./14.07.2014/4 ex
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2230/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 8060/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
