Acţiune în constatare. Decizia nr. 646/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 646/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 3339/89/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 646/2013
Ședința publică de la 01 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. O.-M.
Judecător D. R. G. Ș.
Judecător M. C. P.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul I. F. în contradictoriu cu intimații P. de pe lângă Curtea de Apel Iași și P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, având ca obiect recurs declarat împotriva sentinței nr. 1190/CA din 26.11.2012 pronunțată de Tribunalul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a 2-a strigare a cauzei, se prezintă cons. jur. Vuturaș C. pentru intimați, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că este primul termen de judecată, iar recurentul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, precum și 2 exemplare ale cererii de recurs care au fost comunicate intimaților.
Cons. jur. Vuturaș C., pentru intimați, depune delegație de reprezentare a acestora și arată instanței că nu are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Cons. jur. Vuturaș C. pentru intimați solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond. Arată că se solicită anularea unor acte întocmite cu ocazia unor cercetări penale, motiv pentru care a fost invocată inadmisibilitatea de cerii, excepție ce a fost admisă în mod corect.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare
I
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 26 septembrie 2011, reclamantul I. F., i-a chemat in judecată pe P. de pe lângă Curtea de Apel Iasi și P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, solicitând admiterea plângerii, constatarea nulității absolute a actelor întocmite de procuror și trimiterea cauzei către P., în vederea redeschiderii/continuării urmăririi penale.
La solicitarea instanței, reclamantul a depus precizări la data de 24 septembrie 2012 ( fila 18 dosar), arătând că obiectul acțiunii constă în anularea rezoluțiilor pronunțate de Procuror si Procurorul General al Parchetului de la P. de pe lângă Curtea de Apel Iași din dosarul nr. 76/P/2011, invocând ca temei în drept Legea nr. 554/2004.
Prin precizările depuse la 15 octombrie 2012, reclamantul a susținut că solicită constatarea nulității absolute a rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași din dosarul nr. 76/2011 si ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a invocat încălcarea drepturilor procesuale, dreptul la un recurs efectiv, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate prin aplicarea neunitară a legii, în mod discriminatoriu, actele întocmite de procuror contrazicând dispozitivul S.C. nr. 99/15-01-2008, pronunțată de către Judecătoria Bârlad, învestită cu formula executorie, prin care instanța dispune: „Repune părțile în situația anterioară încheierii actelor nule absolut.".
S-a arătat că sentința menționată este susținută de S.P. nr. 1024/2006, S.P. nr. 2214/2006, S.P. nr. 1212/27 Iunie 2006 a Judecătoriei Bârlad, definitiva prin nerecurare, S.P. nr. 11/06 ianuarie 2009 a Judecătoriei Bârlad - prin care se dispune si începerea urmăririi penale a învinuiților și că toate rezoluțiile si hotărârile care au fost date ulterior S.P. nr. 1024/2006 și S.P. nr. 2214/2006, sunt nule atât in drept, cat si in fapt, intrând sub aspectul autorității lucrului judecat.
S-a mai invocat că prin soluțiile date de P. nu s-a finalizat niciodată actul de justiție, acesta fiind lipsit de efectivitate si finalitate juridică, deoarece, niciodată nu a fost repus in situația anterioara încheierii actelor nule absolut, așa cum prevede dispozitivul hotărârii. Reprezentanții Parchetului nu au făcut o alta cercetare, s-au formalizat, au dat semne de părtinire evidenta in favoarea învinuiților, au refuzat sa isi asume rolul activ, desi existau probe noi concludente si pertinente.
Pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Iași a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetentei materiale si inadmisibilității.
Prin sentința civilă nr. 322/2011 din 31 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași și declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul I. F., în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Curtea de Apel Iași și P. de pe lângă Judecătoria Bîrlad, în favoarea Tribunalului V., ca primă instanță în materia contenciosului administrativ.
Prin sentința civilă nr. 1190/C.A./26.11.2012, Tribunalul V. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul I. F., dom. in Bârlad, ., jud. V., în contradictoriu cu P. de pe lângă Judecătoria Bârlad și cu P. de pe lângă Curtea de Apel Iasi, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din precizările reclamantului din 24 sept 2012 si 15 oct 2012 din cursul judecătii rezultă că reclamantul a solicitat anularea rezolutiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iasi din dosarul 76/2011 (respectiv din 5 09 2011 si din 28 07 2011) si ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, în temeiul Legii nr. 554/2004.
A avut în vedere instanța, referitor la exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad că acesta este emitentul rezoluțiilor a căror anulare se solicită de reclamant: respectiv rezolutia din 22 10 2010, din 19 12 2009, 25 ian 2010 ( care au fost atasate primelor precizări privind obiectul actiunii).
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii s-a reținut că rezoluțiile pronunțate potrivit procedurii penale nu reprezintă acte administrative, astfel cum au fost definite in art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Prin rezoluția din 22.10.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a fost respinsă plângerea petentului I. F. împotriva rezoluției nr. 114/P/2006 prin care a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmării penale. Temeiul in drept al acestei plângeri a fost art. 278 alin. 1 ind. 1 Codul de proc. pen. Prin rezoluția din 19.12.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a fost respinsă plângerea reclamantului referitoare la tergiversarea cercetărilor din dosarul nr. 14/P/2006. Temeiul in drept al acestei rezolutii este art. 275 Cod proc. pen.
Prin rezoluția din 25 ian 2010 a fost respinsă, in temeiul art. 278 alin. 3 C. Pr. pen, plângerea împotriva rezoluției nr. 220/P/2009 prin care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmării penale.
Prin rezoluția din 28 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de apel Iasi s-a dispus neînceperea urmării penale fată de mai multe persoane, întrucât există autoritate de lucru judecat.
Prin rezoluția din 5.09.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, în baza prevederilor art. 278 C pr. pen., a fost respinsă plângerea reclamantului I. F. împotriva rezoluției din 28 iulie 2012 .
În consecință, actele a căror anulare se solicită pe calea contenciosului administrativ sunt rezoluții de neîncepere a urmării penale sau de soluționare a plângerii împotriva actelor de urmărire penală, pentru care se aplica prevederile speciale din cap VII C. pr. pen, care prevăd posibilitatea de a formula plângere la instanța de judecată, potrivit art. 278 ind. 1 C.pr.pen.
Împotriva sentinței civile nr. 1190/C.A./26.11.2012 a Tribunalului V. Iași a declarat recurs reclamantul I. F., solicitând admiterea recursului și reținerea cauzei pentru judecata pe fond.
În susținerea recursului, reclamantul a arătat că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, că a solicitat desființarea rezoluțiilor procurorului prin aplicarea sancțiunii nulității, că judecătorului nu îi este îngăduit să refuze a judeca, ceea ce ar însemna încălcarea dreptului de acces la justiție.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată următoarele:
Instanța de fond în mod corect a respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă, având în vedere că actele la care s-a făcut referire în cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, sunt de natură penală, soluționarea cererii nefiind de competența instanței de contencios administrativ întrucât reclamantul avea deschisă calea prevăzută de art. 278 indice 1 din Codul de procedură penală.
Calea aleasă de reclamant, de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea rezoluțiilor procurorului emise în cadrul procesului penal, este inadmisibilă întrucât rezoluțiile emise de procuror, de netrimitere în judecată ori de soluționare a plângerilor formulate împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, nefiind acte administrative în sensul legii contenciosului administrativ, nu sunt supuse cenzurii instanțelor de contencios administrativ, ci a instanțelor penale.
Având în vedere și dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, Curtea de Apel va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurent I. F. împotriva sentinței nr. 1190/CA/2012, pronunțată de Tribunalul V..
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul declarat de recurent I. F. împotriva sentinței nr. 1190/CA/2012 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 Martie 2013.
Președinte, I. O. M. | Judecător, D. R. G. Ș. | Judecător, M. C. P. |
Grefier, C. A. |
Red. / Tehnored.: O.M.I.
2 ex. – 25.03.2013
Tribunalul V. – Judecător P. I. M.
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Pretentii. Decizia nr. 3680/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
