Obligaţia de a face. Decizia nr. 1520/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1520/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 3371/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1520/2013
Ședința publică de la 10 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte: Ș. D. R. G.
Judecător: P. M. C.
Judecător: O.-M. I.
Grefier: A. V.-E.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta M.-B. A. și pe intimații M. M. și Pădurilor, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, având ca obiect recurs împotriva sentinței numărul 3121/2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M.-B. C. pentru recurentă. Lipsesc reprezentanții intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată, recursul nu este timbrat.
Apărătorul recurentei depune dovada achitării taxelor judiciare și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pentru motivele dezvoltate în scris.
La solicitarea instanței, apărătorul recurentei precizează că aceasta nu contestă faptul că autoturismul este nou însă, în speță, există o evidentă stare de discriminare între autoturismele înmatriculate anterior OG nr. 50/2008 și cele înmatriculate ulterior, indiferent dacă acestea sunt noi sau second-hand. De asemenea, arată că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal contravine tratatelor europene și taxa de poluare este abuzivă. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr. _ , reclamanta A. M.-B. a solicitat obligarea pârâților Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași și M.M.P. să îi restituie suma de 1887,41 lei, plătită ca taxă de poluare, precum și dobânzile legale aferente, calculate până la data achitării efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a achiziționat un autoturism marca BMW, an fabricație 2007, și, pentru a-l putea înmatricula în România, a achitat, în 05.09.2007, taxa de poluare pentru autoturisme în cuantum de 1887,41 lei potrivit O.U.G. nr. 50/2008.
Reclamanta a susținut că prin încasarea acestei taxe nu se respectă principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne, taxa fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în țară, în cazul unei noi înmatriculări, nu mai este percepută.
A afirmat reclamanta că taxa de poluare contravine art. 110 din Tratatul Comunității Europene.
Tribunalul Iași, prin sentința nr. 3121/20.12.2012, a respins cererea formulată de reclamanta A. M.-B. în contradictoriu cu pârâtul M.M.P. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință, instanța a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. M.-B. în contradictoriu cu pârâtul A.F.P. a mun. Iași. De asemenea, a respins și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.M.P., că întemeiată în condițiile în care acest pârât nu a procedat nici la calcularea taxei de poluare, nici la încasarea ei.
Pe fondul litigiului, Tribunalul a apreciat că din înscrisurile depuse de către reclamant la dosarul cauzei, reiese că acesta a achiziționat un autoturism marca BMW, nou, înmatriculat pentru prima dată în România, de la vânzătorul Automobile Streifeneder, Dingolfing Germania.
A avut în vedere prima instanță că, potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55), că în Hotărârile T. și N., Curtea a reiterat principiul din jurisprudența sa anterioară, conform căruia art. 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, statuând însă, suplimentar, că statele nu au o competență nelimitată în stabilirea regimului unor noi taxe. Dimpotrivă, interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale
Astfel, art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Instanța a constată că, potrivit considerentelor Curții din cauza T., cauză vizând strict OUG nr. 50/2008, dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.
Având în vedere că, în cauza de față, autoturismul pentru care a fost achitată taxa de poluare este unul nou, nu second-hand (fila 11 dosar), taxa stabilită de statul român în acest caz în vederea primei înmatriculări fiind aceeași atât pentru autoturismele noi produse în țară, cât și pentru cele produse în spațiul comunitar, instanța a apreciat că, în speța de față, măsura respectivă nu descurajează importul de autoturisme noi de pe piața comună europeană, motiv pentru care nu există nicio încălcare a art. 110 TFUE, taxa de poluare fiind stabilită și încasată cu respectarea normelor legale comunitare și interne.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta M.-B. A..
În motivarea recursului său, reclamanta a susținut că taxa de primă înmatriculare pe care a plătit-o este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJUE și practica judiciară națională, întrucât există discriminare și la achiziționarea de nou a unui autoturism, dispozițiile art. 214 indice 1-214 indice 3 din Codul fiscal nefăcând nicio distincție între autoturismele vechi și cele noi.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304indice 1 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Prin acțiunea soluționată prin sentința recurată, recurenta reclamantă a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare, nu a taxei de poluare, de 1887,41 lei, plătită la data de 05.09.2007 pentru un autoturism nou, marca BMV.
Tratatul Uniunii Europene, prevedea în acea perioadă, în art. 90 alin. 1, că nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu putea să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Articolul 90 alin. 1 obliga pe fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Caracterul discriminatoriu al prevederilor din legislația română care instituiau obligația de plată a taxei de primă înmatriculare poate fi reținut numai în cazul autovehiculelor aduse din Comunitatea Europeană în România pentru a fi reînmatriculate, dacă au fost deja înmatriculate în statul străin.
Or, în prezenta cauză se constată că reclamanta a plătit taxă de primă înmatriculare pentru un autoturism nou, cumpărat din România, astfel că nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de instanțele naționale în situația în care a fost admisă cererea de restituire a taxei menționate.
Curtea de Apel mai reține că taxa de primă înmatriculare se plătea pentru toate autoturismele noi, indiferent că erau cumpărate din țară ori importate din alt stat membru al Uniunii Europene. Prin urmare, nu se poate reține existența unui tratament discriminatoriu de vreme ce taxa pentru prima înmatriculare a fost percepută atât pentru autoturismele noi achiziționate în România, cât și pentru cele similare, noi, cumpărate într-un stat membru al Uniunii Europene.
Întrucât caracterul discriminatoriu al prevederilor din legislația română care instituiau obligația de plată a taxei de primă înmatriculare poate fi reținut numai în cazul autovehiculelor aduse din Comunitatea Europeană în România pentru a fi reînmatriculate, dacă au fost deja înmatriculate în statul străin, în raport cu autoturismele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie, just a constatat prima instanță că în prezenta cauză nu se poate reține o nerespectare a dispozițiilor comunitare întrucât reclamanta nu a făcut dovada că autoturismul a fost înmatriculat într-unul din statele membre ale Uniunii Europene și că taxa de primă înmatriculare ar fi fost plătită în statul respectiv, pentru a putea considera că nu se impunea ca o nouă taxă să fie plătită și cu ocazia înmatriculării autoturismului în România.
Luând în considerare și faptul că nu poate fi comparat tratamentul fiscal aplicat autoturismelor noi cu cel aplicat autoturismelor de ocazie deja înmatriculate deoarece nu sunt vehicule similare, ținând seama și de celelalte considerații, Curtea de Apel, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul declarat de recurenta M.-B. A. împotriva sentinței nr. 3121/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică, azi, 10 Mai 2013.
Președinte, D. R. G. Ș. | Judecător, M. C. P. | Judecător, I. O.-M. |
Grefier, V.-E. A. |
Redactat/tehnoredactat: OMI, 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Iași
Judecător: Hărățu M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2007/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 700/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
