Obligaţia de a face. Decizia nr. 4503/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4503/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 2821/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4503/2013
Ședința publică de la 20 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: I. O.-M.
Judecător: D. R. G. Ș.
Judecător: M. C. P.
Grefier: M. G. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs, formulată de recurenta Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor Iași, împotriva sentinței nr. 3019/CA/18.07.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 15.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20.11.2013.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași la nr_, reclamantul B. B. a chemat-o in judecata pe pârâta Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor Iași și a solicitat anularea Deciziei nr. 14/04.01.2013 emisă de către pârâtă, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale corespunzătoare nivelului lunii decembrie 2012, precum și suspendarea deciziei contestate până la soluționarea cauzei și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 81/26.10.2012 emisă de pârâtă s-a dispus ca salarizarea funcționarilor publici din cadrul DJADP să se facă la nivelul de salarizare pentru funcțiile publice corespunzătoare aparatului de specialitate al Consiliului Județean Iași în subordinea și sub coordonarea căruia își desfășoară activitatea.
În anul 2013 reclamantul a primit decizia nr. 14/04.01.2013 prin care a fost reîncadrat într-o funcție corespunzătoare coloanei 3 din Anexa 1 lit. A lit. b și c, prin micșorarea salariului la nivelul unui funcționar public local corespunzător funcțiilor specifice orașelor și comunelor, salariul fiind mai mic decât al unui funcționar public cu același nivel și grad profesional care lucrează în cadrul aparatului propriu al Consiliului Județean, ceea ce reprezintă o discriminare și o încălcare a principiilor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 284/2010, decizia contestată fiind nelegală.
Cu privire la cererea de suspendare a deciziei contestate, reclamantul a arătat că executarea actului este de natură a aduce grave prejudicii prin afectarea bugetului familiei reclamantului, iar o eventuală executare silită asupra pârâtei privind drepturile salariale ce vor fi obținute va fi realizată cu mare întârziere, eventual cu eșalonarea plății.
Tribunalul Iași, prin sentința nr. 3019/ca/18.07.2013, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. B., CNP_, cu domiciliul ales în Iași, . și Sfânt, nr. 13, la Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor Iași, în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor Iași, a anulat Decizia nr. 14/04.01.2013, a obligat-o pe pârâta la plata drepturilor salariale către reclamant stabilite conform Deciziei nr. 81/26.10.2012, începând cu data de 1.01.2013, și a respins cererea de suspendare a executării deciziei contestate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 14 din 04.01.2013, reclamantul B. B. a fost reîncadrat în funcția publică de execuție de consilier superior, gradația 4, clasa 62 începând cu data de 01.01.2013 stabilindu-se un salariu de 2519 lei (fila 6 dosar), că anterior, prin decizia nr. 81/26.10.2012 emisă de pârâtă, aplicabilă reclamantului, s-a dispus ca începând cu data de 01.10.2012 salarizarea funcționarilor publici din cadrul DJADP să fie făcută la nivelul de salarizare pentru funcțiile publice locale din cadrul aparatului de specialitate al consiliilor județene și instituțiilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea consiliilor județene, stabilite și avizate potrivit Legii nr. 284/2010 (fila 7 dosar) și că actului atacat face trimitere la dispozițiile legale care reglementează salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice și la nota de fundamentare nr. 16/4.01.2013.
A mai reținut instanța că prin nota de fundamentare depusă la fila 23 dosar și aprobată de conducerea pârâtei s-a propus revenirea funcționarilor publici ai pârâtei la cuantumul salariilor din luna octombrie 2010, având în vedere că începând cu data de 01.01.2013 ordonatorul principal de credite prin Serviciul Resurse Umane și Salarizare a solicitat revenirea salarizării funcționarilor publici ai pârâtei la cuantumul salariilor acordare în luna octombrie 2010 stabilite în baza Anexei 4 din OG nr. 9/2008.
De asemenea, prin răspunsul la procedura prealabilă, pârâta a comunicat reclamantului faptul că revenirea la salarizarea din luna octombrie 2010 a fost determinată de faptul că ordonatorul principal de credite nu a fost de acord cu alinierea la grila de salarizare pentru funcțiile publice din cadrul aparatului propriu al consiliilor județene, existând riscul de a pierde bugetul pe anul 2013.
Instanța a reținut că pârâta a adoptat o măsură de reîncadrare a reclamantului cu efect vătămător în ce privește cuantumul drepturilor salariale cuvenite, având în vedere că potrivit relațiilor depuse la termenul de judecată din data de 11.07.2013 urmare a deciziei nr. 13/2013 reclamantul a suferit o diminuare a drepturilor salariale.
Instanța a constatat că drepturile de natură salarială intră în sfera drepturilor de proprietate garantate de art. 1 Protocolul nr. 1 la CEDO, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (De Santa c. Italia, Zapalorcia c. Italia, Abenavoli c. Italia, Nicodemo c. Italia.), existând posibilitatea privării de proprietate, în anumite condiții (intervenția unei legi naționale, accesibilă, previzibilă și precisă în privința condițiilor și modalităților măsurilor privative de proprietate, respectarea condițiilor prevăzute de principiile generale ale dreptului internațional, obligația de despăgubire, obligația de a nu aduce atingere substanței dreptului de proprietate, proporționalitatea măsurii), respectiv posibilitatea restrângerilor de proprietate, în prezența unor cauze justificative.
Aceste cauze nu au fost însă identificate în situația reclamantului, având în vedere că nu a intervenit nici o lege care să impună o nouă reîncadrare a funcționarilor din categoria cărora face parte reclamantul, iar măsura reîncadrării și modificarea cuantumului salariului nu au fost fundamentate de necesitatea stabilită prin acte normative ce reglementează salarizarea în sensul diminuării cheltuielilor bugetare.
Tribunalul Iași a considerat că decizia contestată este nelegală, fiind emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 284/2010 și OG nr. 84/2012, care la art. 1 prevede că în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din OUG nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, dar și în considerarea Anexei 4 din OG nr. 9/2008.
Pârâta avea obligația de a menține salarizarea reclamantului la nivelul stabilit pentru funcțiile publice teritoriale, respectiv pentru funcțiile publice locale din cadrul aparatului de specialitate al instituțiilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea consiliilor județene, astfel cum s-a dispus prin decizia nr. 81/2012.
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei contestate, Tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Împotriva sentinței nr. 3019/2013 a Tribunalului Iași a introdus recurs Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor Iași, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că Tribunalul Iași dă o interpretare diferită a dispozițiilor legale în materie și a materialului probator administrat în cauză, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, solicitând casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii formulate.
Recurenta a susținut că prima instanță a făcut o interpretare confuză și eronată a textelor de lege incidente în materie, deoarece nu era necesară o lege nouă care să impună reîncadrarea personalului din administrația publică, în situația în care reîncadrarea s-a făcut în mod greșit.
A mai arătat recurenta că măsura reîncadrării în funcția publică a reclamantului a fost necesară în vederea încadrării în bugetul aprobat și alocat, în acest sens făcându-se trimitere la Nota de fundamentare nr. 16/04.01.2013 întocmită de C. Financiar contabil Salarizare Administrativ din cadrul Consiliului Județean Iași.
De asemenea, pârâta susține că au fost respectate prevederile art. 1 alin.1 și alin. 2 din OUG nr. 19/16.05.2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, respective, aplicabile inclusiv reclamantei, Decizia nr. 14/04.01.2013 fiind legală și temeinică.
Intimata nu a formulat întâmpinare solicitând prin concluziile orale ale reprezentantului său legal respingerea recursului și păstrarea sentinței Tribunalului ca legală și temeinică reluând susținerile și apărările formulate în fața primei instanțe.
În recurs nu s-au mai administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea de Apel constată că următoarele:
Reclamantul este funcționar public în cadrul Direcției Județene de Administrare a Drumurilor și Podurilor Iași, instituție aflată în subordinea Consiliului județean Iași. Prin Decizia nr. 14/04.01.2013, emisă de directorul executiv al pârâtei, s-a dispus reîncadrarea reclamantului într-o funcție corespunzătoare coloanei 3 din Anexa 1 lit. A lit. b și c, prin micșorarea salariului la nivelul unui funcționar public local corespunzător funcțiilor specifice orașelor și comunelor, salariul fiind mai mic decât al unui funcționar public cu același nivel și grad profesional care lucrează în cadrul aparatului propriu al Consiliului Județean Iași, cu afectarea implicită și a drepturilor salariale aferente funcției publice exercitate.
Susținerile recurentei în sensul că nu era necesară o lege nouă care să impună reîncadrarea personalului din administrația publică, în situația în care reîncadrarea s-a făcut în mod greșit, sunt corecte, însă, reclamantul nu se găsește în această ipoteză, iar reîncadrarea sa nu s-a făcut ca urmare a unei erori în stabilirea încadrării inițiale.
Sub acest aspect, Curtea de Apel constată că inițial, prin Decizia nr. 81/26.10.2012, directorul instituției pârâte a recunoscut dreptul funcționarilor publici din cadrul acesteia, de a fi remunerați în raport de funcția publică teritorială ce o exercită și nu în raport de salarizarea funcției publice locale, dispunând reîncadrarea acestora.
Măsura reîncadrării în funcția publică teritorială luată în luna octombrie, inclusiv în ceea ce îl privește pe reclamant, reflectă noile dispoziții legislative în materie, respectiv prevederile Anexei nr. 1 lit. A la Legea nr. 284/2010 potrivit căreia „Funcții publice teritoriale stabilite și avizate potrivit legii din cadrul instituției prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și pentru funcțiile publice locale stabilite și avizate potrivit legii în cadrul aparatului de specialitate al consiliilor județene, al primarului general al municipiului București, al primarilor sectoarelor municipiului București, al primarilor municipiilor reședință de județ, precum și al instituțiilor înființate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea consiliilor județene ori Consiliului General al Municipiului București sau a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, respectiv municipiilor reședință de județ.” În atare condiții, având în vedere subordonarea instituției pârâte Consiliului Județean Iași, în mod corect s-a dispus prin Decizia nr. 81/26.10.2012 reîncadrarea reclamantei într-o funcție publică teritorială și nu locală.
Prin Decizia nr. 14/04.01.2013 s-a revenit asupra reîncadrării reclamantei dispusă în luna octombrie a anului 2012. Această reîncadrare într-o funcție publică locală nu sunt în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în materie, ci au scopul de a reduce cheltuielile bugetare, cum de altfel recunoaște expres recurenta în cuprinsul notei de fundamentare nr. 2775/26.10.2012 și al adresei nr._/07.12.2011.
Întrucât drepturile de natură salarială nu pot fi stabilite decât potrivit legii, nu în funcție de bugetul de salarizare impus de ordonatorul principal de credite, în mod corect a statuat prima instanță că reîncadrarea funcționarului public într-o funcție publică de grad ierarhic inferior celei exercitate în scopul încadrării în bugetul de salarizare alocat este vădit nelegală.
Față de considerente arătate mai sus, în baza dispozițiilor art. 496 din codul de procedură civilă și art. 20 din Legea nr. 554/2004, considerând că soluția primei instanțe este legală și temeinică și că Tribunalul a evaluat temeinic și complet situația de fapt dedusă judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, Curtea de Apel va respinge recursul declarat de recurenta Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor Iași împotriva sentinței civile nr. 3019/2013, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o va menține.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor Iași împotriva sentinței nr. 3019/2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2013.
Președinte, I. O. M. | Judecător, D. R. G. Ș. | Judecător, M. C. P. |
Grefier, M. G. A. |
Redactat/tehnoredactat: OMI, 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Iași
Judecător: P. E.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 700/2013. Curtea de Apel IAŞI | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
