Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Sentința nr. 84/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 84/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 8432/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1356/2013
Ședința publică de la 22 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. M. T.
Judecător: A. G.
Judecător: M. C.
Grefier: M. G. A.
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul M. I. împotriva sentinței nr. 84/CA/17.01.2013, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic C. pentru intimat, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, și că, prin serviciul de registratură al instanței intimatul a depus întâmpinare duplicatul fiind comunicat recurentului în mod administrativ.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la concluzii.
Consilier juridic C. pentru intimat, solicită respingerea recursului pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării ce s-a depus la dosar, pe care le dezvoltă oral.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 84/CA/ din 17 ianuarie 2013, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulata de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârât pentru ca acesta să fie obligat să-i plătească suma de 1.000.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru refuzul pretins nejustificat de a-i comunica informațiile de interes public solicitate prin cererea datată 8 august 2012.
S-a mai reținut că reclamantul a formulat o plângere penală, ce a făcut obiectul dosarului nr. 410/P/2009, soluționată prin rezoluția din 24.11.2009, că împotriva acestei soluții s-a formulat plângere direct la instanță, că, prin rezoluția nr. 353/II/2010 din 21.06.2010, plângerea a fost respinsă ca tardiv formulată, și că, prin sentința penală nr.102 din 28.06.2011, Curtea de Apel Iași a respins plângerea.
În raport de aceasta situație de fapt și făcând trimitere la pre vederile art.2 alin. l lit. c) din Legea nr. 554/2004, prima instanță, constatând că, pentru cauzele penale, legiuitoru1 a stabilit o altă procedură jurisdicțională, distinctă de cea aplicabilă în contenciosul administrativ, și că reclamantul nu are dreptul de a opta asupra căii de urmat, a respins acțiunea reclamantului, ca fiind inadmisibilă,
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. I., care susține că: "instanța de fond, dând dovada de rea credință, cu știință, în mod intenționat, abuzând de funcție contra intereselor persoanei M. să aibă dreptul la un proces echitabil, bazat pe actele depuse la dosarul cauzei, a favorizat pe pârâta-intimată, dând o hotărâre nelegală, ne temeinică și viciată", ignorând faptul că, în esență, a solicitat sa i se comunice modul de soluționare a cauzei penale nr._, în condițiile în care P. de pe lângă Curtea de Apel Iași nu a restituit dosarul nr._, "fapt ce dovedește ca este distrus".
Recurentul mai susține că: "Prin schimbarea/modificarea obiectului acțiunii civile, din Legea nr. 544/2001, în obiectul acțiunii civile Legea nr. 554/2004, dovedește în plus abuzurile săvârșite contra intereselor persoanei M. I., împidicîndu-1 să aibă dreptul la un proces echitabil, să nu favorizeze pe pârât".
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că, prin cererea datată 8 august 2012, reclamantul a solicitat prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, să-i comunice: "în scris, cu celeritate, soluționarea cauzei penale nr._, primită de la Judecătoria Iași, la data de 31.05.2010", în temeiul dispozițiilor art. 275-278 Cod procedură penală, că, la data de 21 august 2012, s-a formulat o nouă cerere, intitulată „reclamație administrativă”, prin care petentul apreciază ca instituția publică inițial sesizata "nu a binevoit sa răspundă la capetele din cerere, în fapt și în drept, dând un răspuns prin dol, nelegal, netemeinic și viciat”, că, prin adresa nr. 353/II/2/2010 din 13 august 2012, celui în cauză i s-a comunicat rezoluția din 21 iunie 2010, dată în dosarul nr. 353/II/2/2010, și ca, prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a solicitat: „In temeiul art.22 din Legea nr. 544/2001, să dispuneți, prin hotărârea pe care o veți da, obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, la plata sumei de un milion lei, reprezentând daune morale și patrimoniale pentru refuzul nejustificat de a-mi comunica informațiile de interes public solicitate prin cererea din 08.08.2012 și reclamația administrativă din data de 21.08.2012”.
În raport de această situație de fapt, Curtea constata că reclamantul – recurent este nemulțumit de faptul că răspunsul ce s-a dat solicitării sale, din data de 8 august 2012, nu a fost cel așteptat, și că ceea ce se contestă în realitate nu este modul în care s-a examinat și soluționat petiția sa, ci însuși modul de rezolvare a plângerii penale, susținându-se că: "prin dol, nu ați îndosariat-o în dosar nr.410/P/2009, pentru a da, în fals, soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva infractorilor", criticându-se, punctual, aspecte reținute în cuprinsul rezoluției nr. 353/II/2/2010.
Din această perspectivă, Curtea apreciază că în mod justificat prima instanță a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii atacate prevederile Legii nr. 544/2001, cât și dispozițiilor Legii nr . 554/2004, considerând că prin trimiterile făcute la acest din urmă act normativ, nu a fost modificat, în vreun fel, obiectul cererii de chemare în judecată sau temeiul de drept al acesteia.
În acest sens, Curtea constată, pe de o parte, că, prin comunicarea rezoluției din 21 iunie 2010, dată în dosarul nr. 353/II/2/2010, P. de pe lângă Curtea de Apel Iași și-a îndeplinit obligația instituită în sarcina sa prin art. 6 alin.2 din Legea nr. 544/2001, că această
procedură nu implică un "dialog" între petent și instituția publică
sesizata, de natură sa o oblige pe aceasta din urma să răspundă, punctual, criticilor aduse actului de autoritate emis, iar pe de alta parte pentru că, raportat la dispozițiile act. 5 a lin. 2 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ nu are drept de control fie el și indirect supra actelor îndeplinite sub imperiul Codului de procedura penală, sub acest din urmă aspect soluția de respingere a acțiunii, ca inadmisibilă, vădindu-se a fi temeinică și legală, inclusiv sub aspectul respingerii cererii de reparare a prejudiciului pretins suferit de către reclamant.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, întrucât în procedura contenciosului administrativ nu este admisibil a se realiza un control de legalitate, chiar și în mod indirect, al actelor emise în regim de putere publică într-o cauză penala, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de către reclamant, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de M. I. împotriva sentinței nr. 84/ca/17.01.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.04.2013.
Președinte, D. M. T. | Judecător, A. G. | Judecător, M. C. |
Grefier, M. G. A. |
Red.T D M.
2 ex./08.05.2013
Jud.fond: Tribunalul Iași – D. I..-
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4503/2013. Curtea de Apel IAŞI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 646/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
