Anulare act administrativ. Hotărâre din 04-10-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 856/45/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3663/2013
Ședința publică din 4 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte – T. D. M.
Judecător – G. A.
Judecător – C. M.
Grefier – F. F.
S-a luat în examinare recursul introdus de Țacu C., împotriva sentinței civile nr. 399 din 13.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că pricina a avut termen de soluționare la data de 30 septembrie 2013, lucrările fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04 octombrie 2013.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.399 din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea formulată de reclamantul Țacu C., în contradictoriu cu M. M., Familiei și Protecției Sociale.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut că reclamantul a fost eliberat din funcția publica ocupată, în baza Ordinului nr.2033 din 26.07.2012, emis de către pârâtă, că, deși numirea sa în funcția de inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Iași s-a realizat prin concurs, ca urmare a eliberării din funcție a vechiului ocupant, raportul de serviciu nu mai poate dăinui, din moment ce, prin decizia nr.1836 din 4.04.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus reintegrarea în respectiva funcție a numitului Dermidie N..
Considerând că pârâtul era obligat de dispozițiile art.99 alin.l lit.c) din Legea nr. 188/1999 să îl elibereze pe reclamant din funcție, prima instanță a considerat că nu pot fi primite susținerile reclamantului referitoare la neîndeplinirea de către persoana repusă în funcție a condițiilor de a reocupa funcția, întrucât aceste aspecte au făcut obiectul cercetării judecătorești, în dosarul nr._, prima instanță, constatând legalitatea actului emis de pârât, a considerat că nu se impune reintegrarea reclamantului în funcție și nici obligarea pârâtului la plata de despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul Țacu C., care susține că: „având în vedere faptul că eu am dobândit postul prin concurs, consider că sunt vătămat fără vină prin eliberarea din funcție, deși nici până în prezent funcția din care am fost eliberat nu a fost ocupată efectiv de către N. Dermidie, pentru că acesta exercită funcția de director general la ., precum și faptul că cel de al doilea post de inspector șef adjunct era vacant în cadrul I.T.M. Iași, la data eliberării din funcție, astfel că N. Dermidie putea fi reintegrat în acest post, pe care l-a ocupat efectiv până la suspendarea raportului de serviciu, în scopul exercitării funcției de director general la ., fără a fi afectate raporturile mele de serviciu, fiind aplicate greșit prevederile art.99 alin.1 lit.c) din Legea nr.188/1999.”
Recurentul mai susține că: „instanța a considerat ca incompatibilitatea persoanei reintegrate prin hotărâre judecătorească este o problemă de fond a procesului în care s-a pronunțat hotărârea de reintegrare în funcția publică, nicidecum una de executare a acelei hotărâri judecătorești”, și că: „instanța de fond trebuia să analizeze posibilitatea executării efective, în spiritul legii, a hotărârii judecătorești de reintegrare a numitului N. Dermidie, în funcția publică deținută de mine în mod legal, prin prisma prevederilor art.94 din Legea nr.188/1999”, considerând că: „reintegrarea efectivă în funcția publică nu putea fi făcută decât dacă titularul dreptului de a fi reintegrat în funcție rezolvă în prealabil situația de incompatibilitate” și că: „persistența stării de incompatibilitate reprezintă un impediment serios pentru aplicarea în litera lor a prevederilor art.99 alin.l lit.c) din Legea nr.l88/1999”.
Prin încheierea nr.3157 din 8 martie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art.XXIII alin.2 și 4 din Legea nr.2/2013 a dispus trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel Iași.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor lega le aplicabile, Curtea constată ca fiind necontestat faptul că reclamantul-recurent a exercitat funcția de inspector șef adjunct în domeniul relațiilor de muncă în cadrul inspectoratului Teritorial de Muncă Iași, că, prin decizia nr.1836 din 4.04.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus reintegrarea în funcția de inspector șef adjunct a numitului N. Dermidie, și că, prin Ordinul nr.2033 din 26 iulie 2012, M. M. a dispus eliberarea reclamantului-recurent din funcție, în considerarea hotărârii pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr._ .
În raport de această situație de fapt, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal instanța de fond a considerat actul administrativ contestat de Țacu C. ca fiind un act de punere în executare a dispozițiilor cuprinse în decizia nr.1836 din 4.04.2012 a Înaltei Curți, în acea cauză fiind incidente dispozițiile art.24 din Legea nr.554/2004.
Fiind un act de punere în executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile, instituția publică în sarcina căreia s-a instituit obligația de a-l reintegra în funcție pe numitul N. Dermidie nu mai era în drept să găsească o altă modalitate de punere în executare a hotărârii de reintegrare, care să nu îl afecteze pe Țacu C., persoană care a fost numită în funcția în care cel reintegrat a ocupat-o anterior, întrucât hotărârea Înaltei Curți era pentru M. M. imperativă, fără a comporta soluții alternative sau alte condiționalități.
Pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii Înaltei Curți nu are nici o relevanță dacă a existat sau nu o stare de incompatibilitate, în ceea ce privește persoana reintegrată, dacă numitul N. Dermidie mai înțelege sau nu în prezent să stăruie în cererea sa de reintegrare, cerere pe care Înalta Curte a admis-o, sau dacă i se putea oferi un alt post asemănător, întrucât toate aceste chestiuni, pe care reclamantul le ridică prin cererea de recurs, nu au nici o legătură că cele dispuse de Înalta Curte, singurele măsuri care dădeau naștere obligației pârâtei de a reintra în legalitate, în ceea ce privește raportul de serviciu pe care l-a avut cu numitul N. Dermidie; orice altă abordare echivalând cu o nesocotire sau o încercare de ocolire a hotărârii trecută în puterea lucrului judecat.
Ca atare, constatând că, pentru aprecierea legalității actului administrativ atacat, nu are nici o relevanță că Țacu C. a ocupat postul prin concurs, că el nu are nici o culpă în ceea ce privește măsurile ce au fost luate cu privire la vechiul titular al postului, sau că ar fi existat și alte condiționalități sau modalități de rezolvare a situației născute din faptul reintegrării în funcție a numitului N. Dermidie, Curtea apreciază că, în pronunțarea hotărârii atacate, prima instanță nu putea urma decât dispozițiile art.99 alin.1 lit.c) din Legea nr. 188/1999, normă care obligă persoana care are competența legală de numire într-o funcție publică să îl elibereze, în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării deciziei nr.1836 din 4.04.2012, pe cel care ocupa funcția publică pe care a fost reintegrat N. Dermidie, indiferent de situația personală a celui în cauză sau de gradul de ocupare a funcțiilor publice la nivelul I.T.M. Iași.
D. urmare, constatând că hotărârea primei instanța este temeinică și legală și că ceea ce critică recurentul este în realitate modul în care M. M. a procedat la aducerea la îndeplinire a celor dispuse de Înalta Curte prin decizia nr.1836 din 4.04.2012, fapt de neacceptat, Curtea, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, va respinge recursul promovat de reclamant, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Țacu C. împotriva sentinței nr.399/13. 12.2012, pronunțată de Curtea de Apel Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publica din 4 octombrie 2013.
Președinte Judecător Judecător
T. D. M. G. A. C. M.
Grefier
F. F.
Red. T.D.
Tehnored. F.F.
2 ex/7.10.2013
Jud.fond - D. S.
| ← Conflict de competenţă. Hotărâre din 16-09-2013, Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 2326/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
