Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 311/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 311/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 844/45/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 311/2013
Ședința publică de la 01 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: I. O. M.
Judecător: D. R. G. Ș.
Judecător: M. C. P.
Grefier: M. G. A.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe revizuenta . Huși și pe intimata Direcția G. a Finanțelor Publice V., având ca obiect contestație act administrativ fiscal, revizuire împotriva deciziei numărul 2266 din 26.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă administratorul societății revizuente, Z. I., constatându-se lipsa reprezentantului intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al treilea termen de judecată și faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsa părților.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la concluzii.
Administratorul societății revizuente, Z. I. solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată și motivată în scris, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, constatând dezbaterile încheiate, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ . formulat în contradictoriu cu D.G.F.P. V. cerere de revizuire a deciziei nr. 2266/26.09.2012 emisă de Curtea de Apel Iași.
În motivare revizuenta a arătat că prin cererea ce face obiectul dosarului nr._, a solicitat instanței de judecată să admită contestația și să dispună anularea în parte a Deciziei înregistrată sub nr. 114/21.09.2011 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice V., respectiv art. 1 din deciziei și exonerarea . de la plata sumei de 14.618,81 lei, reprezentând 12.197 lei TVA, 2.406,90 lei majorări de întârziere aferente TVA, și 13,91 lei penalități de întârziere la plată aferente TVA, cu menținerea obligației de plată pentru ., pentru suma totală de 2.996,19 lei, reprezentând 2.749,10 lei majorări de întârziere la plata TVA și 247,09 lei penalități de întârziere la plata TVA.
Prin Sentința civilă nr. 110/C.A./09.02.2012 instanța de judecată admite contestația formulată de către ., anulează în parte Decizia nr. 114/21.09.2011 emisă de către D.G.F.P. V., respectiv art. 1 din decizie și Decizia de impunere nr. 1145/21.10.2009.
Împotriva sentinței civile nr. 110/C.A./09.02.2012, D.G.F.P. V. a promovat recurs prin care apreciază că inspectorii fiscali au procedat corect în condițiile în care este știut faptul că obligațiile de plată la bugetul de stat sunt stabilite ca urmare a controlului, numai în baza documentelor pe care societatea le are înregistrate în contabilitate la acea dată, enumerând în continuare sumele care au fost stabilite în sarcina . Huși prin Decizia de impunere nr. 1151/30.06.2010 emisă în baza raportului de inspecție fiscală 876/17.06.2010, precum și câteva pasaje preluate din Codul fiscal, fără a critica în mod concret sentința atacată.
Singura frază în care recurenta, critică sentința atacată, este aceia în care arată faptul că motivarea instanței care a condus la pronunțarea soluției de anulare parțială a actelor administrative fiscale, s-a bazat pe concluziile expertizei contabile efectuată în cauză.
Prin Decizia nr. 2266 pronunțată la data de 26.09.2012, Curtea dc Apel Iași admite recursul declarat de către D.G.F.P. V. împotriva Sentinței nr. 110/C.A./09.02.2012 a Tribunalului V., sentință pe care o modifică în tot, în sensul că, respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. V..
Reține instanța de recurs că relevant în prezenta cauză nu este că organul fiscal a consemnat în raportul de inspecție fiscală că la sfârșitul anului 2006 trebuie să i se ramburseze . suma de 2.888 lei, ci faptul că autoritatea fiscală a determinat corect că . datorează suma de 12.198 lei cu titlul de taxă pe valoare adăugată pentru perioada 2004-2006. Cu alte cuvinte instanța de judecată nu analizează dacă pentru perioada fiscală 2004-2006 organul de inspecție fiscală a calculat corect soldul TVA, ci pur și simplu se mulțumește prin a considera că este corect și legal pus în sarcina . ca acesta să plătească suma de 12.198 lei, de unde tragem concluzia că instanța de recurs a analizat superficial fondul cauzei.
Reține instanța de recurs faptul că este corectă susținerea organului fiscal recurent potrivit căruia suma de 12.198 lei reprezintă taxă pe valoare adăugată stabilită suplimentar la plată în sarcina ., însă nu ia în considerare susținerile organului fiscal că suma de 12.198 lei nu reprezintă de fapt o mărire a bazei impozabile a TVA,respectiv a sumei de plată, ci reprezintă TVA neacceptat la deducere, cu această sumă fiind diminuat soldul TVA de recuperat pe care . îl avea evidențiat în contabilitatea sa și declarat la organele fiscale.
Dacă instanța de recurs ar fi analizat acest aspect și ar fi efectuat un calcul simplu, respectiv că în urma controlului s-a stabilit că la data de 31.12.2006 . nu mai are TVA de recuperat în sumă de 15. 15.083 Iei, ci doar suma de 2.888 lei, mai puțin cu suma de 12.198 lei, ar fi ajuns ușor la concluzia că de fapt . nu datorează pentru perioada 2004-2006 TVA către bugetul de stat.
Însă instanța de recurs se află în această situație în eroare, deoarece din raportul de inspecție fiscală și din soluția dată prin Decizia nr. 114/21.09.2011 a D.G.F.P. V., s-a stabilit că în urma controlului, Ia data de 31.12.2006 . nu mai are TVA de recuperat în sumă de 15.083 lei, ci doar suma de 2.888 lei.
Diferența de 12.198 lei reprezintă de fapt sumă neadmisă la deducere și cu care a fost diminuat soldul TVA de recuperat.
Din punct de vedere matematic și a unei interpretări logice, la data de 31.12.2006 . nu poate să aibă TVA de recuperat în sumă de 2.888 lei, dar în același timp să aibă și TVA de plată în sumă de 12.198 lei, instanța de recurs dând o interpretare greșită funcționării conturilor de TVA, de fapt înțelegând greșit ceia ce organul de inspecție fiscală a adăugat în mod abuziv la plată.
Așa cum am arătat, prin raportul de inspecție fiscală s-a stabilit că la data de 31.12.2006 . are TVA de recuperat în sumă de 2.888 lei, suma de 12.198 lei fiind pusă eronat, sau mai bine zis abuziv în sarcina . ca fiind TVA de plată pentru perioada 01.01._06.
O altă gravă eroare în care s-a aflat instanța de recurs este și aceia cu privire la stabilirea cuantumului majorărilor de întârziere calculate pentru neplata la termenul scadent a obligațiilor datorate către bugetul de stat.
Având în vedere că pentru perioada 31.01._06 majorările de întârziere au fost calculate doar pentru neplata la termenul scadent a TVA, arătă cum se calculează soldul TVA de plată sau de recuperat.
Declararea TVA de plată sau de recuperat se face de către contribuabil prin depunerea declarațiile 300 la Administrația Financiară unde contribuabilul este arondat.
Declarația 300 se întocmește lunar sau trimestrial, scadența plății fiind data de 25 ale lunii următoare pentru care se depune declarația, iar în situația în care contribuabilul nu achită la termenul scadent obligația de plată, se calculează majorări de întârziere începând cu prima zi după data scadentei și până la data achitării obligației.
În cazul TVA, este posibil ca într-o perioadă de raportare contribuabilul să declare TVA de plată, iar în perioada următoare să declare TVA de recuperat, iar în situația în care TVA de plată nu a fost achitat, acesta va fi stins în totalitate sau în parte cu TVA de recuperat aferent perioada următoare.
Susținerea instanței de judecată că judicios a constatat organul fiscal, analizând anexa nr. 4 la raportul de inspecție fiscală privind calculul accesoriilor pentru neplata la termen a taxei pe valoare adăugată, că organul de inspecție fiscală a recalculat obligațiile fiscale accesorii aferente sumei de 12.198 lei fără a ține seama de situațiile în care . a compensat taxa pe valoare adăugată nesolicitată la rambursare, cu taxa pe valoare adăugată de plătit, este cu totul eronată.
In primul rând, din expunerea frazei reiese că organul fiscal a calculat eronat accesoriile, respectiv majorările de întârziere și penalitățile de întârziere, fără a ține seama de compensarea TVA de recuperat cu TVA de plată, însă instanța de judecată consideră că această eroare este judicioasă.
Mai mult, instanța de recurs consideră corect ca majorările de întârziere și penalitățile de întârziere să se facă până la data stingerii obligațiilor fiscale, respectiv 21.10.2010 dată la care a fost emisă decizia de impunere nr. 1145, fiind și de această dată în eroare.
Conform raportului de inspecție fiscală, la data de 31.12.2006 . nu are obligații de plată către bugetul de stat, și ca atare majorările de întârziere și penalitățile de întârziere se calculează până la data stingerii obligației, respectiv 31.12.2006, ceia ce inspectorii fiscali nu au făcut iar instanța de recurs nu a verificat acest aspect, mai mult a susținut greșelile acestora.
In concluzie, instanța de recurs și-a motivat hotărârea doar pe faptul că organul de control a calculat corect și judicios obligațiile de plată puse în sarcina ., deși în dosarul cauzei a fost efectuată o expertiză contabilă a căror concluzii au fost foarte apropiate de cele ale organului de control, cu mențiunea că s-a stabilit că . nu are TVA de plată către bugetul de stat, însă instanța de recurs a ignorat expertiza contabilă, motiv pentru care consideră Decizia nr. 2266/26.09.2012 ca netemeinică și nelegală.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând cererea de revizuire formulată, instanța apreciază că este neîntemeiată urmând a o respinge.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care instanța, care a pronunțat o hotărâre definitivă sau irevocabilă și care evocă fondul litigiului, poate să o retracteze pentru anumite cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, în speță dispozițiile art. 322 Cod procedură civilă.
Din examinarea cererii formulate Curtea constată că reprezentanții . invocă niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 322 Cod procedură civilă, limitându-se doar la a face o critică a legalității și temeiniciei deciziei pronunțate de instanța de recurs.
În concret cererea formulată în acest dosar se constituie ca un veritabil recurs formulat împotriva unei hotărâri pronunțate ca urmare a soluționării căii de atac a recursului, fapt pe care reglementările în materie procesuală nu îl permit.
Pentru aceste considerente și reținând faptul că nu s-a invocat niciunul din motivele prevăzute de lege, instanța urmează a respinge cererea de revizuire formulată și să mențină decizia atacată.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta . deciziei nr. 1093/2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.02.2013.
Președinte, I. O. M. | Judecător, D. R. G. Ș. | Judecător, M. C. P. |
Grefier, M. G. A. |
Red.Ș.D.R.G.
Tehnored.A.M.
2 ex./26.02.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 312/2013.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1763/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
