Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 61/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 61/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 86/45/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 61/2013
Ședința publică de la 04 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte - T. D. M.
Grefier - F. O.
S-a luat în examinare acțiunea introdusă de reclamanta M. O., în contradictoriu cu pârâții I. T. AL POLITIEI DE FRONTIERA IASI, SECTORUL POLITIEI DE FRONTIERA H., PUNCTUL DE TRECERE A FRONTIEREI ALBITA, și I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic T. L., pentru pârâții I. T. al Poliției de Frontieră Iași și I. G. al Poliției de Frontieră, lipsă fiind reclamanta M. O. și pârâtul Sectorul Politiei de Frontieră Huși, Punctul de Trecere a Frontierei Albita.
Ministerul Public este reprezentat de procuror B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului care este la primul termen de judecată, și faptul că la dosarul cauzei prin serviciul de registratură, s-au depus:
-o cerere formulată de M. O., prin avocat, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă;
-întâmpinarea formulată de pârâtul I. G. al Poliției de Frontieră prin care invocă excepția necompetenței teritoriale a instanței de judecată, transmisă prin fax și prin poștă.
Consilier juridic T. L. depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică pentru I. T. al Poliției de Frontieră Iași, delegație de reprezentare pentru I. G. al Poliției de Frontieră și o notă raport.
Instanța, constatând pricina în stare de judecată a acordat cuvântul reprezentantului Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Iași, care solicită admiterea acțiunii pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acțiunii formulată de reclamanta M. O..
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 8422/2/ din 13 noiembrie 2012, reclamanta M. O., domiciliată în Chișinău, Republica M., a formulat: „contestație împotriva deciziei nr._ din 03.11.2012 a Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Iași, Sectorul Poliției de Frontieră Huși, Punctul de trecere a frontierei A., prin care s-a dispus măsura de interzicere a intrării pe teritoriul României, pentru o perioadă de 6 luni”, solicitându-se „anularea acesteia și ridicarea consemnului din evidența Sistemului național de evidență a străinilor a Ministerului Administrației și Internelor”, motivat de faptul că valabilitatea vizei sale de intrare în România a fost de 90 de zile; la termenul din 21 ianuarie 2013 reclamanta precizând că înțelege să se judece și cu I. G. al Poliției de Frontieră, considerând că acesta a fost cel care dispus luarea măsurii interzicerii intrării sale pe teritoriul României.
Pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Iași, a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii pe motiv că viza aplicată pe pașaportul reclamantei nu-i permitea o ședere legală pe teritoriul României mai mare de 15 zile.
Prin sentința nr. 222 din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel B.rești și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Iași, unde pricina a fost înregistrată sub nr._ / din 12 februarie 2013.
Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, Curtea constată că M. O. s-a născut la data de 8 decembrie 1985, în Chișinău, Republica M., că ea a absolvit Universitatea Tehnică a Moldovei, eliberându-i-se diploma de master nr._, datată 23 iunie 2012, și ca Secția Consulară a Ambasadei României în Republica M. i-a eliberat o viză tip C, pentru o durată a șederii de 15 zile, cu valabilitate de la data de 3 august 2012 până la data de 2 noiembrie 2012.
În baza acestei vize, cea în cauză a intrat în România la data de 5 august 2012, deplasându-se la Ploiești, unde s-a înscris la concursul de admitere organizat de universitatea petrol - Gaze, pentru luna septembrie 2012, astfel cum rezultă din fișa completată la data de 6.09.2012.
Urmare admiterii la acest concurs, M. O. a încheiat cu Universitatea Petrol - gaze din Ploiești contractul de studii universitare de masterat, la forma învățământ de zi, ce a fost înregistrat sub nr. 273 din 15 septembrie 2012, în regim de finanțare cu taxă, având o durată normală a studiilor de 1,5 ani; precum și un contract de închiriere a unui spațiu de locuit în căminul Universității.
După îndeplinirea tuturor acestor formalități, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a făcut cunoscut Universității Petrol - Gaze din Ploiești, prin adresa nr._/VL/ din 5 octombrie 2012, că a acceptat, începând cu anul academic 2012-2013, înscrierea la studii universitare de licență și de masterat, în regim cu taxă în lei (cursuri de zi) pentru „5 candidați de origine etnică română, cu domiciliul în Republica M. sau Siria, posesori de diplomă de licență din Republicat M., prevăzuți în Anexă", persoane printre care figurează, la poziția 3, O. M., pentru specializarea „Management în industria de petrol”.
La data de 3 noiembrie 2012, cea în cauza s-a prezentat la P.T.F. A., în vederea ieșirii din Romănița, ocazie cu care s-a constatat că ea a depășit termenul legal de ședere în România, fapt pentru care, prin nota-raport nr._ din 3 noiembrie 2012, întocmită de șeful structurii teritoriale menționate, s-a solicitat aprobarea instituirii măsurii de interzicere a intrării în România, pentru o perioadă de 6 luni; măsură ce a fost adusă la cunoștința cetățeanului străin, sub semnătură, prin adresa nr._, din aceeași dată, cu indicarea posibilității de a o contesta, în termen de 10 zile, la Curtea de Apel București.
Apreciind că măsura luată împotriva sa este de natură să-i „compromită anul școlar, cu consecința pierderilor financiare, constând în taxele plătite, pierderea dreptului la cămin și costul tuturor demersurilor efectuate”, măsură de natură să-i afecteze „oportunitățile din carieră”, și considerând că: „separarea țărilor nu-mi este imputabilă”, reclamanta a promovat prezenta acțiune, în procedura prevăzută de Legea nr.554/2004, solicitând anularea măsurii interdicției de intrare în România, pe o perioada de 6 luni, și radierea consemnului din Sistemul național de evidență a străinilor a Ministerului Administrației și Internelor.
În raport de această situație de fapt, Curtea constată ca fiind necontestat faptul că . României s-a făcut în baza vizei obținute de aceasta de la Ambasada României în Republica M., că respectiva viză a fost de tip C, și că ea îi permitea celei în cauză o ședere legală de doar 15 zile, în perioada de valabilitate a vizei.
Curtea mai constată că, independent de multiplele legături evocate de către reclamantă, ea are, în înțelesul prevederilor art.2 lit. a) din OUG nr. 194/2002, statut de „străin”, și că, în această calitate, cea în cauză avea obligația, consacrată de art.4 alin. l) din actul normativ citat, ca, pe timpul șederii în România, să respecte legislația română.
În atare condiții, chiar daca s-ar dovedi ca fiind real faptul că Ambasada României în Republica M. i-ar fi acordat un alt tip de viză decât cel solicitat, Curtea apreciază că acest fapt nu este de natură să lipsească măsura luată de pârâtul I.G.P.F. de suport legal, din moment ce respectiva eroare nu a fost sesizată de cel ce se consideră vătămat în drepturile sale și nici nu a fost corectată de autoritatea emitentă a vizei, fapt ce o face opozabilă, sub toate aspectele, atât beneficiarului ei cât și autorităților române chemate să aplice prevederile O.U.G. nr.194/2002.
Din această perspectivă, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art.20 lit. c și respectiv art. 23 din O.U.G. nr. 194/2002, viza de scurtă ședere, identificată prin simbolul C, poate fi eliberată cu una sau mai multe intrări, că ea permite cetățeanului străin să solicite ., și că dreptul conferit prin acest tip de viză nu poate fi prelungit.
În raport de acest cadru de reglementare, având în vedere că pe viza acordată de Secția consulară a Ambasadei României în Republica M. s-a menționat în mod expres că „Durata șederii”, pentru care respectiva viză a fost acordată, a fost de doar 15 zile, Curtea apreciază că în mod justificat pârâtul I.G.P.F. nu a dat vreo eficiență faptului că perioada pentru care respectiva viză era valabilă a fost de 90 de zile, din moment ce timpul de ședere, chiar și în cazul unor intrări multiple, nu putea depăși termenul limită de 15 zile.
Întrucât nici pârâtul I.G.P.F. și nici instanța nu se pot substitui emitentului vizei, pentru a proceda la modificarea tipului de viză și respectiv a termenului limită în care beneficiarul ei avea dreptul de a se afla pe teritoriul României, Curtea apreciază că emitentul actului administrativ contestat nu avea o altă alternativă decât aceea de a constata că cetățeanul străin a încălcat reglementările legale ce stabileau condițiile și termenul șederii în România și de a sancționa această faptă ilegală, conform prevederilor art.105 coroborate cu dispozițiile art. 81 alin. l din O.U.G. nr. l94/2002.
D. urmare, Curtea, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, va respinge acțiunea promovată de reclamanta M. O. ca nefondată, ea rămânând singură răspunzătoare de toate consecințele decurgând din depășirea substanțială și nejustificată a perioadei pentru care i s-a aprobat șederea pe teritoriul României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în anulare introdusă de reclamanta M. O., domiciliată în Chișinău, ., ., în contradictoriu cu I. T. al Poliției de Frontieră Iași, având sediul în Iași, .. 3-5, și cu I. G. al Poliției de Frontieră, având sediul în București, ., sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2013.
Președinte
T. D. M.
Grefier
F. O.
Red.T.D.M.
Tehnored.F.O.
6 ex./07.03.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1825/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1800/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
