Obligaţia de a face. Decizia nr. 2603/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2603/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 4735/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2603/2013
Ședința publică de la 21 Iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: O.-M. I.
Judecător: P. M. C.
Judecător: P. V. E.
Grefier: A. V.-E.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Administrația Finanțelor Publice V. și pe intimatul Z. I. G., având ca obiect restituire taxă auto, recurs împotriva sentinței numărul 263/2013 pronunțată de Tribunalul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată și că se solicită judecata în lipsă.
Prin serviciul de registratură, intimatul a depus note de concluzii.
Se referă de către grefier și asupra faptului că având în vedere că judecător Ș. D., membru al completului C.-Recurs_2, pentru termenul de judecată din data de 21 iunie 2013, conform programării ședințelor de judecată, se află în imposibilitate de a se prezenta la serviciu, fiind în concediu de odihnă, s-a procedat la înlocuirea acestuia cu judecătorul stabilit prin planificarea de permanență pentru termenul din 21 iunie 2013, respectiv judecător P. V. E. (primul de pe listă).
Instanța constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsa părților, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 263/2013 a Tribunalului V., a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Z. I. G. în contradictoriu cu parata Administrația Finanțelor Publice V., care a fost obligată să restituie suma de 4210 lei reprezentând taxă de emisii poluante, cu dobânda fiscală aferentă.
A reținut instanța de fond, că taxa instituită de Legea 9/2012 are același caracter necomunitar ca și OUG 50/2008, pentru că nu se percepe autovehiculelor aflate în parcul național, în cazul unei noi înmatriculări la schimbarea proprietarului.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs pârâta, în motivarea căreia arată că taxa nu se poate restitui atâta timp cât decizia administrativă prin care a fost stabilită nu a fost desființată.
Critică hotărârea primei instanțe și pe motiv că în mod nejustificat nu s-a observat că prin actul normativ s-a urmărit asigurarea protecției mediului, că aceste măsuri care sunt în concordanță cu dreptul european, că în mod eronat s-a invocat incidența prevederilor art. 110 din Tratatul Comunității Europene, din moment ce principiul general valabil recunoscut este acela că „poluatorul plătește”, că nu există suport pentru a se reține că sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea unei plăți nedatorate, și că cererea de restituire nu poate fi încadrată în nici una din situațiile prevăzute de art. 117 din O.G. nr. 92/2003, nedatorându-se dobânzile solicitate.
Intimatul nu a formulat întâmpinare dar a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, în opinia sa aceasta fiind temeinică și legală.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a plătit taxa pentru emisii poluante reglementată de Legea nr. 9/2012 la data de 19.01.2012, când dispozițiile art. 2 lit. i, art. 4 al. 2 și art. 5 al. 1 din Legea nr. 9/2012 erau în vigoare, suspendarea operată prin OG 1/2012 intervenind de la data de 30.01.2012 și până la 1.01.2013.
Conform art. 4 al. 2 din legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule:
„Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru vehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.”
Prin aceste dispoziții legale, legiuitorul a urmărit și a reușit eliminarea prevederilor legale ce contraveneau obligației asumate de statele din U.E. conform art. 110 TFUE.
OUG nr. 1/2012, care a suspendat aplicarea acestor dispoziții legale ce înlătură discriminarea nu a avut ca efect decât menținerea acestei situații și încurajarea achiziționării de autovehicule de pe piața națională în detrimentul celor din import, constituindu-se într-o barieră în calea liberei circulații a bunurilor în spațiul comunitar.
În cauza de față, însă, taxa specială pentru emisii poluante provenite de la autovehicule a fost achitată la data de 19.01.2012, când dispozițiile art. 4 al. 2 din legea nr. 9/2012 erau în vigoare, iar suspendarea dispusă prin OUG nr. 1/2012 nu intervenise (aceasta operând din 30.01.2013), astfel încât, la acel moment, taxa era datorată și nu se impunea restituirea aspect neobservat de către instanța de fond și în considerarea căruia recursul va fi admis conform art. 312 raportat la disp. art. 304 p. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului V. împotriva sentinței civile nr. 263/2013 a Tribunalului V., sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea reclamantului Z. I. G. în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Iunie 2013.
Președinte, I. O.-M. | Judecător, M. C. P. | Judecător, V. E. P. |
Grefier, V.-E. A. |
Red. PVE
Tehnored. AC
2 ex. – 11.07.2013
Tribunalul V. – Judecător A. E. G.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2034/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2279/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
