Anulare act administrativ. Decizia nr. 2470/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2470/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 4549/83/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ CA/2012*
DECIZIA NR.2470/CA/2013 - R
Ședința publică din 3 iunie 2013
PREȘEDINTE: G. C. - judecător
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant D. N. domiciliat în Satu M., Piața 25 Octombrie, nr. 14, . M. în contradictoriu cu intimații pârâți C. de Asigurări de Sănătate Satu M. cu sediul în Satu M., .. 64, J. Satu M. și Direcția G. a Finanțelor Publice Satu M. - Satu M., Piața Romană, nr. 3-5, J. Satu M., împotriva Sentinței nr.905/CA/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, că Ministerul Finanțelor a depus la dosar întâmpinare, recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinare iar intimata pârâtă CAS Satu M. a solicitat citarea în cauză a ANAF prin DGFP Satu M., precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța respinge cererea de citare a ANAF formulată de intimata CAS Satu M., față de faptul că obiectul cauzei nu se încadrează în prevederile art.V alin.4 și 10 din OUG nr.125/2011 și având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.905/CA/26.02.2013 Tribunalul Satu M. a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. N., domiciliat în Satu M., P-ța 25 Octombrie, nr.14/42, jud. Satu M., în contradictoriu cu pârâtele C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE SATU M. cu sediul în Satu M., .. 64, jud. Satu M. și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța Romană nr.3-5, jud. Satu M., pentru anulare act administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin Decizia de impunere din oficiu nr.345/2443 din 16.02.2012, în temeiul art.83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, art.215 alin.3, art.216, art.257 alin.2 lit.b), alin.5, lit.b), alin.7, art.261 și Ordinul președintelui CNAS nr.617/2007, în sarcina reclamantului s-a stabilit obligația de plată a sumei de 649 lei, reprezentând contribuție FNUASS, suma de 575 lei reprezentând dobânzi și suma de 96 lei reprezentând penalități.
Pentru a emite această decizie, pârâta a avut în vedere faptul că reclamantul nu a depus declarațiile anuale pe anii 2006-2011 privind modul de constituire și plată a contribuției la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, conform art. 215 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a ordinului președintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. S-a mai reținut că potrivit art. 35 din Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007, decizia de impunere constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Împotriva acestei decizii de impunere, reclamantul a formulat contestația prevăzută de art.205-art.207 Cod de procedură fiscală, soluționată de către CAS Satu M. prin Decizia nr.117/10.04.2012, în sensul respingerii acesteia.
Considerentele deciziei de soluționare a contestației sunt în principal identice cu apărările de fond invocate de pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză astfel că instanța apreciază că nu se impune reiterarea acestora.
Împotriva deciziei de soluționare a contestației reclamantul a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ fiscal.
Reclamantul a apreciat ca nelegală stabilirea contribuției la FNUASS în condițiile în care pârâta nu a făcut dovada activității desfășurate și a veniturilor realizate de acesta, asupra cărora datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Așa cum s-a arătat mai sus, obligațiile fiscale contestate au fost stabilite de CAS Satu M. pe baza informațiilor primite de la ANAF. În acest sens, la dosarul cauzei au fost depuse deciziile de impunere anuale pe anii 2007-2009 emise pe seama reclamantului, din cuprinsul cărora rezultă că în această perioadă reclamantul a realizat venituri impozabile, izvorâte din contracte de prestări servicii și convenții civile. Prin urmare, nu se poate susține că pârâta nu a făcut dovada veniturilor realizate reclamant în perioada pentru care s-au stabilit din oficiu contribuția la FNUASS.
Potrivit art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond”;
Conform art. 257 alin.1, 2 din același act normativ „Persoana asigurata are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5%*), care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități dependente;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de baza minim brut pe țară, lunar;
c) veniturilor din agricultura supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultura, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizațiilor de șomaj;
f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), alin. (2^1) și (2^2) și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar*).”
Având în vedere prevederile exprese ale art. 257 alin.2 lit. b) din Legea nr. 95/2006, instanța a constatat că reclamantul în calitate de persoană fizică care obține venituri din activități independente este obligat prin lege să declare și să achite contribuția la FNUASS în condițiile și în cuantumul prevăzut de acest act normativ, calculat ca un procent din veniturile nete obținute din activitatea profesională, independentă obținută pe parcursul unui an fiscal.
Prin urmare, în raport cu probele administrate și dispozițiile legale reținute a fi incidente în speță, instanța a apreciat că în mod legal în sarcina reclamantului au fost reținute obligațiile fiscale contestate.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de nelegalitate a actelor fiscale atacate, invocate de către reclamant sunt neîntemeiate, în temeiul art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 218 alin. 2 Cod de procedură fiscală, art.274 Cod de procedură civilă și a textelor de lege anterior amintite, instanța a respins acțiunea reclamantului, fără a acorda cheltuielile de judecată solicitate, reclamantul fiind partea în culpă procesuală.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurentul reclamant D. N. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare admiterea cererii sale .
Arată că instanța nu a apreciat corect probele administrate si hotărârea a fost data cu aplicarea greșita a legii.
Astfel, instanța de fond a reținut că obligațiile fiscale contestate au fost stabilite de CAS Satu M. pe baza informațiilor primate de la ANAF Satu M. . Instanța de fond greșit a apreciat că din cuprinsul deciziilor de impunere anuale pe anii 2007-2009 rezultă ca in aceasta perioada a realizat venituri impozabile, izvorâte din contracte de prestări de servicii si convenții civile si ca prin urmare nu se poate susține ca parata nu a făcut dovada veniturilor realizate de către recurent in perioada pentru care s-au stabilit din oficiu contribuții la FNUASS, deoarece nu s-a făcut dovada transmiterii acestor date, nu s-a făcut dovada actelor care au stat la baza emiterii acestor decizii de impunere, nu s-a făcut dovada veniturilor realizate pentru care datorează plata contribuției si de asemenea nu s-a făcut dovada înștiințării privind plata obligațiilor CAS.
În drept a invocat disp.art.483 Cod procedură civilă, 488 pct.8 Cod procedură civilă, art.451-453 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă DGFP Satu M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurentul D. N. ca fiind nefondat pentru următoarele considerente :
Potrivit art.215 alin.3 din Legea 95/2006, persoane fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală și alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Prin urmare, nu intimata avea obligația de a înștiința pe recurent despre obligația acestuia de a depune declarații privind obligațiile față de fond ci acesta avea obligația, prevăzută de lege, să depună acea declarație, chiar în absența unei înștiințări din partea intimatei.
Cu atât mai mult cu cât legea nu prevede obligativitatea casei de asigurări de sănătate de a înștiința pe asigurați despre obligația acestora de a depune declarația privind obligațiile față de fond.
În ceea ce privește cuantumul obligației impuse prin actul administrativ în litigiu, instanța de recurs constată că este legal stabilit. Intimata pârâtă a avut în vedere la stabilirea contribuției FNUASC pe lângă veniturile obținute de la Comunitatea evreilor, și pe cele obținute de recurent în baza contractului de prestări servicii, precum și veniturile obținute de la Insolv Expert SRL, astfel cum rezultă din fișele fiscale și deciziile de impunere pentru veniturile obținute în perioada 2007 – 2009 (fila 72-80 dosar fond).
Prin urmare, prin aceste înscrisuri depuse la dosar de către pârâta DGFP Satu M. s-a făcut dovada veniturilor realizate de către recurent și care au stat la baza calculării contribuțiile la fondul de sănătate.
Pentru aceste aspecte se constată că hotărârea atacată este temeinică și legală și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de către părțile intimate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant D. N. domiciliat în Satu M., Piața 25 Octombrie, nr. 14, . M. în contradictoriu cu intimații pârâți C. de Asigurări de Sănătate Satu M. cu sediul în Satu M., .. 64, J. Satu M. și Direcția G. a Finanțelor Publice Satu M. - Satu M., Piața Romană, nr. 3-5, J. Satu M., împotriva Sentinței nr.905/CA/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 3.06.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: G. C. S. M. O. B. A. Cărăgin
Red.hot.jud. S.M.
Jud.fond A.D.
Dact.A.C.
2 exemplare/14.06.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 4328/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 1165/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
