Pretentii. Decizia nr. 4095/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4095/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 2095/111/2012
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2012 - R
DECIZIA NR. 4095/CA/2013 – R
Ședința publică din 6 noiembrie 2013
Președinte: L. B.
Judecător: I. G.
Judecător: C. R.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Salonta, cu sediul în Oradea, ..2/B, jud. B. în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. R. E., cu domiciliul procedural ales în Oradea, .. 17, . și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, împotriva Sentinței nr. 4537/CA din 12.06.2013 pronunțată de Tribunalul B., având ca obiect: pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța constată că, urmare a reorganizării activității intervenite la nivelul recurentei prin O.U.G. nr. 74/2013, activitatea acesteia a fost preluată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., procedura de citare pentru acest termen de judecată fiind îndeplinită cu această din urmă instituție, care a preluat prin semnătură și stampilă citația emisă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 4537/CA din 12.06.2013 Tribunalul B. a admis cererea formulată de către reclamantul C. R. E. împotriva pârâtei D.G.F.P. B. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Salonta, a admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Salonta împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, a dispus obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.769 lei ce reprezintă taxa de poluare achitată prin chitanța . nr._/ 30.03.2011, cu dobânzi legale calculate conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, de la data achitării taxei de poluare, a dispus obligarea chematei în garanție să restituie pârâtei suma de 1.769 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, cu dobânzi legale calculate conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, de la data achitării taxei de poluare. A obligat pârâta să achite reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că taxa pe poluare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Tratatului U.E., dar și cu principiile instituite de C.J.U.E., în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, astfel că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care a dispus obligarea autorității publice pârâte să restituie taxa pe poluare încasată nelegal.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumei și plata de dobânzi legale la suma astfel obținută, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 124 alin 1 și 2 rap. la art. 70 c. pr. fiscală, dobânda datorata în materie fiscală este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod și curge din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din același act normativ. Textul de lege incident prevede și că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Prin urmare, în raport de cele reținute, instanța de fond a admis cererea de acordare a dobânzilor, acestea urmând a fi calculate prin raportare la prevederile textelor legale anterior menționate, până la data restituirii efective, cu începere de la data achitării taxei.
Dreptul reclamantului de a obține rambursarea taxei de poluare percepute cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecința drepturilor conferite justițiabililor de normele comunitare care interzic astfel de taxe. Statul este obligat, în principiu, să ramburseze taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii. În plus, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C‑397/98 și C‑410/98, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C‑446/04, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10).
Prin urmare, calculul dobânzilor datorate nu trebuie să aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 29). C‑234/10, punctul 65) – principiul efectivității.
A limita dobânzile la cele care curg începând la expirarea celor 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire, nu îndeplinește cerințele impuse de dreptul comunitar, conform jurisprudenței amintite și în Cauza C- 565/11 – M. I..
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, apreciind întemeiată cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, formulată de pârâta, a admis-o și, pe cale de consecință, a obligat chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 1.769 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la fondul de mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, precum și la plata dobânzilor calculate conform prevederilor C.pr. fiscală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Salonta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său, recurenta a arătat că, sentința recurată este netemeinică și nelegală.
Contrar celor reținute în motivarea sentinței recurate, în prezenta cauză, acțiunea este inadmisibilă raportat la prevederile art. 7 din Legea nr.554/2004 de care reclamantul nu a înțeles să se folosească în sensul formulării unei contestații la organul fiscal competent împotriva deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, care reprezintă un act administrativ fiscal.
Conform prevederilor menționate, reclamantul avea posibilitatea contestării deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, prin care s-a stabilit în sarcina sa de plată, suma de 1769 lei reprezentând taxa de poluare, în termen de 30 zile de la data comunicării, aspect neîndeplinit de către acesta.
Or, taxa de poluare achitată de reclamantă a fost stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare întocmită de către Administrația Finanțelor Publice Salonta, înscris care, în accepțiunea art. 2 lit.c din Legea nr.554/2004, reprezintă act administrativ fiscal, și poate fi atacat/contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, prevăzută de art.207 alin. 1 din același act normativ.
Prin urmare, întrucât reclamantul nu a înțeles să conteste actul administrativ fiscal - decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, consideră că acțiunea este inadmisibilă raportat la neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, conform prevederilor menționate.
Apreciază că cererea de restituire a sumelor de bani achitate cu titlu de taxă de poluare stabilită potrivit O.U.G. nr.50/2008 nu se încadrează în cererile de restituire ce pot fi formulate de către contribuabili în cazurile prevăzute de art.117 din Codul de procedură fiscală,", întrucât taxa de poluare stabilită de O.U.G. nr.50/2008, nu este o taxă de natură fiscală, nefiind instituită de Codul Fiscal, Legea nr.571/2003, republicată, și prin urmare nu îi sunt aplicabile prevederile Codului de procedură fiscală mai sus menționate, solicitând instanței să dispună ca reclamantul să facă dovada formulării unei contestații/cereri de restituire împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule, prin care a solicitat anularea acesteia.
Potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 9/2012, plata taxei de poluare pentru emisiile poluante pentru autovehicule este datorată atât pentru autovehiculele noi/second-hand provenite dintr-un stat membru U.E., cât și pentru autovehiculele noi/second-hand, rulate, din România, cu ocazia înscrierii/ dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
De asemenea, aceste prevederi legale sunt menținute în vigoare și în noua reglementare, și anume art. 4 din O.U.G. nr. 9/19.02.2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, act normativ care a abrogat Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule.
Prin urmare, taxa se datorează pentru toate autoturismele noi și/sau second-hand ce sunt înmatriculate în România, fără distincție dacă este produs/provenit din țară sau din străinătate.
Față de argumentele invocate în apărare, a arătat că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. 1, art. 3 alin. 1, art. 4 lit. ”a și b” și art. 6 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, completate cu cele ale art.1 alin.1 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008.
Conform prevederilor art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar vechimea autovehiculului rulat se calculează în funcție de data primei înmatriculări a acestuia.
Conform prevederilor amintite mai sus, autovehiculul reclamantului intrând sub incidența taxei pe poluare pentru prima înmatriculare în România, în mod legal organele fiscale au emis Decizia de calcul a taxei pe poluare, având la baza documentele anexate de reclamantul, din care au rezultat caracteristicile tehnice ale autovehiculului stabilind în sarcina reclamantului taxa pe poluare.
Potrivit dispozițiilor comunitare invocate de reclamant, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Ori, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008, nu poate fi asimilată impozitelor interne, aceasta taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare, rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2 care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ.
De asemenea, a arătat că potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabil începând cu 1 iulie 2008, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prevederilor privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare. Ca urmare, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada mai sus menționată.
În privința capătului de cerere privind acordarea dobânzii fiscale de la data plății solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.
Așa cum a precizat și instanța de fond, în materie fiscala dreptul contribuabilului de a i se acorda dobânda pentru sumele de restituit de la bugetul de stat, este reglementat de art.124, coroborat cu art.117, și art.70 din O.G. nr.92/2003- privind Codul de pr.fiscală, republicat, dispoziții legale care prevăd că:
Art. 124.
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.(2) și (21) sau la art.70, după caz,până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 alin.(7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Dobânda (legala) în materie fiscală este stabilită la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, și se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.70 din Codul de procedură fiscală (de la data formulării cererii de restituire), potrivit art.124 alin.(1) si (2) raportat la art.70 din Codul de procedură fiscală, O.G. nr.92/2003 .
Dobânda legala, pentru obligații bănești, se calculează potrivit art.2 alin.2 din Ordonanța nr.9/2000. si este stabilita la nivelul dobânzii de referința a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%. (art.2 alin.2), aceasta din urma se acorda de la data achitării sumei.
Consideră că, speței îi sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din Ordonanța nr.9/2000. Pe cale de consecință, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică si nelegală.
Mai mult, potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget (bugetul de stat) contribuabilii au dreptul la dobândă … Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
Ori, potrivit art. 1 din O.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, nefiind un venit la bugetul de stat, nefiind prevăzută /instituită de dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu i se poate aplica prevederile O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală referitor la dobânda fiscală prevăzută de Codul de procedură fiscală (aplicabile exclusiv creanțelor fiscale), așa cum în mod temeinic si legal a dispus si Tribunalul Maramureș potrivit sentinței civile nr. 6453/23.11.2011 pronunțată în dosar nr._ - practică judiciară anexată prezentei în copie.
Totodată, a solicitat instanței înlăturarea dispoziției privind obligarea sa la restituirea către reclamant a taxei pe poluare și a dobânzii aferente, având în vedere că, potrivit art. 1 din O.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Pe cale de consecință, a apreciat că Administrația Finanțelor Publice Salonta nu poate fi obligată la restituirea către reclamant a taxei de poluare, în acest sens invocând lipsa calității procesuale pasive, în prezenta cauză, întrucât nu este beneficiara de fapt și de drept a sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, aceasta constituind venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Menționează și faptul că, taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 nu este o taxă de natură fiscală, nefiind prevăzută de Codul Fiscal.
Mai mult, ordonatorul principal de credite al contului distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, în care sunt de fapt virate sumele de bani reprezentând taxa de poluare este Administrația F. pentru Mediu București, instituție centrală care poate si dispune de restituirea sumelor virate în contul acesteia. Taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că, instituția pârâtă nu poate dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, din contul distinct al Administrației F. pentru Mediu București.
În consecință, se impune modificarea în parte a sentinței recurate.
In temeiul art.304 pct.6 din Cod procedură civilă, solicită casarea sentinței recurate, pentru următoarele considerente:
In fapt, reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat restituirea de către pârâtă a taxei în cuantum de 1769 lei, și a dobânzilor legale aferente aceste sume, calculate la cursul BNR, la data plății efective si nu a solicitat acordarea dobânzilor calculata de la data plății, așa cum în mod greșit a acordat instanța de fond, aceasta acordând ceea ce nu s-a cerut și, pe cale de consecința, solicită casarea sentinței recurate.
Art. 304 pct. 6 prevede: „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut”.
De asemenea, a precizat că instanța de fond a omis să oblige și chemata în garanție la plata cheltuielilor de judecată, cu toate că cererea de chemare în garanție a fost admisă în totalitate.
În drept au fost invocate dispozițiile legale invocate în cuprinsul recursului.
Intimații, legal citați, nu și-au exprimat poziția față de prezentul recurs.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată deoarece dispozițiile privind contestarea deciziei de calcul a taxei în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia nu sunt aplicabile în speță, câtă vreme reclamantul nu contestă modul de calcul al taxei și nici valoarea acesteia, ci însăși perceperea taxei, susținând că impunerea acesteia contravine prevederilor art. 110 din Tratat.
Susținerea recurentei pârâte în sensul că cererea de restituire a taxei nu intră sub incidența prevederilor art. 117 Cod procedură fiscală este de asemenea nefondată, natura fiscală a taxei rezultând fără echivoc din prevederile art. 7 din OG nr. 50/2008.
Raportat la aceste prevederi legale, și excepția invocată de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B. privind lipsa calității procesuale pasive în cauză a Administrației Finanțelor Publice Salonta, pe considerentul că nu ea este beneficiara de fapt și de drept a taxei pe poluare, este apreciată ca neîntemeiată.
Criticile recurentei referitoare la dezlegarea dată de prima instanță cererii de restituire a taxei pe poluare sunt de asemenea neîntemeiate, caracterul discriminatoriu al taxei percepute de statul român cu ocazia înmatriculării pentru prima data a autovehiculelor achiziționate din alte state membre și care fuseseră deja înmatriculate în acel stat fiind constat de CJUE în cauza C - 402/09.
Având în vedere că interpretarea dată de Curtea de Justiție prevederilor art. 110 TFUE în Cauza C-402/09 este obligatorie pentru instanțele naționale, instanța de recurs va reține că în mod judicios instanța de fond a apreciat că instituirea în sarcina reclamantului a obligației de a achita taxa pe poluare pentru autoturismul de ocazie cumpărat dintr-un alt stat membru contravine prevederilor art. 110 TFUE, dispunând pe cale de consecința restituirea acesteia.
Față de cele mai sus reținute, este lipsită de interes trimiterea pe care recurenta o face la prevederile art. 4 și 12 din Legea nr. 9/2012, taxa pe poluare fiind contestată de reclamant în integralitatea ei.
Critica recurentei pârâte referitoare la înlăturarea dispoziției privind obligarea sa la restituirea către reclamant a taxei și a dobânzii fiscale aferente este neîntemeiată, față de prevederile art.117 Cod procedură fiscală, conform cărora restituirea taxei se face de către organul fiscal, iar dobânzile se suportă din același buget.
Natura fiscală a taxei pe poluare atrage implicit și îndreptățirea reclamantului la plata dobânzii fiscale, susținerile recurentei referitoare la incidența în speță a prevederilor OG nr. 9/2000, respectiv OG nr. 13/2011 fiind neîntemeiate.
Referitor la acordarea dobânzii legale de la data achitării taxei de poluare, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor dreptului comunitar, constatând incidența Hotărârii CJUE date în cauza C-565/2011- I. împotriva Statului Român, prin care s-a stabilit că Dreptul uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării interne conținute în art. 124 din codul de procedură fiscală (OG. 92/2003), care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Referitor la omisiunea instanței de fond de obligare și a chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată, instanța de recurs apreciază că această critică nu poate fi reținută, dat fiind faptul că prin cererea de chemare în garanție s-a solicitat obligarea acesteia exclusiv la plata debitului principal și a dobânzii aferente.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul formulat împotriva sentinței Tribunalului B. va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în Oradea, ..2/B, jud. B., succesoarea în drepturi a Direcției Generale a Finanțelor Publice B., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Salonta, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. R. E., cu domiciliul procedural ales în Oradea, .. 17, . și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, împotriva Sentinței nr. 4537/CA din 12.06.2013 pronunțată de Tribunalul B., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. B. I. G. C. R. M. M.
Red.dec.-B.L.-25.11.2013
Jud. fond-O. C.
Dact.M.M-2ex.-25.11.2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4525/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 4328/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
