Anulare act administrativ. Decizia nr. 960/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 960/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 2516/83/2011
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011 - R
DECIZIA NR.960/CA/2013 – R
Ședința publică din 6 martie 2013
Președinte: C. R.
Judecător: L. B.
Judecător: I. C. G.
Grefier: A. B.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului în contencios administrativ formulat de recurentul-reclamant S. S. D., cu sediul procedural ales în S. M., .. 9, jud. S. M. în contradictoriu cu intimatul-pârât B. S. M., cu sediul în S. M., ., . M. împotriva Sentinței nr. 3172/CA din 19.09.2012 pronunțată de Tribunalul S. M., având ca obiect: anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile-.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că judecarea recursului în fond a avut loc la data de 27.02.2013, când părțile prezente au pus concluzii, ce au fost consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 6.03.2013, zi în care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 3172/CA din 19.09.2012 Tribunalul S. M. a respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul S. S. D. în contradictoriu cu pârâtul B. S. M. .
Fără cheltuieli de judecată.
Examinând acțiunea reclamantului prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de acesta, a apărărilor pârâtului, a stării de fapt rezultate din probele administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul a reținut că fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Reclamantul este funcționar public cu statut special, în prezent făcând parte din rândul poliției judiciare organizată în baza Legii nr. 364/2004.
A fost angajat în cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor la data de 01.03.1993 și a urmat o carieră în cadrul acestui minister ocupând diferite funcții și desfășurând diferite activități la Inspectoratul de Poliție Județean S. M., astfel cum sunt acestea evidențiate în Adeverința nr._/08.09.2010 (fila 20). Prin natura atribuțiilor prevăzute în fișa postului, reclamantul a desfășurat activități cu profil juridic. De asemenea, instanța reține faptul că reclamantul este absolvent al Facultății de drept din cadrul Universității „D. C.” din Cluj N., cu examenul de licență promovat în sesiunea iunie 1998 la Universitatea B. – Bolyai din Cluj N. (fila 21).
La data de 09.09.2010, prin cererea înregistrată la pârât sub nr. 422, reclamantul solicită pârâtului primirea în profesia de avocat cu scutire de examen în condițiile art. 16 alin. 2 lit. b din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data solicitării.
Prin Decizia nr. 69/29.10.2010 emisă de pârât a fost respinsă cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, motivat de faptul că nu sunt întrunite dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 51/1995.
Împotriva Deciziei nr. 69/2010 reclamantul a formulat contestație la Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, la data de 13.12.2010, comunicată prin poștă, soluționată prin Decizia nr. 97/19-20.02.2011 în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestației.
Totodată, reclamantul contestă Decizia nr. 69/2010 emisă de pârât și în instanță, prin prezenta acțiune de contencios administrativ, cu respectarea procedurii prealabile.
Tribunalul a constatat că este sesizat cu verificarea legalității unui act administrativ – Decizia nr. 69/2010 emisă de B. S. M. – astfel cum este această noțiune definită de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Decizia nr. 69/2010 emisă de B. S. M. este actul administrativ cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii nr. 51/1995, act față de care s-a respectat procedura prealabilă prin Contestație formulată către Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România. Astfel, date fiind dispozițiile art. art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. c) și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 actul administrativ a cărui legalitate urmează a fi verificată este Decizia nr. 69/2010 emisă de B. S. M. și nu Decizia nr. 97/19-20.02.2011 emisă în soluționarea contestației.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data solicitării reclamantului, „Primirea în profesie se obține …(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen:
b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.”
În baza acestui text normativ a solicitat reclamantul primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, având în vedere funcția sa de ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice, fără însă să fi îndeplinit funcția de consilier juridic.
Decizia contestată, emisă de pârât este legală deoarece enumerarea categoriilor de funcții pe care să le fi îndeplinit persoana ce solicită primirea în profesia de avocat în condițiile art. 16 alin. 2 lit. b) este limitativă, nu exemplificativă. Dispoziția legală nu face trimitere la funcții echivalate sau asimilate acestora, respectiv la funcții echivalate celei de consilier juridic, cum susține reclamantul. Atunci când legiuitorul a înțeles să dea același regim juridic unor cazuri și situații echivalate sau asimilate, a reglementat în mod expres acest lucru, astfel cum s-a realizat tocmai prin dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 și prin HG nr. 498/2004 invocate de reclamant.
Or, dispozițiile art. 16 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 51/1995, așa cum s-a arătat anterior, au cuprind dispoziții limitative, de strictă interpretare.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor normative menționate în cuprinsul prezentei hotărâri, tribunalul a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, în termen, a declarat recurs reclamantul S. S. D., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței cu consecința anulării deciziei Baroului S. M. și a se constata că îndeplinește condițiile prev. de art.11 și 16 alin.2 lit.b din Legea nr. 51/1995 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 270/2010 pentru primirea în profesia de avocat, la cerere, cu scutire de examen, cu consecința obligării intimatului să procedeze la emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat.
În motivarea recursului, susține reclamantul că, a formulat și înregistrat la B. S. M., la data de 09.09.2010, cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în temeiul art.16, alin.2. lit. b) din Legea nr.51/1995, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.270/22.12.2010. Cererea împreună cu toate actele prevăzute de lege și statutul profesiei de avocat a fost înregistrată la B. S. M. sub nr. 422/09.09.2010.
Urmare înregistrării cererii a fost invitat de către B. S. M. prin Adresa nr.447/21.09.2010 să se prezinte la data de 27.10.2010, orele 14,00, pentru verificarea cunoștințelor privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, interviul urmând a avea loc „informă scrisă". Prin Adresa nr.530 din data de 22.10.2010 B. S. M. i-a comunicat că „s-a hotărât reprogramarea interviului pentru verificarea cunoștințelor privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat pentru data de 29.11.2010, orele 12,00".
Ulterior, fără a mai susține proba „interviu”, prin Adresa cu nr.599 din data de 22.11.2010, B. S. M. i-a comunicat reclamantului Decizia nr.69/2010 privind respingerea cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, decizie de care a luat la cunoștință la data de 29.11.2010 așa cum rezultă din actele poștale anexate.
În motivarea Deciziei nr. 69/2010 B. S. M. se rezumă la a menționa că potrivit art.16 alin.2 din Legea nr.51/1995 numai judecătorii, procurorii, notarii, consilierii juridici care au îndeplinit această funcție 10 ani, pot solicita primirea în profesie cu scutire de examen, apreciind că reclamantul nu a îndeplinit niciuna din funcțiile prevăzute de acest text de lege timp de 10 ani, fără să motiveze decizia luată în baza prevederilor Legii nr.51/1995 republicată, statutul profesiei de avocat precum și a actelor pe care acesta le-a depus odată cu cererea de primire în profesia de avocat.
Împotriva Deciziei nr.69/2010 a Baroului S. M. reclamantul a formulat la data de 12.12.2010, în termen legal, contestație prin care a solicitat Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, anularea deciziei contestate și obligarea Baroului S. M. la emiterea unei decizii de primire a reclamantului în profesia de avocat, cu scutire de examen. Întrucât contestația sa nu a fost soluționată în termenul legal de soluționare a contestațiilor prevăzut de art.2 alin.1 lit. h) din Legea nr. 554/2004, a promovat în temeiul art.8 din legea contenciosului administrativ prezenta acțiune pentru anularea Deciziei nr.69/2010 emisă de B. S. M..
Cu toate că a fost invitat la interviu prin înștiințarea scrisă nr.447/21.09.2010, arată reclamantul, Consiliul Baroului S. M. prin Decanul Baroului S. M. a luat decizia de respingere a cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen fără a proceda în prealabil la verificarea cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat și fără a-i da posibilitatea de a oferii lămurii suplimentare cu privire la actele ce dovedesc exercitarea profesiei juridice timp de cel puțin 10 ani având în vedere statutul special pe care îl deține.
Considerentele deciziei de respingere a cererii sale de primire în profesia de avocat, motivate prin faptul că nu a îndeplinit niciuna din funcțiile prevăzute de art.16, alin.2, lit. b) din Legea nr.51/1995 timp de 10 ani, sunt nefondate.
Din conținutul cererii și al actelor anexate rezultă că reclamantul deține statutul de funcționar public cu statut special, fiind angajat din data de 01.03.1993 în cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor - Inspectoratul de Poliție al Județului S. M.. De la data de 01.03.1993 a desfășurat activități cu profil juridic, prin natura atribuțiilor prevăzute în fișa postului, precum și cu specializările obținute în baza studiilor absolvite, respectiv Facultatea de D. din cadrul „Universității B. Bolyai" din Cluj N. în anul 1998, aspect care rezultă neîndoielnic din Adeverința nr.31.729/08.09.2010 eliberată de Inspectoratul de Poliție al Județului S. M. - Serviciul Resurse Umane. De asemenea, face parte din rândul poliției judiciare așa cum aceasta este organizată în baza Legii nr.364/2004 - privind organizarea și funcționarea politiei judiciare și dețin avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nr.1030/C/2005.
Având în vedere funcțiile și activitatea desfășurată, raportat la prevederile O.G. nr.28/2002 aprobată prin Legea nr.420/2003 și ale pct.2.2. din Anexa nr.9 la H.G. nr.498/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcții militare și funcții specifice poliției, cu stagiul în funcții civile, precum și la prevederile art. 86 din Legea nr.303/2004 - privind statutul judecătorilor și procurorilor potrivit cărora „Constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, ..., precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, …, jurisconsult, consilier juridic, ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probațiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcții de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române,..." rezultă că deține o vechime de peste 10 ani, în funcții juridice echivalate prin lege cu vechime în funcția de consilier juridic sau cu cele din magistratură.
Pe lângă aceste funcții cu statut special deținute, arată reclamantul, este și consilier juridic „definitiv" membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România - Colegiul Consilierilor Juridici S. M., fiind înscris în Tabloul Consilierilor Juridici Definitivi sub nr._, conform Deciziei . nr.302/25.01.2005.
Dobândirea calității de avocat este supusă îndeplinirii de către solicitant a condițiilor imperative impuse de lege, respectiv de art.11 din Legea nr.51/1995 republicată. Suplimentar față de aceste condiții, pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, se impune și întrunirea condițiilor prevăzute de art.16, alin. 2, lit. b) din Legea nr. 51/1995, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 270/22.12.2010.
Odată cu înregistrarea cererii de primire în profesia de avocat, reclamantul arată că a făcut dovada că este membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România - Colegiul Consilierilor Juridici S. M., având calitatea de consilier juridic definitiv.
La nivelul Uniunii Naționale a Barourilor din România există o practică neunitară privind primirea în profesia de avocat cu scutire de examen a ofițerilor de poliție judiciară licențiați în drept care, conform atribuțiilor din fișa postului, au îndeplinit activități cu profil juridic pentru o perioada de cel puțin 10 ani. O parte însemnată a barourilor din țară admit cererile formulate în condițiile arătate mai sus iar o altă parte resping aceste cereri, creându-se astfel o discriminare între persoane care dețin același statut prin faptul că cererile de primire în profesie cu scutire de examen sunt soluționate de un barou sau altul din cadrul UNBR.
În acest sens s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care prin Hotărârea nr. 59/13.03.2007 a constatat că nerecunoașterea activității desfășurate de către un de ofițer de poliție specialist (licențiat în drept) anume desemnat în cadrul organului de cercetare penală al poliției, ca activitate de specialitate juridică, este discriminatorie.
În majoritatea doctrinei și practicii judiciare Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că primirea în profesia de avocat a unei persoane care îndeplinește condițiile cerute de lege este un drept și nu o posibilitate lăsată la aprecierea discreționară a Consiliului Baroului. În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ș. și S. vs. România,_/03 și_/03 din data de 27 ianuarie 2009.
Din considerarea acestor motive, apreciază reclamantul că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru primirea sa în profesia de avocat, cu scutire de examen, motiv pentru care solicită admiterea recursului.
În drept, invocă dispozițiile art.20 din Legea nr.254/2004, art.304 pct.9 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Prin Întâmpinarea formulată, pârâtul solicită respingerea acțiunii reclamantului, solicitând și cheltuieli de judecată.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Corect a respins prima instanță acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul S. S. D. privind anularea deciziei emise de pârâtul B. S.-M., cu motivarea că acesta nu a îndeplinit anterior o funcție dintre cele enumerate expres și limitativ în cuprinsul art.16 alin.2 lit. b) din Legea 51/1995.
Curtea reține că reclamantul este funcționar public cu statut special, în prezent făcând parte din rândul poliției judiciare organizată în baza Legii nr. 364/2004. În concret, a fost angajat la data de 01.03.1993 în cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor, ocupând diferite funcții și desfășurând diferite activități la Inspectoratul de Poliție Județean S. M., evidențiate în Adeverința nr._/08.09.2010 (fila 20). Prin natura atribuțiilor prevăzute în fișa postului, reclamantul a desfășurat activități cu profil juridic. De asemenea, reclamantul este absolvent al Facultății de drept din cadrul Universității „D. C.” din Cluj N., cu examenul de licență promovat în sesiunea iunie 1998 la Universitatea B. – Bolyai din Cluj N. (fila 21).
Prin Decizia nr.69/2010, B. S. M. i-a respins reclamantului cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, fără ca acesta să mai susțină proba „interviu”, cu motivarea că, potrivit art.16 alin.2 din Legea nr.51/1995, numai judecătorii, procurorii, notarii, consilierii juridici care au îndeplinit această funcție 10 ani, pot solicita primirea în profesie cu scutire de examen, iar reclamantul nu a îndeplinit niciuna din funcțiile prevăzute de acest text de lege timp de 10 ani.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.16 alin.2 lit. b) din Legea 51/1995, poate fi primit în profesie cu scutire de examencel care, până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat, reclamantul nefăcând dovada îndeplinirii unei asemenea funcții pe o durată de cel puțin 10 ani.
În susținerea acțiunii, reclamantul recurent arată că este și consilier juridic „definitiv”, membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România – Colegiul Consilierilor Juridici S.-M., fiind înscris în Tabloul Consilierilor Juridici Definitivi sub nr._, conform Deciziei . nr.302/25.01.2005, pe lângă faptul că este angajat începând cu data de 01.03.1993 în cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor, ca atare, ar fi îndeplinit funcții echivalente cu cea de consilier juridic pe o durată de cel puțin 10 ani.
De asemenea, mai invocă prevederile Legii nr.420/2003 privind aprobarea OG nr.28/2002 privind echivalarea studiilor absolvite în instituțiile militare de învățământ ale Ministerului de Interne cu studiile din instituțiile civile de învățământ și a stagiului efectuat în funcții militare în Ministerul de Interne cu stagiul specific funcțiilor civile, iar potrivit pct.2.2 din Anexa nr.9 din HG 498/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcții militare și funcții specifice poliției, cu stagiul în funcții civile, funcția de ofițer operativ deținută de reclamant echivalează în funcția civilă cu cea de consilier juridic.
Curtea reține că, din dispozițiile art.2 alin.2 din HG 498/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcții militare și funcții specifice poliției, în cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor, cu stagiul în funcții civile, „pentru echivalarea cu stagiul în funcția de consilier juridic, din dosarul personal al titularului trebuie să rezulte că acesta este licențiat al unei facultăți de drept și a îndeplinit, conform fișei postului, atribuțiile prevăzute în Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic”.
Ca atare, din conținutul acestor dispoziții rezultă că, pentru echivalarea cu stagiul în funcția de consilier juridic, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv aceea ca titularul să fie licențiat al unei facultăți de drept, precum și îndeplinirea, conform fișei postului, a atribuțiilor prevăzute în Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic.
Dacă prima condiție este îndeplinită de recurent, cea de-a doua condiție nu este întrunită, acesta neîndeplinind, conform fișei postului, atribuțiile prevăzute de Legea nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, ci, așa cum rezultă din adeverința aflată la f.20 dosar, de la data de 1.03.1993, a desfășurat doar activități cu profil juridic, prin natura atribuțiilor prevăzute în fișa postului și cu specializările obținute în baza studiilor absolvite, respectiv Facultatea de drept anul 1998.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de S. S. împotriva sentinței nr.3172/CA din 19.09.2012 pronunțată de Tribunalul S. M. pe care o va menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. S. împotriva sentinței nr.3172/CA din 19.09.2012 pronunțată de Tribunalul S. M. pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. R. L. B. I. C. G. A. B.
Red.dec.- R. C. - 29.03.2013
Jud. fond- N.P.T.
Tehnored.A.B.-2ex.- 29.03.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 20/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 4324/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
