Anulare act administrativ. Sentința nr. 20/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 251/35/2012
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
Secția a II Civilă de C.
Administrativ și Fiscal
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DOSAR NR._ P.
SENTINȚA NR.20 /2013
Ședința publică din 5 februarie 2013
Președinte: | R. C. | - judecător |
G. M. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ, primă instanță, formulată de reclamantul S. G. T. cu domiciliul ales în Oradea, ..7, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în București, Piața Revoluției, nr.1 A, sector 1 și I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ ORADEA cu sediul în Oradea,Calea A.,nr.4, având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în data de 22 ianuarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheiere de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 29 ianuarie 2013, respectiv 5 februarie 2013.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 13 mai 2012 reclamantul S. G. T. în contradictoriu cu M. Administrației și Internelor a solicitat anularea actului administrativ - respectiv Ordinului MAI nr. II/3979 din data de 17.10.2011 prin care au încetat raporturile de muncă ale reclamantului ca urmare a reorganizării /reducerii de activitate, reîncadrarea pe postul deținut anterior și plata tuturor drepturilor salariale de la data încetării raporturilor de muncă și până la data reintegrării efective, precum și plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, pentru următoarele motive:
În fapt în data de 17.12.2011 reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu ca urmare a reorganizării Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Bihor prin Ordinul ministrului administrației și internelor (OMAI) nr. 1/652/30.06.2011.
Prin acest OMAI si prin OMAI nr. I/652/2011 fost aprobată organigrama și numărul de posturi repartizate structurilor Poliției de Frontieră Române. Ca urmare a faptului că prin noul stat de organizare a fost redus numărul de la IGPF, astfel încât am fost puși la dispoziția unității pe o perioadă de 3 luni de zile, până la data de 6.10:2011, în baza prevederilor art. 22 alin.(8) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările ulterioare .
Potrivit art. 22(8) din legea 360/2002 „în cazurile prevăzute la art. 69 alin.(l) lit.j), precum și în situații temeinic justificate, menționate în actele administrative emise în acest scop, polițiștii pot fi puși la dispoziția unității pe o perioadă de cel mult 3 luni, timp în care vor beneficia de drepturile bănești avute, cu excepția indemnizației de conducere, după caz. în cazuri excepționale, cu aprobarea ministrului administrației și internelor, acest termen poate fi prelungit cu încă cel mult 3 luni"
Referitor la motivul punerii la dispoziție, reorganizarea IGPF, arată că art. 69 alin. (1) lit.j) prevede: "încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune în mod corespunzător de persoanele care potrivit art. 15 au competența de acordare a gradelor profesionale și are loc când, în urma reorganizării M.A.I. sau a unei unități de poliție ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de polițistul respectiv, nu sunt posibilități pentru ca acesta să fie încadrat într-o funcție similară în aceeași unitate sau în alte unități."
Potrivit art. 3 din Dispoziția IGPFR nr._/04.07.2011 „cu data de 06.07.2011, polițiștii afectați de reorganizare se pun la dispoziție potrivit art. 22 alin.(8) din Legea nr. 360/2002 cu modificările și completările ulterioare"
După punerea la dispoziție, conform prevederilor OMAI
129/23.06.2011 de aprobare a Procedurii-cadru privind organizarea si"
desfășurarea examenului pentru departajare in vederea numirii in funcție a
personalului ca urmare a aplicării masurilor de reorganizare instituționala
la nivelul Ministerului Administrației si Internelor, publicat in Monitorul
Oficial nr. 448 din 27 iunie 2011, a participat la un examen de
departajare pe care de altfel l-a contestat atât prin plângerile prealabile
cat si prin acțiunea de fond.
O alta dovadă este și faptul că, ulterior încetării raporturilor de serviciu ale noastre pe data de 07.10.2011, s-a emis un Ordin MAI prin care „funcțiile vacante" se blochează pentru încadrarea absolvenților promoției 2011 din școlile de agenți și Academia de poliție în completarea acestui ordin se mai dă unul prin care funcțiile devenite vacante între timp sunt radiate de pe statele de organizare ale unităților și se mută la minister, cu unele excepții. Deci se taie posturile la unitățile operative și se mută la minister, invers susținerilor ministrului care afirmă că a făcut o reformă de sus în jos pentru încadrarea în cheltuielile salariale în 2011.
Având în vedere motivele de nelegalitate și de netemeinicie a dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu invocate în continuare, reclamantul a înaintat plângerile prealabile ca urmare a emiterii actului administrativ, însă solicitările sale au fost respinse ca fiind neîntemeiate motiv pentru care a înaintat acțiunea ce face obiectul dosarului arătat în petit.
Invocă motive de nulitate absolută:
1. Lipsa preavizului
Potrivit art.99 alin. 3-5 din Legea nr. 188/1999 unitatea angajatoare era obligată la acordarea preavizului. Această obligație rezultă și din coroborarea art. 117 din Legea nr. 188/1999 cu art. 75 din Codul muncii.
Punerea la dispoziție nu echivalează cu acordarea dreptului la preaviz, așa cum susține pârâtul în răspunsul la plângerea reclamantului, fiind clar vorba de două instituții juridice diferite.
Punerea la dispoziție este o instituție specifica polițiștilor si militarilor si nu are echivalent in statutul funcționarului public și intervine:
- atunci când fata de polițist s-a pus in mișcare acțiunea penala sau este judecat in stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauțiune si încetează atunci când polițistul nu se mai afla in situațiile descrise (art. 65 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările si completările ulterioare) sau
- in situații temeinic justificate, altele decât cele prevăzute la art. 65, stabilite prin ordin al ministrului administrației si internelor, pe o perioada de cel mult 3 luni, cu posibilitatea prelungirii cu încă 3 luni, in cazuri excepționale (art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările si completările ulterioare). Situațiile temeinic justificate sunt menționate in Ordinul ministrului administrației si internelor nr. 300/2004, cu modificările si completările ulterioare.
Ca atare nu se poate spune că dreptul de preaviz a fost acordat în
perioada de punere la dispoziție, întrucât preavizul se acordă doar
persoanelor cărora urmează a le înceta raporturile de muncă respectiv
care au fost selectate în vederea concedierii după epuizarea tuturor
etapelor prevăzute de lege.
Ori, de la declararea reclamantului ca neadmis la examenul de departajare organizat conform Procedurii - cadru aprobate prin OMAI 129/23.06.2011, până la emiterea dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu în data de 07.10.2011 nu s-a emis vreun alt act administrativ legal prin care să fie anunțat că i se dă un preaviz după care urmează să fie concediat.
Acest punct de vedere al reclamantului este susținut și de către adresa DGMRU din cadrul MAI nr._/08.08.2011 unde se specifică care este modalitatea de derulare a raporturilor de serviciu pe perioada punerii la dispoziție: "în această perioadă de punere la dispoziție polițiștii au mai multe posibilități respectiv de participare la concursurile organizate conform OMAI nr. 129/2011 sau pe alte posturi vacante conform O.MAI nr. 665/2008".
Ca și o concluzie rezultă că nu se poate pune semnul egalității între perioada punerii la dispoziție și cea a preavizului care se acordă doar persoanei căreia îi va înceta raportul de muncă după expirarea perioadei de preaviz.
2. Un alt motiv de nulitate constă în faptul că nu s-a indicat instanța competentă sau autoritatea căreia se adresează plângerea prealabilă, simpla trimiterea la prevederile Legii nr. 554/2004 nefiind suficientă, în acest regula generală fiind cea prevăzută de art. 62 alin. 3 din noul Cod al muncii:
"ART. 62 (3) Decizia se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă."
3. Al treilea motiv de nulitate constă în faptul că nu există publicat în Monitorul Oficial al României Ordinul MAI prevăzut de Legea nr. 360/2002 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 133/27.06.2011.
"6. La articolul 78, alineatul (1) va avea următorul cuprins: "Art. 78 (1) Procedura si cazurile de modificare si/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale polițistului se stabilesc prin ordin al ministrului administrației si internelor."
Art. II Prezenta lege intra in vigoare la 3 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor pct. 4 si 6 care intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2012. "
Până la data concedierii (încetării raporturilor de serviciu pentru motive care nu țin de persoana salariatului), nu a fost emisă și publicată decât Procedura-cadru de departajare între polițiști în cazul reducerii unor posturi, aprobată prin OMAI 129/2011, în aplicarea art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 rep. Rezultă că reorganizarea și concedierea trebuiau să se producă după 1 ian. 2012, când ar fi intrat în vigoare art. II din lege referitor la pct. 6 - art. 78 din legea modificată.
4. Al patrulea motiv de nulitate absolută constă în faptul că nu s-a emis un act normativ (HG) de modificare a organizării Ministerului Administrației și Internelor, aprobată prin OUG nr. 30/2007, în care să se stabilească numărul de posturi aprobat pentru fiecare structură:
"Art. 12. -(1) M. Internelor si Reformei Administrative are in structura, in subordine sau, după caz, in coordonare aparatul central, unitățile subordonate acestuia, organe si unități centrale de specialitate, unități teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum si alte componente constituite in condițiile legii ca instituții civile sau militare.
(2) Structura organizatorica si efectivele Ministerului Internelor si Reformei Administrative se aproba prin hotărâre a Guvernului.
(3) încadrarea unităților pe categorii, organizarea, funcționarea si dotarea acestora se aproba prin ordin al ministrului.”
Rezultă că actul normativ intern emis de ministru pentru aprobarea numărului de posturi în PFR (OMAI 1/652/30.06.2011), în lipsa unei HG de modificare a efectivelor ESTE NUL, încălcând alin.(2).
Ori, Ordinul și dispozițiile arătate au produs efecte juridice si au determinat o noua organigrama la nivelul instituției PFR și la stabilirea unor modalități noi de eliberare din funcție, în mod vădit nelegal.
Pe cale de consecință, ordinele și dispozițiile care au generat efectul vacantării postului reclamanților, nu puteau produce acest efect juridic dacă erau respectate principiile legalității actelor administrative, al transparenței în activitatea decizională a instituțiilor administrației publice.
Art. 1 alin. 3 din Constituția României stipulează că România este stat de drept, astfel că doar "autocrația" legii poate determina garanția respectării drepturilor si libertăților fundamentale ale cetățenilor; în cazul de față, dreptul constituțional la muncă și principiul stabilității funcției publice.
Împrumutând sintagmele jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Pedra contra României 23 sept. 1998), nepublicarea ordinelor și a dispoziției nu răspunde exigentei de "accesibilitate" a legii care, conform jurisprudenței constante a legii, sintagma si cerința de a fi "prevăzut de lege " se refera la calitatea oricărui" act normativ, inclusiv a unui Ordin al unui ministru.
Mai mult "preeminența dreptului" instituită chiar în preambulul Convenției Europene a Drepturilor Omului a fost înfrântă și totodată și principiile statului de drept, în condițiile în care autoritățile etatice guvernează prin acte obscure, nepublicate în Monitorul Oficial, fiind și mai grav că acestea contravin principiilor și regulilor stabilite prin acte normative superioare (Legea 188/1999, Legea 52/2003 privind transparenta decizională în administrația publică, HG 611/2008 privind cariera funcționarilor publici, vacantarea funcției publice, condițiile de ocupare a acesteia prin concurs și eliberarea din funcție ).
5. Un alt motiv de nulitate constă în aceea că nu a fost supus vreunui proces de evaluare întregul personal al IGPF, PFR, MAI în cadrul acestei reorganizări nu s-a motivat reorganizarea pentru motivele de la art. 100 alin.(l), și nu s-au aplicat prevederile art. 100 alin. (1) și (2) din legea nr. 188/1999:
"Art. 100. - (1) In caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți in noile funcții publice sau, după caz, in noile compartimente in următoarele cazuri:
a) se modifica atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%;
b)sunt reduse atribuțiile unui compartiment;
c)este schimbata denumirea fără modificarea in proporție de peste 50%
a atribuțiilor aferente funcției publice;
d) este schimbata structura compartimentului. ".
Reorganizarea s-a făcut din motive financiare, așa cum era prevăzută în proiectul de lege privind disponibilizarea unei părți din personalul MAI, respinsă de Camera Deputaților, nu din motive operative sau după vreo altă justificare, motivul acesta nefiind prevăzut în legea nr. 188/1999.
Mai mult, legea impune aplicarea unor criterii la numirea pe posturi după reorganizare care nu au fost aplicate de către MAI chiar dacă printr-un răspuns dat organizației profesionale Corpul Național al Polițiștilor se minte, după încetarea raporturilor de serviciu a peste 1500 polițiști de frontieră că s-a aplicat acest alin.(2):
(2) „ Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii:
a)categoria, clasa si, după caz, gradul profesional ale funcționarului
public;
b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcția publica;
c) pregătirea profesionala;
d) sa fi desfășurat activități similare."
Deși în mod repetat s-a cerut de organizația profesională și cele sindicale numirea pe posturi după reorganizare după aceste criterii, s-a procedat de fapt altfel:
- au fost reduse un număr de posturi în noile state de organizare (de ex. prin OMAI_ în PFR), apoi cei de pe posturile desființate au dat examene de departajare pe numărul mai mic de funcții rămase conform alin.
- (3) "In cazul in care exista mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publica." sau
- nu au dat deloc acolo unde s-au desființat toate posturile dintr-un compartiment (de ex. Biroul de cercetare penală și Detașamentul de intervenție la IJPF).
- în toate structurile în care nu s-au produs modificări ale statului de organizare, tot personalul a fost numit automat, pe aceleași funcții sau puțin modificate) fără aplicarea acestor criterii. În această situație, în structuri au rămas și nu au fost dați afară polițiștii "corupți, nepregătiți, indisciplinați, bețivi și nenorociți", cum susținea public în mass-media ministrul și șeful Poliției Române, în schimb au fost concediați mulți polițiști buni. Dovada acestui lucru rezultă din calificativele bune și foarte bune luate și de subsemnații, premierile și alte recompense, însemnele onorifice,care sunt la dosarele personale .
- (4) „Reducerea unui post este justificata daca atribuțiile aferente acestuia se modifica in proporție de peste 50% sau daca sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii."
Nimeni nu s-a ocupat de analiza posturilor și atribuțiilor înainte de reorganizare, nu sunt schimbate atribuțiile unității, armei PFR sau Sectorului PF și abia după reorganizare s-a dat ordin ca în 30 de zile să se modifice R. și fișele posturilor, preluându-se sarcinile și atribuțiile celor concediați de către cei rămași, DECI S-A PROCEDAT ILEGAL, INVERS!
Deci această reorganizare nu a avut motiv creșterea eficienței și îmbunătățirea activității, ci reducerea cheltuielilor cu salariile, după cum cunoaște toată lumea, iar sarcinile și atribuțiile au rămas aceleași.
In aceste condiții, în care nu toți polițiștii respectiv funcționarii publici cu statut special au fost scoși evaluați, iar numai o parte au fost supuși reducerii posturilor fără criteriile obiective de evaluare activității profesionale și a calificativelor obținute, instituția a încălcat grav legea; principiul legalității, al respectării drepturilor si libertăților persoanelor, al egalității de șanse și de tratament, al nediscriminării, al criteriilor instituite, al procedurii si termenelor prevăzute de actele normative sus-invocate, HG 611/2008 si Legea 188/1999.
6. Actele normative interne invocate încalcă Constituția, astfel:
- Art. 16 alin. 1 din Constituția României care garantează ca un drept" fundamental egalitatea de tratament si nediscriminare: "Cetățenii sunt egali în fata legii si a autorităților publice, fără privilegii si fără discriminări"
- Art. 41 alin 1 din Constituția României care statuează: "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum si a locului de munca este libera"
-OG 137/2000 privind combaterea discriminării care precizează:
-dispozițiile imperative ale art. 13 alin. 1 lit. d din Legea 24/2000 care impun: "Proiectul si actul normativ trebuie sa fie corelate cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului si ale Protocoalelor adiționate la acestea, ratificate de România, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului".
Față de dispozițiile legale mai-sus arătate ca fiind încălcate este evident ca nu a fost respectată cerința imperativă a art. 13 lit. din Legea 24/2000.
Prin dispoziția contestată se mai încalcă fundamental art. 2, art. 7, art. 21 pct. 2 din Declarația Universala a drepturilor Omului si contravine Pactului Internațional cu privire la Drepturile economice, sociale si culturale sub aspectul dreptului le munca si ale Directivei 2000/78/CE privind legalitatea la locul de munca, acte normative invocate prin rapoartele la art. 20 alin. 1 si 5 din Constituția României.
Ori, în lipsa unei fundamentări a actului normativ și prin prisma efectelor create este vădită necorelarea acestui act normative cu dispozițiile fundamentale la care am făcut referire, fiind ignorate complet.
- S-a încălcat și art. l alin. 2, 3 si 4 din OG 137/2000 care stipulează: "2) Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor si discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:
e) drepturile economice, sociale si culturale, in special:
(i)dreptul la munca, la libera alegere a ocupației, la condiții de
munca echitabile si satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului la
un salariu egal pentru munca egala la o remunerație echitabila si
satisfăcătoare:
3) Exercitarea drepturilor enunțate in cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate in situații comparabile.
(4)Orice persoana fizica sau juridică are obligația să respecte principiile enunțate la alin. (2)."
În continuare art. 2 din O.G. nr. 127/2000 stipulează - " (1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excluderea, restricție sau preferința, pe baza de rasa, naționalitate apartenența la o categorie defavorizata precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate, a drepturilor omului si a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul... economic, social... sau in orice alte domenii ale vieții publice.
(2)Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile
prevăzute la alin (1) este considerate discriminare in înțelesul prezentei
ordonanțe.
11) Comportamentul discriminatoriu prevăzut la alin. (1) - (7) atrage răspunderea civila, contravenționala sau penala, după caz, in condițiile legii
"Totodată, prin art. 3 al OG 127/2000 se instituie sfera de aplicare si persoanele chemate sa respecte drepturile si valorile garantate de actul normativ: "Dispozițiile prezentei ordonanțe se aplica tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum și instituțiilor publice cu atribuții in ceea ce privește:
a)condițiile de încadrare în munca, criteriile si condițiile de
recrutare selectate si promovare, accesul la toate formele si nivelurile
de orientare, formare si perfecționare profesionala;
b)protecția si securitatea sociala;"
Practica CEDO referitoare la art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului instituie in sarcina autorităților statului stabilitatea si siguranța si protecția dreptului câștigat la munca care este apreciat, în interpretarea Curții ca fiind dreptul la protejarea unui "bun" al persoanei.
Susținerile pârâtei din răspunsul la plângerea prealabilă, cum că prevederile textelor normative interne care le reglementează în speță reorganizarea au un caracter secret, nepublic sunt de natură a întări convingerea reclamantului și colegilor că întreaga procedură de consultare și informare publică referitor la reorganizare s-a făcut întocmai pentru a-l împiedica pe reclamant și colegii săi să aibă un acces real la transparența, publicitatea și corectitudinea selectării personalului care rămâne în sistemul MAI.
MOTIVE DE NETEMEINICIE
Conform art. 66 alin.l din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului "Stabilitatea polițistului la locul de muncă este garantată, în condițiile prezentei legi.
Prin dispozițiile atacate au încetat raporturile de serviciu ca urmare a
reducerii posturilor celor de natura celui ocupat de reclamant.
Deși se susține că a avut loc o reorganizare și o reducere a posturilor la nivelul unității acestea sunt contrazise de modul în care s-a procedat la concedierea reclamantului și emiterea dispoziției atacate.
Reclamantul a fost funcționar public cu statut special respectiv polițist și ca urmare îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.360/2002 coroborate cu Legea nr. 188/1999-privind funcționarii publici .
Conform prevederile legale mai sus arătate orice reorganizare /reducere a posturilor trebuie în primul rând aceste texte legale proceduri neurmate de către instituția emitentă a dispoziției .
Potrivit art. 100 alin.4 din Legea nr. 188/1999 reducerea unui post se face dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
Totodată rezultatele evaluării personalului trebuiau să fundamenteze selecționarea funcției publice în situația în care are loc restrângerea numărului de posturi conform art. 76 lit. j din Ordinul Mai nr. 300/2004 .
În lumina prevederilor art. 100 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 130 din Ordinul MAI nr. 300/2004 trebuiau să se aibă în vedere noile atribuții ale unității și analiza fiecărui post ceea ce nu s-a întâmplat.
La fel nu au fost respectate prevederile legale pentru stabilirea selecției funcționarilor cărora trebuia să le înceteze raportul de serviciu respectiv conform art. 130 alin. din OMAI nr.300/2004 se au în vedere calificativele obținute la evaluările profesionale în ultimii 2 ani precum și potențialul de dezvoltare pe plan profesional al fiecăruia.
Abia după selectarea posturilor și a personalului mai sus arătat puteau fi aplicate prevederile Procedurii aprobate prin Ordinul MAI nr. 129/2011 privind DEPARTAJAREA POLIȚIȘTILOR pe funcțiile reduse.
De asemenea faptul că toată această procedură a fost nelegală rezultă și din încălcarea dispozițiilor art. 100 alin 5 care prevede că:
„ (5) In cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării”
Totuși, contrar acestor prevederi s-a emis OUG nr. 54/2011:
Conform Art. 3. –„ (1) încadrarea absolvenților promoțiilor anului 2011 ale instituțiilor de formare profesională inițială din structura Ministerului Administrației si Internelor și a absolvenților promoțiilor anului 2011 ale instituțiilor de învățământ din structura Ministerului Apărării Naționale pregătiți pentru nevoile Ministerului Administrației si Internelor se realizează cu data de 1 ianuarie 2012, fără a depăși numărul maxim de posturi aprobat pentru M. Administrației și Internelor prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010.,, rezultă că pe posturile reduse vor fi angajați absolvenții promoțiilor anului 2011 începând cu data de 01.01.2012.
Referitor la răspunsurile date de către pârâtă prin răspunsul la plângerea prealabilă a reclamantului, acestea sunt în contradicție cu adresa_/08.08.2011 emisă de către Direcția Generală Management Resurse Umane din cadrul MAI si înaintată Corpului Național al Polițiștilor unde se face trimitere la Legea cadru nr. 188/1999- forma la zi, sens în care susținerile pârâtei că aceasta nu s-ar aplica în speță sunt neîntemeiate.
De asemenea prin răspunsul dat la plângerea prealabilă se recunoaște faptul că există locuri vacante în sistem, dar acestora nu li s-a făcut publicitatea necesară si în plus unele vor fi oferite absolvenților de la data de 01.01.2012.
Din răspunsurile cinice și tardive ale DGMRU către CNP, după concedierea reclamantului, rezultă că se puteau ocupa funcțiile celor autosuspendați, că se puteau cere prelungiri ale perioadei de punere la dispoziție, dar nu s-ar fi cerut acest lucru de ordonatorii de credite!!! (se puteau ocupa după 07.10.2011 funcțiile celor câteva zeci de polițiști care s-au mai pensionat, s-au suspendat ori și-au dat demisia), dar nu s-a știut de aceste posibilități și nu s-au aplicat !
În ceea ce privește capătul de cerere privind suma de 10.000 lei cu titlu de daune, aceasta a fost formulată întrucât soția sa are un salariu modest, are un copil minor și 2 părinți bolnavi în întreținere.
M. Administrației și Internelor, reprezentat prin Direcția Generală Juridică prin întâmpinarea depusă la dosar arată următoarele:
Referitor la afirmația reclamantului, respectiv că, lipsește termenul de preaviz, afirmație întemeiată pe prevederile art. 75 din Codul muncii și art. 99 alin alin. (3-5) din Legea nr. 188/1999, republicată, precizează următoarele:
Raporturile de muncă ale polițiștilor nu sunt reglementate de dispozițiile Codului muncii aceștia având calitatea de funcționari publici cu statut special.
De asemenea, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, în vigoare în perioada de referință, „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 priviți Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifica polițistului".
Aceste prevederi prezintă o dublă importanță. Pe de o parte, demonstrează că polițiștilor nu le sunt aplicabile prevederile Codului muncii, iar pe de altă parte, răspunde și la afirmația reclamantului privind nerespectarea art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, modificarea încetarea raporturilor de serviciu ale polițiștilor fiind un domeniu reglementat de legislai| specifică polițiștilor, legislație care nu instituie obligația instituției publice de a acorda un termen de preaviz în cazul încetării raportului de serviciu ca urmare a reorganizării unității.
În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit, căreia „un alt motiv de nulitate constă în faptul că în cuprinsul ordinului nu s-a indicat instanța competentă sau autoritatea căreia se adresează plângerea prealabilă", arată că această susținere nu poate fi primită întrucât, conform principiului de drept unanim recunoscut, peste care nu se poate trece pentru nici un considerent expus în cererea de chemare în judecată -nemo censetur ignoratre legem-, nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii. Astfel, arată că reclamantul, prin această susținere, nu face altceva decât să-și invoce propria
În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia „un alt motiv de nulitate constă în faptul că nu există publicat în Monitorul Oficial al României, ordinul m.a.i. prevăzut de Legea nr. 360/2002 așa cum. a fost modificată prin Legea nr. 133/2011 arată următoarele:
Potrivit art. I alin. 6 din Legea nr. 133/2011 pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului „la art. 78, alin. 1 va avea următorul cuprins: art. 78 procedura și cazurile de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale polițistului se stabilesc "" prin ordin al ministrului administrației și internelor".
În temeiul acestor prevederi a fost emis Ordinul MAI nr. 298/2011 privind procedura și cazurile de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale polițistului, care are dată de intrare în vigoare 01.01.2012.
Așadar, criticile reclamantului cu privire la faptul că „reorganizarea și concedierea trebuiau să se producă după 01.01.2012", sunt neîntemeiate, întrucât, pe de o parte, ordinul la care face referire reclamantul nu a avut legătură cu procesul de reorganizare instituțională a Ministerului Administrației și Internelor (acest ordin reglementează, cum de altfel susține și reclamantul în cuprinsul cererii de chemare în judecată, procedura și cazurile de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale polițistului, și nicidecum încetarea raporturilor de serviciu ale polițiștilor) iar, pe de altă parte, la emiterea ordinului au fost respectate întocmai prevederile legale incidente.
În ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia ordinul atacat apare ca fiind nelegal, afirmație susținută de necesitatea modificării H.G. nr. 416/2007 privind structura sa organizatorică și efectivele Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare, menționează că procesul de reorganizare instituțională a M.A.I. a fost
determinat de reducerea numărului de posturi finanțate, începând cu trimestrul al II - lea al anului 2011, prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2011, activitățile de analiză și evaluare a necesarului de posturi, materializate în modificarea sau emiterea unor noi state de organizare având ca finalitate reducerea efectivelor Ministerului Administrației și Internelor. Aceste afirmații contravin prevederilor art. 3 din H.G. nr. 416/2007, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora exercitarea prerogativei ministrului administrației și internelor de a stabili structura organizatorică a unităților proprii ministerului este condiționată atât de încadrarea în limita posturilor aprobate cât și de încadrarea în fondurile de salarii alocate, însă, având în vedere motivele care au stat la baza procesului de reorganizare a structurilor M.A.I., nu s-a impus și actualizarea corespunzătoare a numărului de posturi prevăzute în Anexele nr. 2 și 3 la H.G. nr. 416/2007.
În același sens sunt și dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 416/2007, cu
modificările și completările ulterioare, care condiționează numărul posturilor pe timp de pace și mobilizare, prevăzut în Anexele nr. 2 și 3 de încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin legile bugetare anuale.
Referitor la susținerea reclamantului potrivit, căreia „ nu s-a motivat
reorganizarea pentru motivele de la art. 100 alin. 1 și nu s-au aplicat prevederile art. 100 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999", precizează următoarele:
Întrucât dispozițiile art. 100 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu conțin precizările necesare, la nivelul Misterului Administrației și Internelor s-a elaborat, pentru categoriile de personal reprezentate de funcționari publici și polițiști, o reglementare internă, subsecventă celei de nivel superior referitoare la organizarea de către autoritatea sau instituția publică a examenului, în cazul în care, urmare reorganizării, există mai mulți funcționari publici decât posturile prevăzute în noile state de organizare.
Deși obiectul de reglementare al Ordinului MAI nr. 129/2011 a fost limitat la stabilirea modalităților de organizare și desfășurare a examenului pentru departajarea în vederea numirii în funcție a personalului care a ocupat posturi de natura celor desființate în cadrul aceleiași/aceluiași structuri/compartiment anterior reorganizării/reducerii de posturi, având ca temei de drept prevederile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aplicarea acestuia nu se face independent de ansamblul dispozițiilor legale în vigoare referitoare la reorganizarea instituțională și reducerea posturilor ocupate și nici nu cuprinde norme derogatorii de la alte prevederi incidente în materie, cum ar fi în situația analizată, art. 100 alin. 1 și 2 din același act normativ.
La art. 100 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statut funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt enumerate criteriile ce trebuie respectate la numirea în funcție a funcționarilor publici, în timp ce la alin. (3) este prevăzută obligativitatea organizării examenului în situația în care există mai mulți funcționari publici. Astfel, rezultă cu claritate faptul că în situația în care există mai mulți funcționari publici decât funcțiile existente, vor fi numiți în funcție numai cei care vor promova examenul de departajare.
Punctul 24 din Anexa la Ordinul MAI. nr. 129/2011 prevede numirea în funcție a personalului potrivit prevederilor statutare aplicabile.
În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia „prin aplicarea procesului de reorganizare instituțională a M.A.I. s-a creat o discriminare între angajații din cadrul M.A.I.", arată că aceasta nu este reală, întrucât, la elaborarea statelor de organizare au fost avute în vedere posturile din structura unității și nu persoanele care le ocupă. Acest aspect rezultă cu claritate chiar din conținutul pct. l al Anexei la O. MAI. 129/2011, potrivit căruia procedura reglementează modul de organizare și desfășurare a examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului care a ocupat posturi de natura celor desființate în cadrul aceleiași structuri/compartiment anterior reorganizării/reducerii de posturi.
În consecință, în cadrul procesului de reorganizare instituțională determinat de constrângerile bugetare prevăzute prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr.286/2010 departajarea în vederea numirii în funcție a personalului care a ocupat posturi de natura celor desființate în cadrul aceleiași/aceluiași structuri/compartiment anterior reorganizării/reducerii de posturi se poate face doar în urma unui examen organizat și desfășurat, în mod corespunzător, în condițiile O.MAI nr. 129/2011.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a daunelor morale, arată că potrivit articolului 1169 cod civil sarcina probei în cererea privind acordarea daunelor morale revine reclamantului, care trebuie să precizeze în ce constă prejudiciul moral și care sunt criteriile de evaluare a acestuia, pentru ca instanța să poată stabili în ce măsură o astfel de cerere este întemeiată.
Suma solicitată de reclamant este nejustificată, instanța având datoria de a cerceta dacă aceste pretenții sunt întemeiate și de a proceda la individualizarea acestora în funcție de situația concretă.
Consideră că prin afirmațiile pe care le face reclamantul în cuprinsul
acțiunii, încearcă să obțină numai avantaje materiale nejustificate, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În cauză, a formulat întâmpinare și ITPF Oradea, solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Prin concluziile scrise depuse la dosar reclamantul reiterează motivele expuse în acțiune.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei, Curtea reține următoarele:
În vederea încadrării în limita alocată cheltuielilor de personal pentru anul 2011 prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr.286/2010, având în vedere efectele crizei economice asupra sistemului bugetar, implicit în ceea ce privește posibilitatea de asigurare financiară a cheltuielilor de acordare a drepturilor salariale ale categoriilor profesionale plătite din fonduri publice, precum și necesitatea asigurării încadrării în numărul de indicatori de personal prevăzuți în finanțare de Legea 286/2010, începând cu anul 2011, numărul de posturi prevăzut în statul de organizare al Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră a fost diminuat.
Reclamantul a deținut funcția de șef Detașament de Sprijin Operativ în cadrul IJPF Bihor, până la data de 6.07.2011 când, urmare a faptului că, prin noul stat de organizare au fost reduse numărul posturilor de natura celui ocupat de reclamant în cadrul compartimentului din care acesta a făcut parte, a fost pus la dispoziția unității pe o durată de 3 luni, până la data de 6.10.2011, în conformitate cu art.22 alin.8 din Legea nr.360/2002, precum și a Dispoziției IGPFR nr._/4.07.2011.
Deoarece reclamantul nu avea posibilitatea de a participa conform OMAI nr.129/2011 la examen de departajare, întrucât singura funcție de ofițer deținută de acesta a fost desființată în cadrul Detașamentului Sprijin Operativ, i s-a dat posibilitatea de a participa la examenele organizate pentru ocuparea funcțiilor vacante, în conformitate cu prevederile OMAI nr.665/2008, unde a obținut note inferioare celor de promovare, motiv pentru care, în lipsa unor alte posibilități de încadrare, la 17.10.2011, prin Ordinul MAI nr. II/3979 din 17.10.2011, i-au încetat raporturile de serviciu.
Reclamantul s-a adresat instituției cu plângere prealabilă, arătând că sunt aplicabile dispozițiile art.99 alin.7 din Legea 188/1999 și, prin urmare, prin scoaterea la concurs a posturilor de ofițer, de execuție, a fost comisă o nedreptate.
Pârâta a formulat răspuns prin adresa nr.462.148 din 27.01.2012, emisă de MAI – Direcția Generală Management Resurse Umane, în care se menționează că, ulterior radierii funcției de șef Detașament Intervenție, la nivelul IJPF Bihor nu a existat posibilitatea încadrării într-o altă funcție de conducere, în temeiul art.40 alin.2 din OMAI nr.665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile MAI. Totodată, s-a arătat că, în perioada în care a fost pus la dispoziția IJPF Bihor nu au fost identificate funcții de execuție vacante, prevăzute cu grade profesionale și coeficienți de ierarhizare egali sau inferiori celei deținute de reclamant, astfel încât nu s-au putut aplica prevederile art.99 alin.7 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit cărora „funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcții publice vacante la nivel inferior.” În acest context, putea ocupa o funcție de execuție vacantă numai în urma promovării selecției organizate conform art.5-8 din OMAI nr.665/2008, în acest sens, participând la 3 interviuri de ocupare a unor funcții de execuție vacante pe care nu le-a promovat.
De asemenea, din răspunsul formulat de pârâta IGPF Bihor, C. Juridic, aflat la f.12 dosar, rezultă că, potrivit statului de organizare nr._ din 23.09.2008, reclamantul a ocupat funcția de șef Detașament Intervenție în cadrul IJPF Bihor, funcție de conducere prevăzută cu gradul profesional de Subcomisar și coeficient de ierarhizare de 3,80, iar toate posturile de conducere din cadrul IJPF Bihor, vacante și nesupuse reorganizării, au fost prevăzute cu grade și coeficienți de ierarhizare mai mari decât funcția deținută, motiv pentru care nu au putut fi aplicate dispozițiile art.40 din OMAI nr.665/2008.
Potrivit art. 40 alin.1 și 2 din OMAI nr.665/2008, “posturile de conducere vacante se ocupă prin examen sau concurs, după caz. Prin excepție de la prevederile alin. (1), polițiștii și cadrele militare care din motive neimputabile au fost eliberați din funcția de conducere pot ocupa fără examen sau concurs, după caz, cu acordul lor, un post de conducere vacant prevăzut cu un coeficient de ierarhizare al funcției egal sau inferior celei deținute.” Este vorba de dispoziții cu caracter special, care se aplică unor situații particulare, cum este și cazul din speță și, prin urmare, dispozițiile art.99 alin.5 din Legea 188/1999 care au caracter general prin raportare la dispozițiile speciale, potrivit cărora, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), și e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici nu devin incidente în speță. Bineînțeles că, nimic nu îl oprește pe reclamant ca, în cazul în care un astfel de post este scos la concurs, să se înscrie la concursul respectiv în vederea ocupării lui, fapt care s-a și realizat, atâta vreme cât acesta s-a prezentat la mai multe interviuri în acest scop.
Ca atare, față de faptul că, astfel cum a susținut și pârâta, toate posturile de conducere din cadrul IJPF Bihor, vacante și nesupuse reorganizării, au fost prevăzute cu grade și coeficienți de ierarhizare mai mari decât funcția deținută, aceste dispoziții nu au putut fi aplicate în speță. De asemenea, se mai reține că, reclamantul a participat la 3 interviuri de ocupare a unor funcții de execuție vacante pe care nu le-a promovat.
Referitor la susținerea reclamantului în ceea ce privește faptul că punerea la dispoziție nu echivalează cu acordarea dreptului la preaviz, fiind vorba de două instituții juridice diferite, Curtea face precizarea că ambele instituții produc aceleași efecte juridice, deosebirea fiind doar în ceea ce privește categoriile de personal cărora li se aplică și perioada de acordare, respectiv personalului civil i se acordă perioada de preaviz stabilită conform Codului Muncii, funcționarilor publici li se acordă perioada de preaviz stabilită conform prevederilor Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, iar polițiștii (funcționari publici cu statut special) cărora urmează să le înceteze raporturile de serviciu, beneficiază de perioada de punere la dispoziție stabilită conform prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, fiind echivalentă dreptului de preaviz.
Pe de altă parte, faptul că, în cuprinsul dispoziției nu s-a indicat instanța competentă sau autoritatea căreia i se adresează plângerea prealabilă, simpla trimitere la prevederile Legii nr. 554/2004 nefiind suficientă, și această critică este neîntemeiată, numai lipsa mențiunilor cu privire la dreptul de a contesta ar fi putut atrage nulitatea actului administrativ.
De asemenea, din înscrisurile aflate la f.73-94 dosar, rezultă că, pârâta a făcut demersuri potrivit dispozițiilor legale în vigoare, în vederea identificării unor eventuale posturi vacante la nivelul altor instituții, însă răspunsurile primite au fost negative.
Referitor la faptul că nu s-a solicitat lista cu funcțiile publice vacante de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în mod corect a arătat pârâta cu ocazia formulării răspunsurilor la interogatoriu că personalul Poliției de Frontieră Române beneficiază de statut special, motiv pentru care nu era necesar avizul acestei instituții.
Pe de altă parte, raportat la situația depusă de reclamant înăuntrul termenului de pronunțare, din care reiese că de la data înființării ITPF Oradea (15.12.2011) și până în prezent, au fost transferați din cadrul instituției fără funcție un număr de 15 de polițiști la alte instituții din cadrul MAI, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.105 alin.1,2,3 din OMAI 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile MAI, „polițiștii și cadrele militare pot fi transferați la/de la celelalte ministere și servicii specializate din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, în condițiile legii. Transferul prevăzut la alin.1 se poate face la cerere sau în interesul serviciului, în condițiile legii. Pentru efectuarea transferului la cerere polițistul/cadrul militar se adresează cu raport scris instituției unde dorește să se transfere.”
Din actele de la dosar, rezultă că, prin Raportul nr._ din 6.10.2011 (f.303), reclamantul a solicitat, alături de alte persoane, mutarea pe funcția de ofițer specialist I consilier juridic din cadrul Centrului de Formare Continuă al MAI, motiv pentru care instituția în cauză a solicitat la 21.10.2011, expedierea, spre consultare a dosarelor personale a celor aflați la dispoziția instituției, fapt, care, în privința reclamantului nu s-a mai realizat, întrucât, la data de 24.10.2011, când dosarele celorlalți au fost înaintate Centrului de Formare Continuă din cadrul MAI, pentru reclamant a fost întocmită fișa de personal cu propunerea de încetare a raporturilor de serviciu.
Curtea mai reține că dispoziția de încetare a raporturilor de muncă ca urmare a reorganizării realizate la nivelul IGPF respectă exigențele art.24 lit. a) din Carta Socială Europeană, potrivit cărora în vederea asigurării exercitării efective a dreptului la protecție în caz de concediere, părțile se angajează să recunoască dreptul lucrătorilor de a nu fi concediați fără un motiv valabil legat de aptitudinea sau conduita acestora, sau de cerințele de funcționare a întreprinderii, a instituției sau a serviciului.
Pentru ansamblul acestor considerente, Curtea va respinge acțiunea formulată de reclamantul S. G. T. în contradictoriu cu pârâtul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ ORADEA privind anularea Ordinului MAI nr. II/3979/17.10.2011 emis de M. Administrației și Internelor .
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. G. T. cu domiciliul ales în Oradea, ..7, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în București, Piața Revoluției, nr.1 A, sector 1 și I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ ORADEA cu sediul în Oradea,Calea A.,nr.4, privind anularea Ordinului MAI nr. II/3979/17.10.2011 emis de M. Administrației și Internelor .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2013.
PREȘEDINTE Pt. GREFIER
R. C. G. M.
Aflată în C. medical
Semnează P.-grefier
B. C.
Red. R.C 1.03.2013
Tehnored. G.M 1.03.2013
3 .
reclamantul S. G. T. cu domiciliul ales în Oradea, ..7, județul Bihor,
pârâtul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în București, Piața Revoluției, nr.1 A, sector 1 i
I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ ORADEA cu sediul în Oradea,Calea A.,nr.4
| ← Pretentii. Decizia nr. 3868/2013. Curtea de Apel ORADEA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 960/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
