Anulare act administrativ. Decizia nr. 2160/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2160/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 464/35/2011*
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ CA/2011* - R
DECIZIA NR. 2160/CA/2013 – R
Ședința publică din 15 mai 2013
Președinte: I. G.
Judecător: L. B.
Judecător: G. C.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ formulate de recurentele-pârâte Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, din Oradea, Calea Armatei Române, nr. 4, jud. Bihor și din București, .. 13, sector 1 și Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5 în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. R. G., domiciliat în Satu M., ., ., jud. Satu M., B. M. R., domiciliat în Oradea, ., .. V, ., L. A. M., domiciliată în Satu M., .. 24, jud. Satu M., P. I. E., domiciliată în Satu M., ..6, . M. și Ț. A. F., domiciliată în Satu M., .. 3, jud. Satu M. împotriva Sentinței nr. 140/CA din 10.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr._, având ca obiect: anulare act administrativ.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 8 mai 2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheierea ce face parte din prezenta și când, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea în cauză pentru termenul de azi.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 140/CA din 10.04.2012 pronunțată în dosar nr._ Curtea de Apel Oradea a respins excepția de nelegalitate a Ordinelor ANAF 2406/2011 și 2407/2011 invocată de reclamanții Ț. A., P. I.-R., B. M.-R., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București față de ordinele emise de Autoritatea Națională a Vămilor, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a ANV față de ordinele Agenția Națională de Administrare Fiscală, a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de ANAF pe motiv că nu se indică un act administrativ, a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de ANAF pentru lipsa plângerii prealabile, a respins excepția invocată de ANAF privind inadmisibilitatea acțiunii formulată de reclamanta L. A.-M. în ceea ce privește preavizul. A respins ca lipsită de obiect acțiunea, respectiv cererea de suspendare formulată de reclamantul A. R.-G. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, respectiv Autoritatea Națională a Vămilor, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanții Ț. A., P. I.-R., B. M.-R., L. A.-M. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală privind anularea Ordinelor ANAF 2406/2011, 2407/2011 și 2619/2011. A admis în parte cererea formulată de reclamanții Ț. A., P. I.-R., B. M.-R., L. A.-M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor privind anularea examenului organizat în perioada 18-29 iulie 2011 în sensul că a anulat parțial examenul în ceea ce îi privește pe reclamanți. A admis cererea formulată de reclamanții Ț. A., P. I.-R., B. M.-R., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor privind anularea Ordinelor 19/4.01.2012, 119/17.01.2012, 18/4.01.2012, emise de ANV în sensul că anulează aceste ordine. A dispus reîncadrarea reclamantei Ț. A.-F. în funcția publică teritorială de inspector vamal grad profesional principal, gradația 4, clasa de salarizare 47 la Biroul Vamal Halmeu din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, a reclamantei P. I.-R. în funcția publică teritorială de execuție de controlor vamal, grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 32, la Biroul Vamal Halmeu din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, a reclamantului B. M.-R. în funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48 la Biroul Vamal Halmeu din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj. A obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să plătească reclamanților Ț. A., P. I.-R., B. M.-R. o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 30.12.2011 și până la data reintegrării efective în ceea ce o privește pe reclamanta Ț. A., începând cu data de 18.01.2012 și până la data reintegrării efective în ceea ce o privește pe reclamanta P. I.-R., respectiv cu data de 28.12.2011 și până la data reintegrării efective în ceea ce-l privește pe reclamantul B. M.-R.. A admis cererea de suspendare formulată de reclamanții Ț. A., P. I.-R., B. M.-R., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Vămilor și, în consecință, a dispus suspendarea executării efectelor Ordinelor 19/4.01.2012, 119/17.01.2012, 18/4.01.2012 emise de Autoritatea Națională a Vămilor privitoare la reclamanți, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. A respins cererea formulată de reclamanți privind acordarea daunelor morale și a respins ca nedovedită cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în urma reducerii numărului maxim de posturi aprobat pentru ANV a fost redus de la 4586, la 3159 în conformitate cu art.7 alin.5 din HG.110/2009 privind organizarea și funcționarea ANV, modificată și completată prin HG nr.565/2011, noile structuri organizatorice și noile state de funcții intrând în vigoare la 8.08.2011, funcționarilor publici ale căror funcții au fost supuse reorganizării, printre care se numără și reclamanții, li s-a dat posibilitatea de a opta în scris pentru funcții publice vacante, de conducere sau execuție corespunzătoare, în termenul comunicat prin preaviz.
Pentru departajarea candidaților, s-a organizat un examen de testare profesională în conformitate cu Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționarii publici din cadrul aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și birourilor vamale ale căror funcții au fost supuse reorganizării.
În urma susținerii acestui examen, reclamanții au fost declarați respinși, motiv pentru care, au formulat acțiuni prin care a solicitat în principal, anularea ordinelor ANAF nr.2406/2011, nr.2407/2011 respectiv 2619/2011, respectiv a Ordinelor individuale de eliberare din funcție pe care le apreciază ca fiind nelegale, cu consecința repunerii în drepturi și a reparării prejudiciului material și moral, iar în subsidiar, suspendarea ordinelor până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ.
În urma precizării acțiunii făcută ulterior atât în prezentul dosar, cât și în dosarele conexate prezentului dosar, reclamanții A. R.-G., L. A.-M., B. M.-R. P. I. R., Ț. A.-F. au solicitat anularea rezultatului final al examenului și Ordinele ANAF 2406/2011, 2407/2011, 2619/2011, ultimii trei reclamanți solicitând și anularea ordinelor individuale de eliberare din funcție, iar reclamanta L. A.-M. solicitând anularea preavizului emis pe numele ei, întrucât nu are ordin de eliberare din funcție. De asemenea, ultimii trei reclamanți au solicitat și suspendarea Ordinelor individuale de eliberare din funcție emise pe numele lor prin acțiunea înregistrată în dosar_ care a fost conexat prezentului dosar, iar reclamanta L. A.-M. a solicitat suspendarea preavizului emis pe numele ei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București față de ordinele emise de Autoritatea Națională a Vămilor, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a ANV față de ordinele ANAF, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată întrucât, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții solicită anularea atât a Ordinelor emise de ANAF, cât și a celui de eliberare din funcție emis de ANV, astfel încât, ambele au calitatea de pârâte în cauză.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii formulată de ANAF pe motiv că nu se indică un act administrativ instanța de fond a respins-o întrucât, în urma precizării acțiunii făcută pe parcurs, reclamanții arată că atacă atât Ordinele ANAF 2406/2011, 2407/2011, 2619/2011, cât și ordinele de eliberare din funcție.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii formulată de ANAF pentru lipsa plângerii prealabile, a respins-o ca neîntemeiată, din înscrisurile aflate la dosar rezultând că a fost îndeplinită procedura plângerii prealabile.
Cu privire la excepția invocată de ANAF privind inadmisibilitatea acțiunii formulate de reclamanta L. A.-M. în ceea ce privește preavizul instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată.
Referitor la excepția de nelegalitate invocată în speță, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, întrucât motivele invocate de reclamanți, respectiv nepublicarea Ordinelor ANAF în Monitorul Oficial al României nu constituie un motiv de nelegalitate care ia naștere în momentul emiterii actelor, ci o împrejurare ulterioară emiterii lor, în măsură să atragă inopozabilitatea acestora față de persoanele în cauză, astfel cum se va pronunța instanța în cele de urmează.
În ceea ce privește acțiunea, respectiv cererea de suspendare formulată de reclamantul A. R.-G. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, respectiv Autoritatea Națională a Vămilor, instanța de fond le-a respins ca fiind lipsite de obiect, întrucât, din susținerile făcute de reprezentanta ANV la ultimul termen de judecată, confirmate de susținerile părților prezente, rezultă că reclamantul a fost pensionat pe caz de boală.
Referitor la cererea de suspendare formulată de reclamanții Ț. A., P. I.-R., B. M.-R. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Vămilor privind suspendarea executării efectelor Ordinelor 19/4.01.2012, 119/17.01.2012, 18/4.01.2012 emise de Autoritatea Națională a Vămilor privitoare la reclamanți, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, instanța de fond a admis-o pentru motivele care vor fi expuse în cele ce urmează:
Astfel cum se prevede în cuprinsul art.14 din Legea 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral se poate dispune până la pronunțarea instanței de fond, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În raport cu starea de fapt care rezultă din dosar, fără a prejudeca fondul litigiului, instanța de fond a apreciat că, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.14 din Legea 554/2204 necesare admiterii cererii de suspendare, respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004, cazul bine justificat constă în împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În ceea ce privește prima condiție, îndeplinirea ei rezultă din modul succint de elaborare a dispozițiilor din cuprinsul Anexei 12 la Ordinul 2407/2011, Secțiunea a III-a - Interviul din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționarii publici din cadrul aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și birourilor vamale ale căror funcții au fost supuse reorganizării. Pe de altă parte, Ordinele ANAF atacate nu au fost publicate în Monitorul Oficial potrivit normelor legislative în vigoare, motiv care atrage inopozabilitatea acestor dispoziții în ceea ce-i privește pe reclamanți, ducând, în consecință, la anulabilitatea ordinelor individuale de eliberare din funcție emise pe numele acestora, a căror suspendare se solicită.
A doua condiție care trebuie îndeplinită vizează existența unei pagube iminente, prin aceasta înțelegându-se prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. (art.2 lit. ș din Legea 554/2004) În ceea ce privește această condiție, instanța a apreciat-o ca fiind îndeplinită, întrucât prin nesuspendarea executării ordinelor atacate, precum și a actelor subsecvente privitoare la reclamanți, se creează în sarcina acestora o pagubă materială, ca urmare a privării lui de drepturile salariale cuvenite prin exercitarea funcției.
Prin încheierea din 6.03.2012 pronunțată în acest dosar, instanța de fond a admis cererea de suspendare formulată de reclamanții Ț. A., P. I.-R., B. M.-R. și L. A. M. și, în consecință, a dispus suspendarea Ordinelor ANAF nr.2406/2011, 2407/2011 și 2619/2011 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și totodată, a respins cererea formulată de reclamanta L. A. M. privind suspendarea preavizului nr._/5.07.2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește solicitarea privind anularea Ordinelor ANAF 2407/2011 și 2619/2011, singurul motiv de nulitate invocat este nepublicarea lui în Monitorul Oficial al României. Or, nepublicarea în Monitorul Oficial nu atrage anularea, ci o altă sancțiune, aceea a inexistenței cu consecința inopozabilității (astfel cum s-a reținut și în cuprinsul Deciziei nr.5440/27.11.2009 a ÎCCJ).
Potrivit art.11 alin.1 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „în vederea intrării lor în vigoare, legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile si ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile si alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
De asemenea, potrivit art.12 alin.3 din Legea 24/2000, „actele normative prevăzute la art. 11 alin. (1), cu excepția legilor si a ordonanțelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, daca în cuprinsul lor nu este prevăzuta o dată ulterioară. Atunci când nu se impune ca . se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilita prin text.”
În speță, Ordinele emise de ANAF nr. 2406/2011, 2407/2011 și 2619/2011 sunt acte normative, întrucât nu privesc persoane determinate, ci doar reglementează normativ, organizarea și statul de funcții care poate fi ocupat de diferite persoane pe perioada în care acestea sunt în vigoare. Este evident, astfel, caracterul impersonal al acestora.
Ordinele 2406/2011 și 2407/2011 au fost emise în temeiul HG 110/2009 privind organizarea si funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, iar potrivit art.4 pct.24 din această hotărâre, una dintre atribuțiile ANV este și aceea de a întocmi studii, analize si a elabora proiecte de acte normative privind organizarea activității proprii, pe care le supune președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala pentru a fi valorificate si promovate.
Întrucât Ordinele ANAF atacate reglementează structura organizatorică și statele de funcții, cu alte cuvinte, vizează organizarea activității proprii, astfel cum se precizează în HG 110/2009, nu se poate susține că au caracterul unor acte individuale.
Ca atare, susținerea pârâtului că nu era necesară publicarea întrucât ordinele învederate nu au caracter normativ nu poate fi reținută, împrejurarea că ordinele privesc doar organizarea ANV și angajații acesteia, neputându-le transforma în acte administrative individuale atâta vreme cât, chiar în cuprinsul HG 110/2009 privind organizarea si funcționarea Autorității Naționale a Vămilor se arată expres că organizarea activității proprii se realizează prin intermediul actelor normative. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite faptul că, la data organizării examenului se poate aprecia numărul personalului angajat care urmează să se prezinte la examen, nu se cunoaște numele celor care vor promova examenul și nici al celor care vor ocupa anumite funcții pe parcurs, pe perioada cât actele normative atacate sunt în vigoare.
Un grad mai redus de generalitate nu transformă un act administrativ normativ într-un act administrativ individual, tot astfel cum, o aplicare teritorială, temporală sau personală mai redusă, nu conferă unui act administrativ caracter individual.
Caracterul esențial al actelor administrative normative este acela al „reglementării secundum legem, respectiv, actele administrative normative sunt norme de organizare și executare a normelor primare din lege sau din hotărâri ale guvernului, prezentând caracteristicile acestora: generalitate, impersonalitate, abstracțiune. Caracterul mai redus sau mai extins al acestor caracteristici pune în discuție actul administrativ doar sub aspectul cuprinderii și al sferei sale de aplicare, fără a-l transforma însă într-un act administrativ individual.
În speță, Ordinele 2406/2011, 2407/2011, 2619/2011 nu sunt decât o etapă intermediară a procesului juridic normativ, din aceste ordine derivând doar indirect drepturi subiective individuale, care le confirmă caracterul normativ, întrucât din actele administrative individuale derivă direct drepturi și obligații, cum este cazul ordinelor de eliberare din funcție care privesc o persoană determinată.
Un alt argument care vine în susținerea celor menționate mai sus este și acela că, spre deosebire de actele normative, actele individuale trebuie să se comunice persoanelor determinate la care se referă or, în speță, ordinele atacate au fost comunicate la locul de muncă al angajaților ANV în vederea punerii lor în aplicare, și nu personal, fiecărui angajat. Data comunicării este importantă în cazul ordinelor individuale întrucât, în termen de 30 de zile de la data respectivă, persoanele vizate pot declanșa procedura prealabilă în conformitate cu dispozițiile art.7 alin.1 din Legea 554/2004, solicitând revocarea actului, ceea ce nu este cazul în speță.
Caracterul normativ rezultă și din cuprinsul Anexei nr.11, nr.12 din Ordinul 2407/2011 care reglementează Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului, regulament care „normează”, „reglementează” de o manieră generală și impersonală modul în care se va derula acest examen.
D. fiind caracterul normativ al Ordinelor atacate, Curtea apreciază că, nepublicarea lor în Monitorul Oficial al României atrage sancțiunea inexistenței și, pe cale de consecință a inopozabilității, aplicându-se prin analogie dispozițiile art.100 alin.1 și art.108 alin.4 din Constituția României. De altfel, viciul nepublicării fiind un viciu de legalitate externă, pledează pentru sancțiunea inexistenței.
În conformitate și cu jurisprudența constantă a CEDO, noțiunea „prevăzută de lege” înseamnă nu doar o anume bază legală în dreptul intern, dar și calitatea legii în cauză: astfel, ea trebuie să fie accesibilă persoanei și previzibilă.
În condițiile în care autoritățile statului guvernează prin acte normative nepublicate în Monitorul Oficial, sunt înfrânte principiile statului de drept, atitudine care pune în pericol însuși fundamentul acestuia.
Instanțele judecătorești au obligația să cenzureze exercițiul neregulat și incert al puterii executive și să vegheze la respectarea drepturilor și libertăților persoanei împotriva arbitrariului guvernării pentru a asigura supremația legii.
Aceste susțineri reprezintă o transpunere în practică a „principiului legalității” actului administrativ, principiu fundamental al dreptului administrativ care impune adoptarea oricărui act administrativ în limitele și cu procedura prevăzute de lege.
D. fiind faptul că sancțiunea inexistenței atrage inopozabilitatea, efectele juridice ale ordinelor atacate nu le pot fi opuse reclamanților. Ca atare, noua organizare a Autorității Naționale a Vămilor care a redus numărul de posturi și efectele concursului organizat în acest scop în baza Ordinului 2407/2011, anexa nr.11, nr.12 nu pot produce efecte împotriva reclamanților din prezenta cauză.
Ca o consecință a inopozabilității ordinelor ANAF atacate în baza cărora s-a organizat examenul de testare profesională organizat de ANV în iulie 2011, instanța constată că acesta este nul doar în ceea ce-i privește pe reclamanți, efectele nulității neputându-se extinde și asupra celorlalte persoane care au participat la concurs și nu sunt părți în dosar.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanții Ț. A., P. I.-R., B. M.-R., L. A.-M. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală privind anularea Ordinelor ANAF 2406/2011, 2407/2011 și 2619/2011, a admis în parte cererea formulată de reclamanții Ț. A., P. I.-R., B. M.-R., L. A.-M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor privind anularea examenului organizat în perioada 18-29 iulie 2011 în sensul că va anula parțial examenul în ceea ce îi privește pe reclamanți, a admis cererea formulată de reclamanții Ț. A., P. I.-R., B. M.-R., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor privind anularea Ordinelor 19/4.01.2012, 119/17.01.2012, 18/4.01.2012, emise de ANV în sensul că a anulat aceste ordine și va dispune reîncadrarea reclamanților pe posturile deținute anterior emiterii acestor ordine, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanții Ț. A., P. I.-R., B. M.-R. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Vămilor și, în consecință, a dispus suspendarea executării efectelor Ordinelor 19/4.01.2012, 119/17.01.2012, 18/4.01.2012 emise de Autoritatea Națională a Vămilor privitoare la reclamanți, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, respins cererea formulată de reclamanți privind acordarea daunelor morale și a respins ca nedovedită cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs recurenta-pârâtă Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate ca nelegala, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulata de către intimații reclamanți ca nefondata.
În motivarea recursului, recurenta arată că inexistența unui act administrativ este o sancțiune cu caracter excepțional care înlătură prezumția de legalitate a actului administrativ. Inexistența poate fi juridica sau materiala, nu are caracter obligatoriu si oricine o poate sesiza.
De asemenea, actul administrativ este inexistent atunci când un act administrativ nu poate fi materialmente dovedit pentru ca nu exista nici o urma a lui în arhive; actul administrativ a fost emis în baza unei legi care a fost abrogata; actul poarta semnătura unei persoane manifestând incompetenta; când printr-un act administrativ organul administrației publice rezolva un litigiu de competenta instanțelor judecătorești.
Or, în speță, ordinele atacate nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri.
De asemenea, daca s-ar împărtăși punctul de vedere al instanței de fond, s-ar ajunge la concluzia că nici vechea structura a ANV nu a existat întrucât nici în acest caz nu au fost publicate ordinele care au prevăzut aceasta structura.
In ceea ce privește nepublicarea în Monitorul Oficial al României a ordinelor contestate, arată că OPANAF nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 si nr. 2619/2011, nu sunt acte normative emise sau adoptate de o autoritate publica, cu aplicabilitate generala, astfel cum prevăd dispozițiile art.3 lit.a din Legea nr.52/2003 privind transparența decizionala în administrația publica.
OPANAF nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 si nr. 2619/2011 se adresează unui număr restrâns si bine definit de subiecți, care au luat cunoștința de dispozițiile acestuia.
De altfel, structura organizatorica si statul de funcții a instituțiilor publice nu poate avea un caracter normativ, pe de o parte, având in vedere faptul ca aceasta nu are un caracter general, nu se adresează tuturor subiecților de drept, iar, pe de alta parte, având in vedere faptul ca acestea se aproba printr-un act administrativ intern emis de către instituția publica in raport de numărul de posturi aprobat prin lege.
In acest sens, precizează ca nu trebuie confundata structura generala a ANV si a direcțiilor subordonate, structura ce este aprobata prin HG nr. 110/2009, act normativ ce este publicat in Monitorul Oficial, cu structura organizatorica interna a fiecărei direcții din cadrul ANV si statul de funcții al acestora, care se aproba prin acte interne si care nu au un interes general.
Faptul ca reglementarea normativa a structurii ANV cu interes general, este aprobata prin HG nr. 110/2009, iar organizarea si statul de funcții aprobate prin ordinele atacate nu pot fi calificate ca fiind unele de interes general cu caracter normativ pentru care exista obligația publicării in Monitorul Oficial.
De asemenea, precizează că OPANAF nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 si nr. 2619/2011 îndeplinesc condițiile unui act administrativ individual, respectiv sunt emise în baza si în aplicarea unui act normativ, se adresează unor subiecți determinați, dau naștere, modifica sau sting drepturi si obligații.
Ordinele atacate au fost date în temeiul si în aplicarea HG nr. 565/2011, iar în cadrul hotărârii nu a fost prevăzuta publicarea acestora, astfel ca OPANAF nr. 2406/2011. nr. 2407/2011 si nr. 2619/2011 sunt exceptate de la publicare.
In acest sens s-a pronunțata si Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 5440/27.11.2009, pronunțata în Dosarul nr._ .
In aplicarea prevederilor Ordinelor Președintelui ANAF nr. 2406/04.07.2011 și 2407/04.07.2011 au fost emise și comunicate preavizele funcționarilor publici ale căror posturi au fost supuse reorganizării.
Astfel, prin aceste preavize, Autoritatea Naționala a Vămilor a adus la cunoștința funcționarului public faptul ca postul pe care-l ocupa va fi supus reorganizării si ca, pana la data de 12.07.2011 ora 16,30, acesta poate opta pentru o funcție vacanta corespunzătoare, opțiune care constituie in același timp si cerere pentru înscriere la examen.
Prin același preaviz, se aducea de asemenea la cunoștința funcționarului public ca, in vederea exprimării opțiunii, lista posturilor vacante a fost publicata pe site-ul www.customs.ro si afișată la sediul A.N.V. si al structurilor subordonate conform art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 si ca în situația în care nu se optează pentru ocuparea niciuneia dintre funcțiile publice vacante corespunzătoare se va dispune încetarea raporturilor de serviciu prin eliberare din funcția publica începând cu data de 08.08.2011 (data intrării în vigoare a noilor structuri organizatorice și a noilor state de funcții).
Cele de mai sus, precum si orice alte date si informații necesare susținerii examenului, bibliografia, precum si procedura de organizare si desfășurare a examenului se regăseau în Ordinele Președintelui ANAF nr. 2406/04.07.2011, nr. 2407/04.07.2011 si nr. 2589/12.07.2011, ordine ce au fost publicate, împreuna cu anexele la acestea, atât pe site-ul ANV, cât si pe site-ul ANAF.
Opțiunea pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare presupune posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice din aceeași categorie, respectiv funcție publică de conducere sau de execuție, corespunzător categoriei funcției publice deținute la momentul exprimării opțiunii și cu respectarea gradului profesional deținut, în sensul de a fi exclusă posibilitatea de a opta pentru o funcție publică cu un grad profesional superior celui deținut, ceea ce ar presupune o promovare în funcția publică fără respectarea prevederilor legale referitoare la dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
Conform art.99 alin.(7) din Legea nr.188/1999 funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcții publice vacante la nivel inferior. în mod similar funcționarul public de execuție are posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice de execuție de nivel inferior.
F. de aceasta situație, arată recurenta, rezulta în mod clar ca OPANAF nr.2406/2011, nr.2407/2011, nr.2589/2011 si nr.2619/2011, nu au aplicabilitate generala, nefiind opozabil „erga omes", vizând exclusiv funcționarii publici din aparatul Autorității Naționale a Vămilor. Prin urmare, ordinele în discuție sunt acte administrative cu caracter individual si nu acte administrative cu caracter normativ, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Conform dispozițiilor art. 11 alin.2 lit.b din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: [...] b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate."
De asemenea, potrivit art. 55 alin.3 din Anexa 1 la HG nr.561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării: „Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual".
Astfel, arată că față de dispozițiile legale sus menționate nu se impunea publicarea în Monitorul Oficial al României a OPANAF nr.2406/2011, nr.2407/2011, nr.2589/2011 si nr.2619/2011, tocmai ca nu sunt acte administrative cu caracter normativ.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului ca fondat, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiata.
In drept, a invocat prevederile art.304 pct. 8 si 9 Cod Procedura Civila.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, în termen și scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs și recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând admiterea recursului, modificarea ca nelegală a hotărârii atacate, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se reiterează motivele de recurs dezvoltate de către recurenta Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj.
Prin întâmpinare, intimații-reclamanți B. M. R., P. I. E. și Ț. A. F. au solicitat respingerea ca neîntemeiate a celor două recursuri, cu consecința menținerii sentinței atacate în integralitatea sa, ca temeinică și legală.
În esență, critica adusă hotărârii recurate vizează împrejurarea că instanța fondului a constatat că Ordinele Președintelui A.N.A.F. cu nr. 2406/04.07 2011, 2407/2011 și 2619/2011 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, iar o atare lacună atrage sancțiunea inexistenței lor, cu consecința inopozabilității acestora față de subsemnații.
Motivarea adusă de prima instanță concluziei mai sus evocate este însă una justă și legală în egală măsură, apreciază intimații.
Astfel, în considerentele sentinței care face obiectul cenzurii judiciare în prezenta cale de atac, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, "în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."
De asemenea, instanța a reținut și dispozițiile art. 12 alin. 3 al aceleiași legi, care vizează momentul intrării în vigoare a actelor normative prevăzute în art. 11 alin. 1, în sensul că acestea intră în vigoare (cu excepția legilor și a ordonanțelor) la data publicării acestora în Monitorul Oficial, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.
În preambulul O.P.A.N.A.F. nr. 2406/04.07 2011, 2407/2011, respectiv 2619/2011 se reține că la elaborarea acestora s-a avut în vedere, printre alte acte normative, și dispozițiile H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Administrației Naționale a Vămilor, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 5 alin. 4 din H.G. nr. 110/2009 actualizată dispune că ,,Ordinele cu caracter normativ și instrucțiunile de aplicare a reglementarilor vamale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I." Această dispoziție nu a fost modificată prin H.G. nr. 565/2011.
Apoi, potrivit prevederilor art. 55 alin. 1 din HG 561/2009, "Ordinele, instrucțiunile si alte asemenea acte cu caracter normativ ale miniștrilor si conducătorilor celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României - Partea I, prin grija acestora.
În mod temeinic și legal a constatat prima instanță că ordinele supuse analizei reprezintă acte administrative cu caracter normativ, iar natura acestora rezultă din caracterul lor de norme secundare - de organizare și de executare - emise în aplicarea unor norme primare cuprinse în legi sau acte normative ale guvernului (norme primare evocate în preambulul celor trei Ordine), caracteristicile acestora fiind generalitatea, impersonalitatea și abstracțiunea, iar caracterul mai redus sau mai extins al acestor caracteristici pune în discuție actul doar sub aspectul cuprinderii și al sferei de aplicare a acestuia, însă nu îl transformă într-un act administrativ individual.
Instanța fondului a argumentat, în mod judicios, faptul că un grad mai redus de generalitate nu este de natură să transforme un act administrativ normativ într-unui individual, astfel încât, din această perspectivă, hotărârea primei instanțe este la adăpost de orice critică.
De altfel, instanța a reținut și jurisprudența Î.C.C.J. în materie, evocând Decizia nr. 5440/27.11.2009, în cuprinsul căreia s-a reținut că sancțiunea nepublicării atrage inexistența și, prin urmare, inopozabilitatea actului normativ.
Din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că Ordinele în discuție nu au fost publicate în Monitorul Oficial, iar argumentele aduse de către pârâtele-recurente în justificarea acestei lacune se circumscriu tezei conform căreia cele trei ordine ar avea caracterul de acte administrative individuale, a căror publicare nu se impune.
Contrar, însă, celor susținute de cele două recurente, O.P. A.N.A.F. nr. 2406 și 2407 reglementează structura organizatorică și statul de funcții, având așadar caracter normativ.
În privința O.P. A.N.A.F. nr. 2619/2011, caracterul normativ al acestuia rezultă cu pregnanță din cuprinsul Anexelor sale cu nr. 11 și 12, care reglementează regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului. Este de ordinea evidenței că un astfel de regulament are caracter normativ, întrucât cuprinde "reglementări"" de o manieră generală (vizează o categorie de persoane - cea a funcționarilor publici din cadrul A.N.V.) și impersonală (nu face referire, în mod concret și nominal, la o persoană ).
Pe de altă parte, prima instanță a reținut, în deplină concordanță cu dispozițiile legale incidente, faptul că, spre deosebire de actele normative, cele individuale trebuie să fie comunicate persoanelor determinate pe care le vizează or, în situația supusă dezbaterii, ordinele au fost transmise la locul de muncă al funcționarilor vizați, în vederea punerii lor în aplicare, iar nu fiecărui funcționar public, personal.
Prin urmare, împrejurarea că cele trei ordine vizează organizarea A.N.V. și funcționarii din cadrul acesteia nu le transformă în acte administrative individuale.
Odată stabilit în mod neechivoc caracterul de acte administrative normative a Ordinelor Președintelui ANAF nr. 2406/2011, 2407/2011 și 2619/2011, instanța de fond a realizat analizarea acestora, sub aspectul legalității lor externe, prin prisma dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, care impun publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I - printre altele - a ordinelor și a altor acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate, ca și condiție sine qua non pentru ..
Așa fiind, din nepublicarea în Monitorul Oficial a celor trei ordine ale președintelui A.N.A.F. rezultă că acestea nu sunt susceptibile de a produce efectele în vederea cărora au fost elaborate.
Nelegalitatea extrinsecă a ordinelor analizate conduce la concluzia că viciul lipsei publicității actelor în discuție va atrage sancțiunea inexistenței lor, cu consecința directă a inopozabilității acestora față de subsemnații, așa cum în mod legal a consfințit și instanța fondului.
Ordinele analizate reprezintă o etapă intermediară a procesului juridic normativ. Din aceste ordine derivă, pe cale indirectă, drepturi subiective individuale, fapt care le confirmă caracterul normativ, întrucât doar din actele administrative individuale subsecvente derivă direct drepturi și obligații personale.
Nu prezintă relevanță împrejurarea că HG nr. 110/2009 a fost ulterior modificată prin HG nr. 565/2011, câtă vreme actul ulterior nu a adus modificări articolului 5 alin. 4, care instituie obligativitatea publicării Ordinelor în Monitorul Oficial.
În legătură cu nelegalitatea Ordinelor individuale ale vicepreședintelui A.N.A.F. (totodată Președinte A.N.V.) cu nr. 18/2012, 19/2012 și 119/2012, se arată că prin preavizele înaintate în temeiul art.99 alin.(1) pct.b) și alin. 3) din L.188/1999 modificată și completată, li s-a adus la cunoștință intimaților că posturile pe care le ocupă vor fi supuse reoganizării începând cu data de 8.08.2011.
În baza O.P. ANAF nr. 2406 și 2407 din 4 iulie 2011 și a O.P. ANAF nr. 2619/15.07 2011, s-au emis inițial ordine individuale de eliberare din funcție pe numele lor - la data de 02.08.2011 - cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999, în timp ce intimații se aflau în concediu medical. Astfel, acestea au fost ulterior revocate (Ordinul individual nr. 7058/02.08.2011 pe numele reclamantei Ț. A. a fost revocat prin Ordinul nr. 8807/12.10.2011; Ordinul individual nr. 7030/02.08.2011 pe numele reclamantei P. I. R. a fost revocat prin Ordinul nr. 8808/12.10.2011, Ordinul individual nr. 7059/02.08.2011 pe numele reclamantului B. M.-R. fiind, de asemenea, revocat, aceste înscrisuri aflându-se la dosarul instanței de fond).
- Ulterior, în temeiul O.P. A.N.A.F. nr. 2406 și 2407 din 4 iulie 2011 și a Ordinului ANAF nr. 2619/15.07 2011, s-au emis noi ordine individuale de eliberare din funcție pe numele intimaților.
Întrucât aceste ordine au la bază Ordinele președintelui A.NA.F. (acte principale), prin aplicarea principiului ierarhiei actelor juridice și a principiului legalității actului administrativ, în mod legal a constatat prima instanță că, de vreme ce actele principale le sunt inopozabile datorită incidenței sancțiunii inexistenței lor, ordinele individuale sunt lovite de sancțiunea nulității, fiind emise în baza unor acte normative afectate de vicii de legalitate (extrinsecă).
Legea funcționarilor publici nu prevede că posturile ocupate de un funcționar public investit în mod legal pot fi vacantate și supuse unei proceduri de concurs. De altfel, dispozițiile art. 55 și 57 din Legea nr. 188/1999 stabilesc faptul că numai funcțiile publice vacante pot fi ocupate în condițiile acestei legi.
Prin urmare, este esențial nelegală declararea vacanței unor posturi ocupate de funcționari publici investiți în mod legal în acele funcții și organizarea unui examen de ocupare a acestora. Reorganizarea unei autorități sau instituții publice nu înseamnă vacantarea unui post legal ocupat ci, conform art. 99 alin. 1 lit. „b" din Legea nr. 188/1999 „reducerea personalului... prin reducerea postului ocupat de funcționarul public".
În caz de reorganizare, autoritățile și instituțiile publice trebuie să respecte dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999. Or, în cauză ANAF și ANV au încălcat flagrant dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999, vacantând posturi legal ocupate și permițând participarea la examen pentru ocuparea funcției de inspector vamal superior, respectiv controlor vamal, „vacante", la Biroul Vamal Halmeu, a unor funcționari din afara acestei unități.
Fiind nelegală participarea acestora la examenul de selecție ca urmare a reducerii unor posturi de inspector vamal grad profesional superior, respectiv controlor vamal în cadrul Biroului Vamal Halmeu, este nelegală și ocuparea posturilor de către aceste persoane prin admiterea la examen.
Pe de altă parte, în condițiile în care s-a dispus restructurarea Biroului Vamal Halmeu prin reducerea de posturi, ulterior au fost detașate la Halmeu persoane din alte structuri, pentru a acoperi necesarul de personal. În situația dată, autoritatea administrativă emitentă a dispus prin exces de putere luarea unor măsuri neprevăzute de lege, respectiv vacantarea unor posturi ocupate legal de funcționarii publici, și a ignorat aplicarea dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999.
În speță, după finalizarea concursului ar fi trebuit să se întocmească Procesul verbal al concursului, act final care să oglindească întreaga procedură a desfășurării acestuia și să valideze concursul - act administrativ de validare a examenului organizat. Cu toate că dispozițiile H.G. nr. 611/2008 reglementează necesitatea existenței acestui document (art. 51 alin. 5), pârâta A.N.V. a recunoscut în fața instanței de fond că nu există un astfel de înscris.
Întrucât concursul a fost organizat în temeiul O.P.A.N.A.F. 2406/2011, 2407/2011 (anexele 11 și 12 ale acestui din urmă ordin reglementând chiar procedura pentru organizarea și desfășurarea acestui examen), care nu le sunt opozabile, potrivit considerentelor hotărârii instanței de fond, în mod legal aceasta a constatat nulitatea parțială a examenului - în ceea ce îi privește pe intimați, nefiind susceptibil de a produce vreun efect în persoana acestora.
Prin întâmpinare, și intimata L. A. M. a solicitat respingerea recursurilor declarate de către recurenta-pârâtă Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor și de către recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală ca fiind nefondate și menținerea în tot a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
În apărare se arată în esență că Ordinele nr. 2406/04.07.2011, nr. 2407/04.07.2011 și nr. 2619/15.07.2011 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală au fost apreciate, în mod corect, de instanța de fond ca fiind acte cu caracter normativ, inopozabile față de intimații-reclamanți, ca urmare a nepublicării lor în Monitorul Oficial.
Instanța de recurs, analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond și-a fundamentat și argumentat soluția pe faptul că Ordinele nr. 19/04.01.2012, 119/17.01.2012 și 18/04.01.2012 pe care le-a și anulat, au ca temei juridic Ordinele nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 și 2619/2011, care sunt inexistente, nefiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, așa cum prevăd dispozițiile art.11 din Legea nr.24/2000 în privința actelor cu caracter normativ.
Prin urmare, soluționarea cauzei depinde de calificarea celor trei ordine, ca acte administrative cu caracter normativ sau acte administrative cu caracter individual, în raport cu care prevederile art.11 din Legea nr.24/2000 sunt sau nu aplicabile.
Criteriile principale, în raport cu care actele administrative se clasifică în acte cu caracter normativ și acte cu caracter individual sunt, pe de o parte scopul pentru care acestea au fost adoptate sau emise și, pe de altă parte, întinderea efectelor juridice produse.
Astfel, în ceea ce privește primul criteriu, în doctrină este unanim acceptat că actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/emise în scopul organizării executării legii/dispozițiilor legale, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii/dispozițiilor legale.
Or, în cauză, este de necontestat, că cele trei ordine au fost emise pentru aplicarea în concret a dispozițiilor H.G. nr. 565/2011, care a modificat și completat H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V., având astfel caracterul unor acte administrative cu caracter individual.
În ceea ce privește întinderea efectelor produse, actele administrative cu caracter normativ conțin reguli/ norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situații, astfel că produc efecte juridice erga omnes, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situație strict determinată și produc efecte fie față de o singură persoană, fie față de un număr determinat sau determinabil de persoane.
Or, în cauză, cele trei ordine au aprobat structura organizatorică centrală și teritorială a A.N.V., statele de funcții ale acestora, regulamentul pentru realizarea testării profesionale a funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul structurilor A.N.V., precum si componența comisiilor de examen și regulamentul de organizare și funcționare a acestora, fiind astfel aplicabile în situații strict determinate și producând efecte juridice în raport cu un număr determinant/determinabil de persoane, fiind astfel și din acest punct de vedere acte administrative cu caracter individual.
Nu poate fi primit nici argumentul intimaților în sensul că în măsura în care cele trei ordine ar avea caracter de acte administrative cu caracter individual nu se mai justifica emiterea ulterioară a ordinelor individuale de eliberare din funcție, deoarece obiectul Ordinelor nr. 2406, 2407 și 2619/2011 este diferit de cel al ordinelor de eliberare din funcție, acestea din urmă fiind emise după derularea examenului organizat ca urmare a intrării în vigoare a primelor trei ordine.
În concluzie, aprecierile și argumentele instanței de fond sunt lipsite de temei, astfel încât dispozițiile art.11 din Legea nr.24/2000 nu sunt aplicabile în privința Ordinelor nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 și 2619/2011, neexistând obligația publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, ci doar a ceea a aducerii lor la cunoștința celor vizați, ceea ce s-a făcut prin comunicarea lor la toate structurile A.N.V. și pe pagina web a acestei autorități, operațiuni necontestate în cauza de față.
Având în vedere că prima instanță a analizat legalitatea examenului organizat în perioada 18-29 iulie 2011 și a ordinelor individuale de eliberare din funcție ale intimaților, doar prin prisma inexistenței din punct de vedere juridic a celor trei Ordine, calificate greșit de aceasta ca fiind acte cu caracter normativ, instanța de recurs apreciază că, sub aspectul celorlalte motive de nelegalitate invocate de reclamanți, fondul cauzei a rămas necercetat, analizarea acestora pentru prima dată în recurs lipsind părțile de un grad de jurisdicție.
În raport de cele mai sus arătate, Curtea, va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă, admiterea recursurilor și casarea sentinței, cu trimitere pentru o noua judecare la Tribunalul Satu M., instanța competenta potrivit prevederilor art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, urmând a proceda la soluționarea in fond a cauzei, sub toate aspectele invocate de reclamanți.
Cheltuielile de judecata vor fi avute in vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondate recursurile declarate de recurentele-pârâte Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, cu sediul în Oradea, Calea Armatei Române, nr. 4, jud. Bihor și București, .. 13, sector 1 și Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5 în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. R. G., domiciliat în Satu M., ., ., jud. Satu M., B. M. R., domiciliat în Oradea, ., .. V, ., L. A. M., domiciliată în Satu M., .. 24, jud. Satu M., P. I. E., domiciliată în Satu M., ..6, . M. și Ț. A. F., domiciliată în Satu M., ..13, . M. împotriva Sentinței nr. 140/CA din 10.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu M., ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. G. L. B. G. C. M. M.
Red.dec.-B.L.-13.06.2013
Jud. fond-R. C.
Dact.M.M-2ex.-13.06.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2894/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 835/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
