Contestaţie la executare. Decizia nr. 4019/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4019/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 11895/111/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2012
DECIZIA NR.4019/CA/2013 – R
Ședința publică din 4 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: A. V. - judecător
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de contestatorul pârât G. G. domiciliat în S., nr. 553, J. Bihor în contradictoriu cu intimata reclamantă P. C. S. cu sediul în S., nr. 540, J. Bihor, împotriva sentinței nr.4153/CA/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul G. G. cu reprezentantul său – avocat N. N. în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Cabinet de avocat și intimata P. C. S. prin avocat T. C. în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, precum și faptul că s-a depus la dosar întâmpinare, după care:
Reprezentanta intimatei depune la dosar un set de acte din care rezultă că debitul fără penalități a fost achitat.
Reprezentanta contestatorului de asemenea depune la dosar un set de înscrisuri și dovada cheltuielilor de judecată în recurs.
Reprezentantele părților arată că nu au alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, arătând că instanța de fond a făcut o confuzie între prevederile legale aplicabile în cauză. Trebuiau acordate penalități, conform titlurilor executorii.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată 1.500 lei, pentru motivele arătate în întâmpinare, arătând că modul de punere în executare a fost incorect, deoarece executorul a calculat și a procedat la executarea silită prin poprire asupra sumelor de 50 lei/zi întârziere penalități, de la data pronunțării sentinței, însă tribunalul a dispus suspendarea executării silite și a clarificat faptul că executarea silită privind plata sumei de 50 lei/zi întârziere este greșită.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.4153/CA/29.05.2013 Tribunalul Bihor a admis contestația la titlu formulată de reclamanta P. C. S., împotriva pârâtului G. G..
A lămurit întinderea titlului executoriu reprezentat sentința nr. 617/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr._ în sensul că penalitățile de 50 lei pe zi de întârziere, stabilite în temeiul art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, sunt susceptibile de executare silită, la cererea creditorului G. G., numai în limita daunelor interese compensatorii, dovedite ulterior în fața instanței, cu ocazia transformării penalităților în astfel de daune.
A respins cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin sentința nr. 617/CA/2009 a Tribunalului Bihor a fost admisă în parte cererea pârâtului G. G., și a fost obligată reclamanta P. C. S. la plata indemnizației nelegal reținute, aferentă unui număr de 15 zile lucrătoare din luna august 2008 cu dobânzi legale calculate de la data plății efective, sub sancțiunea unor penalități de 50 lei pe fiecare zi de întârziere. Totodată, a fost obligată reclamanta în favoarea pârâtului la plata sumei de 500 lei daune morale.
La stăruința pârâtului de azi, a început executarea silită în dosarul execuțional nr. 794/2012 al B. G. M. F., pentru recuperarea creanței din titlul executoriu menționat precum și alte sentințe judecătorești, acesta fiind suspendată însă, prin sentința nr.18/CA/2012 a Tribunalului Bihor.
Prin adresa nr. 4231/06.11.2012, reclamanta a invitat pe pârât să se prezinte în vederea ridicării sumelor cuprinse în titlurile executorii, însă acesta a refuzat recepționarea sumelor oferite de contestatoare, solicitând plata sumelor stabilite conform raportului de expertiză efectuat în faza de executare silită, care cuprinde și penalitățile de întârziere de 50 lei pe zi de întârziere.
Procedând la lămurirea întinderii titlului executoriu, instanța de fond a constatat că temeiul juridic al acordării penalităților de întârziere constă în prevederile art.18 al.5 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, „ soluțiile prevăzute la al.1 și al.4 lit.b) și c) pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate pentru fiecare zi de întârziere”.
Din interpretarea textului de lege, a rezultat natura acestor penalități, aceea de daune cominatorii, stabilite tocmai pentru constrângerea autorității pârâte să pună în executare de îndată dispozitivul sentinței, iar nu aceea de clauză penală ori dobânzi.
Instanța a reținut că potrivit Deciziei dată asupra recursului în interesul legii nr. XX din decembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că „daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistentei debitorului la executarea silit[ si au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta își va îndeplini obligația asumată si cu posibilitatea ca instanța de judecată să le modifice dacă va considera necesar. Fără să reprezinte un mijloc, direct sau indirect, de executare silită asupra bunurilor debitorului, aceste daune constituie totuși o modalitate de constrângere ce rezulta din amenințarea cu o atare executare dacă debitorul nu își îndeplinește obligația asumată. Față de caracterul lor provizoriu, in cazul in care debitorul executa obligația, daunele cominatorii vor trebui să fie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar în cazul in care debitorul refuză executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totuși la valoarea exacta a prejudiciului suferit prin neexecutare, o alta soluție nefiind posibil[.
. nostru de drept, despăgubirea nu poate depăși valoarea prejudiciului pentru ca diferența s-ar transforma . in favoarea creditorului, care s-ar îmbogăți in acest mod fără justă cauză.
Ca urmare, nici executarea silita nu s-ar putea porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dat fiind caracterul lor incert si nelichid.
In atare situatie, concluzia ce se impune este aceea ca hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibila de executare silita, fiind necesar ca aceste daune sa fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, in daune compensatorii”.
Instanța a mai reținut că atât timp cât executarea silită a fost suspendată, nu poate fi vorba de întoarcerea executării.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 399 C.p.c., instanța a dispus lămurirea întinderii titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 617/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr._ în sensul că penalitățile de 50 lei pe zi de întârziere, stabilite în temeiul art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, sunt susceptibile de executare silită, la cererea creditorului G. G., numai în limita daunelor interese compensatorii, dovedite ulterior în fața instanței, cu ocazia transformării penalităților în astfel de daune.
Având în vedere prevederile art. 281 indice 3 alin. 2 C.p.c., potrivit cărora părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii, instanța a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că litigiul este generat de neclaritatea dispozitivului emis de instanța de judecată și nu poate fi reținută culpa pârâtului, aceleași rațiuni menținându-se și în cazul contestației la titlu, chiar dacă partea a uzat de calea prevăzută la art. 399 C.p.c. și nu de cea reglementată de art. 281 indice 1 C.p.c. A acorda cheltuieli de judecată în cazul contestației la titlu ar însemna a permite părții să eludeze dispozițiile art. 281 indice 3 C.p.c., întemeindu-și acțiunea pe prevederile art. 399 C.p.c., pentru a putea obține condamnarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul pârât G. G. solicitând admiterea recursului și respingerea cererii de lămurire dispozitiv ca fiind neîntemeiată.
În motivare, recurentul arată că prin prezenta cerere contestatoarea face o confuzie gravă între dispozițiile din codul de procedură civilă respectiv art.580 ind.2 și urm.
Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligația prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanța care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheierea irevocabilă, dată cu citarea părților, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației prevăzute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese. În acest din urmă caz, dispozițiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător și dispozițiile cuprinse în titlurile executorii cu privire la plata penalităților de întârziere acordate în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004-forma la zi.
Astfel consideră că contestatoarea a făcut o gravă confuzie între obligația la amenzi civile pe care o poate pronunța instanța de executare și obligarea la penalități de întârziere pe care a aplicat-o instanța de contencios administrativ.
Mai mult, susține recurentul, nici o instanță sesizată cu cererea de lămurire nu putea schimba soluția de obligare la plata penalităților de întârziere atâta vreme cât termenul la care se face plata sumelor din titlurile executorii încă după 3 ani nu este cunoscut cu atât mai mult cu cât debitoarea nu a achitat nici un leu din sumele la care era obligată.
În ceea ce privește soluția instanței de fond, consideră că aceasta este greșită făcându-se aplicarea Deciziei XX/2005 prin raportare la aplicabilitatea art.580 ind.3 C.proc civilă în condițiile în care penalitățile au fost aplicate în temeiul art. 18 din Legea nr.554/2004.
Totodată în condițiile art.25-26 din Legea nr. 554/2004 exista posibilitatea de a cere și amendarea conducătorului unității pe lângă aplicarea penalităților.
În acest context trebuia respinsă cererea de lămurire aceasta nefiind întemeiată pe dispozițiile Codului de proc.civilă ci pe cele ale legii speciale.
În drept a invocat prevederile art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
Intimata P. C. S. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, arătând că sentința pronunțata in cauza a fost corectă, însă modul de punere in executare făcut de executorul judecătoresc a fost incorect, deoarece acesta a calculat și a procedat la executarea silită prin poprire asupra sumelor de 50 lei /zi întârziere penalități, de la data pronunțării sentinței, considerând ca intimata trebuie să plătească și această sumă.
In cererea sa de contestație la executare a arătat ca solicită înlăturarea sumei de 50 lei /zi pentru care s-a pornit executarea silita greșit .
Tribunalul Bihor a dispus suspendarea executării silite si in acest dosar a clarificat faptul ca executarea silita privind plata sumei de 50 lei/zi întârziere este greșita, fiind făcuta odată cu executarea silită a sumei datorate cu titlul de indemnizație salarială debitorului G. G..
Susține intimata că aceasta suma nu se execută odată cu suma datorată, ci ulterior, numai în măsura unor daune compensatorii dovedite, așa cum s-a precizat si în Decizia in interesul legii nr. XX din decembrie 2005 a ICCJ.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, aplicabil în speță în temeiul art. 3 din Legea 76/2012, instanța constată următoarele:
Prin sentința nr. 617/CA/2009 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea recurentului G. G. și a fost obligată intimata P. C. S. la plata indemnizației nelegal reținute, aferentă unui număr de 15 zile lucrătoare din luna august 2008 cu dobânzi legale calculate de la data plății efective, sub sancțiunea unor penalități de 50 lei pe fiecare zi de întârziere. Totodată, a fost obligată intimata în favoarea recurentului la plata sumei de 500 lei daune morale.
Curtea de apel constată că în mod legal a apreciat instanța de fond că față de neclaritățile ivite în cursul executării silite cu privire la întinderea titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 617/CA/2009 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosar nr._ se impune lămurirea dispozitivului acesteia.
ÎÎn ceea ce privește modul în care prima instanță a procedat la lămurirea titlului executoriu, instanța de control judiciar constată că în mod legal a apreciat prima instanță că penalitățile de întârziere la care face referire art. 18 din Legea 554/2004 au natura juridică de mijloc de constrângere a debitorului în vedere îndeplinirii obligației de a face, fiind astfel similare fostelor daune cominatorii din dreptul civil înlocuite cu amenzile civile.
În speță, deși intimata nu era obligată prin hotărârea judecătorească a cărei lămurire s-a cerut la îndeplinirea unei obligații de a face, ci la plata unei sume de bani, obligație de a da, pentru neplata căreia se putea recurge doar la executare silită nu și la aplicarea prevederilor art. 18 alin. 5 din Legea 554/2004, având în vedere caracterul irevocabil al sentinței nr. 617/CA/2009 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosar nr._, în cazul contestației la executare nu se mai poate modifica o hotărâre judecătorească intrată sub puterea de lucru judecat, astfel încât nu se poate nega dreptul recurentului din prezenta cauză la penalități de întârziere pentru neexecutarea în termen a acestei hotărâri.
Cu toate acestea, prin acordarea penalităților de întârziere în această situație, nu se poate schimba natura juridică și scopul pentru care acestea au fost prevăzute de lege.
Așadar, penalitățile de întârziere acordate își mențin regimul juridic consacrat de art. 18 alin. 5 din Legea 554/2004.
Prin urmare, fiind menite ca și fostele daune cominatorii să-l constrângă pe debitor să-și îndeplinească o obligație de a face, acestea sunt guvernate de aceleași reguli, Legea 554/2004 completându-se cu prevederile Codului de procedură civilă, conform art. 28 alin. 1 din Legea 554/2004.
Pe cale de consecință, este neîntemeiat motivul de recurs invocat de recurent constând în aplicarea greșită de către instanța de fond a celor statuate prin Decizia în interesul legii nr. XX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Curtea constată că în mod corect a făcut prima instanță aplicarea acestei din urmă decizii în interesul legii, lămurind în mod legal întinderea titlului executoriu în sensul că penalitățile de întârziere sunt susceptibile de executare silită numai în limita daunelor interese compensatorii dovedite ulterior în fața instanței cu ocazia transformării penalităților în astfel de daune.
Prin urmare, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimat în recurs, Curtea reține că lămurirea dispozitivului unei hotărâri judecătorești, indiferent dacă este cerută pe calea prevăzută la art. 281 indice 1 C.proc.civ., caz în care sunt aplicabile prevederile art. 281 indice 3 alin. 2 C.proc.civ., care exclud posibilitatea obligării părților la plata cheltuielilor de judecată, sau pe calea contestației la titlu, caz în care nu există un text similar art. 281 indice 3 alin. 2 C.proc.civ., reprezintă o acțiune care nu implică culpa procesuală a vreuneia dintre părți, care este fundamentul obligării la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, lipsind culpa procesuală, nu poate fi obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca nefondată cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul pârât G. G. domiciliat în S., nr. 553, J. Bihor în contradictoriu cu intimata reclamantă P. C. S. cu sediul în S., nr. 540, J. Bihor, împotriva sentinței nr.4153/CA/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Respinge ca nefondată cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 4.11.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: A. V. S. M. O. B. A. Cărăgin
Red.hot.jud. A.V.
Jud.fond C.O.
Dact.A.C.
2 exemplare/7.11.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 835/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 1538/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
