Anulare act administrativ. Decizia nr. 333/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 333/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 7394/111/2010
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2010 - R
DECIZIA NR. 333/CA/2013 – R
Ședința publică din 30 ianuarie 2013
Președinte: L. B.
Judecător: I. G.
Judecător: C. R.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ formulate de recurenta-reclamantă G. N., domiciliată în Oradea, ., .. 16, jud. Bihor și de recurenta-pârâtă Poliția L. Oradea, cu sediul în Oradea, P-ța Unirii, nr. 1, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. Oradea, cu sediul în Oradea, P-ța Unirii, nr. 1, jud. Bihor, împotriva Sentinței nr. 3979/CA din 04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei-reclamante – avocat R. C., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, instanța consideră cauza lămurită și acordă părții prezente cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului declarat de reclamantă astfel cum a fost formulat, în sensul de a nu se condiționa plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei de reintegrarea sa pe vechea funcție deținută și respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. 5 și 6 din Legea nr. 188/1999, în perioada de preaviz, angajatorul era obligat să pună la dispoziția funcționarului public funcțiile publice vacante corespunzătoare, ceea ce, în speță, nu s-a întâmplat. Mai mult, arată reprezentantul recurentei-reclamante, lista posturilor vacante a fost solicitată de la A.N.F.P. abia după expirarea perioadei de preaviz.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 3979/CA din 04.07.2012 Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. Oradea, ridicată prin întâmpinare, a admis în parte cererea formulată de reclamanta G. N. împotriva pârâtelor Poliția L. a M. Oradea și P. M. Oradea, a dispus anularea Deciziei nr. 63/07.06.2010 emisă de pârâta Poliția Comunitară Oradea, reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută anterior, respectiv funcția publică de execuție de consilier juridic, clasa I, grad profesional asistent, treapta 2 de salarizare, a obligat pârâta Poliția L. a M. Oradea la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale aferente funcției deținute de la data încetării raportului de serviciu și până la data reintegrării efective a reclamantei, la care ar fi fost îndreptățită reclamanta. Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei suma de 1504,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. Oradea, că, prin Decizia nr. 63/07.06.2010 emisă de Poliția Comunitară Oradea s-a dispus, începând cu data de 07.06.2010, încetarea raportului de serviciu al reclamantei, prin eliberarea din funcția publică de execuție de consilier juridic, clasa I, grad profesional asistent, treapta 2 de salarizare, conform art. 97 lit. c în condițiile art. 99 alin. 1 lit. b și art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, prin reducerea postului ocupat de reclamantă, ca urmare a reorganizării instituției.
Unul din actele administrative care au stat la baza emiterii acestei decizii a fost, conform preambulului deciziei de încetare a raportului de serviciu, Referatul de fundamentare nr. 3071/07.06.2010 emis de C. Resurse Umane, pregătire profesională, Control în teren, salarizare, Evidență PV, prin care se propune eliberarea reclamantei din funcția publică de execuție.
Verificând Referatul de fundamentare nr. 3071/07.06.2010 depus la dosar (fila 6), instanța a constatat că, deși în antetul acestuia este menționat Consiliul Local al M. Oradea – Poliția Comunitară Oradea, acesta este semnat în numele Primăriei M. Oradea, Direcția Juridică, de către consilierul juridic P. C.. Prin acest referat s-a propus emiterea deciziei privind eliberarea reclamantei din funcția publică de execuție de consilier juridic, clasa I, grad profesional asistent, treapta 2 de salarizare, conform art. 97 lit. c în condițiile art. 99 alin. 1 lit. b și art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, prin reducerea postului ocupat de reclamantă, ca urmare a reorganizării instituției.
Instanța de fond a constatat că acest referat a fost întocmit de P. M. Oradea – Direcția Juridică, și nu de către Poliția Comunitară Oradea, în baza atribuțiilor pe care le are Primarul M. Oradea prevăzute la art. 16 alin. 1 lit. a din Legea nr. 371/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Poliției Comunitare – astfel cum a fost în vigoare la momentul adoptării actelor ce fac obiectul prezentului dosar.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 371/2004, Poliția Comunitară Oradea a fost înființată prin hotărâre a Consiliului Local al M. Oradea, fiind organizată ca serviciu public în cadrul aparatului propriu de specialitate al Consiliului Local. Potrivit art. 4, Poliția Comunitară Oradea se află în subordinea primarului, căruia art. 16 din același act normativ, îi conferă atribuții privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare, printre care și atribuția de „a propune consiliului local spre aprobare, în condițiile legii, organigrama, statul de funcții, numărul de personal și Regulamentul – cadru de organizare și funcționare a Poliției Comunitare”.
Față de dispozițiile legale menționate, precum și având în vedere că propunerea de emitere a deciziei de eliberare din funcția publică a reclamantei, concretizată în Referatul de fundamentare nr. 3071/07.06.2010, s-a făcut în concret de către P. M. Oradea, instanța de fond a apreciat că aceasta are calitate procesuală în cauză.
În ceea ce privește argumentele pârâtei Poliția L. Oradea privind reprezentarea unității administrativ teritoriale de primar, și nu de către P. M. Oradea, față de calitatea acesteia de organ deliberativ, instanța de fond a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, deoarece propunerile privind eliberarea din funcție nu s-au făcut de către Municipiul Oradea, ci de către pârâta P. M. Oradea.
În plus, în materia contenciosului administrativ, pentru a avea capacitatea de a sta în proces, în nume propriu, autoritatea sau instituția publică respectivă trebuie să aibă capacitate administrativă, respectiv aptitudinea de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică. Pe de altă parte, s-a recunoscut constant de către jurisprudență calitatea de parte în proces a Primăriei Oradea.
Prin urmare, pârâta P. M. Oradea a emis actul administrativ de propunere a eliberării din funcție a reclamantei, în virtutea capacității administrative pe care o exercită, motiv pentru care instanța de fond a constatat că aceasta are capacitatea de a fi parte în proces, indiferent de definiția dată acestei entități prin Legea nr. 215/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că, prin Decizia nr. 63/07.06.2010 emisă de Poliția Comunitară Oradea s-a dispus, începând cu data de 07.06.2010, încetarea raportului de serviciu a reclamantei, prin eliberarea din funcția publică de execuție de consilier juridic, clasa I, grad profesional asistent, treapta 2 de salarizare, conform art. 97 lit. c în condițiile art. 99 alin. 1 lit. b și art. 100 alin. 4 din legea nr. 188/1999, prin reducerea postului ocupat de reclamantă, ca urmare a reorganizării instituției.
Potrivit preambulului actului administrativ contestat, măsura a fost dispusă, printre altele, în baza Referatului de fundamentare nr. 3071/2010 emis de P. M. Oradea, prin care se propune eliberarea din funcția publică a reclamantei, avizul ANFP nr. 465.182/28.01.2010, HCL Oradea nr. 63/28.01.2010 privind aprobarea organigramei, a statului de funcții și a numărului de personal al Poliției Comunitare Oradea începând cu data de 15.02.2010, preavizul nr. 693/15.02.2010 și adresa nr. 2730/15.05.2010 prin care s-a solicitat ANFP lista funcțiilor publice vacante
Prin HCL Oradea nr. 63/2010 s-a aprobat organigrama, statul de funcții și numărul de personal al Poliției Comunitare Oradea, iar actele premergătoare reorganizării au fost Nota de fundamentare nr. 398/26.01.2010 și Raportul de specialitate nr. 399/26.01.2010, la întocmirea căruia s-au avut în vedere prevederile art. 99 alin. 1 lit. b, art. 100 și art. 107 din Legea nr. 188/1999.
Prin Nota de fundamentare nr. 398/26.01.2010 și Raportul de specialitate nr. 399/26.01.2010 s-a constatat că pârâta Poliția Comunitară Oradea a funcționat cu personal ce încadra 65 de funcții publice ocupate din cele 68 de funcții publice și, având în vedere necesitatea echilibrării bugetului de venituri și cheltuieli a municipiului Oradea, s-a propus diminuarea cheltuielilor de personal și a cheltuielilor de bunuri și servicii, impunându-se reorganizarea instituției.
Reorganizarea instituției pârâte a constat în reducerea funcțiilor publice vacante, care la momentul respectiv erau reprezentate de trei funcții publice de conducere – șef serviciu, și desființarea funcției publice de consilier juridic clasa I, grad profesional asistent, treapta 2 de salarizare ocupată de reclamantă prin preluarea atribuțiilor de către Direcția Juridică din P. M. Oradea, C. Juridic din cadrul Poliției Comunitare Oradea fiind desființat.
Argumentele reclamantei cu privire la inexistența unei reorganizări reale a instituției și modul în care aceasta trebuia efectuată nu au putut fi reținute de către instanța de fond, întrucât această reorganizare formează obiectul HCL Oradea nr. 63/2010 și HCL Oradea nr. 120/2010 prin care s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a Poliției Comunitare Oradea, iar aceste acte administrative nu au fost contestate de către reclamantă în sensul solicitării anulării lor.
În consecință, față de obiectul cauzei stabilit de reclamantă, instanța este competentă a analiza dacă, în urma reorganizării astfel aprobate, pârâtele au respectat procedura pentru eliberarea reclamantei din funcția publică.
Având în vedere desființarea Compartimentului Juridic și preluarea în totalitate a atribuțiilor de asistență juridică și de reprezentare în fața instanțelor judecătorești a intereselor Poliției Comunitare Oradea de către Direcția Juridică din cadrul aparatului de specialitate al Primarului M. Oradea, este evident că atribuțiile funcției publice de execuție ocupată de reclamantă s-au redus în totalitate, respectând criteriul prevăzut de art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999.
În cauză au fost respectate și dispozițiile art. 100 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, în condițiile în care în cadrul Poliției Comunitare Oradea nu s-au mai înființat posturi similare, de consilier juridic, până în prezent. Nici încheierea de către pârâtă a unui contract de consultanță în domeniul juridic nu afectează legalitatea eliberării din funcția publică, atât timp cât la momentul respectiv legea permitea externalizarea serviciilor publice. Instanța nu poate analiza oportunitatea realizării reorganizării instituției, prin raportare la nevoia încheierii de contracte de consultanță, atât timp cât modul în care a fost reorganizată instituția prin HCL Nr. 63/2010 și HCL nr. 120/2010 nu face obiectul acțiunii.
Instanța de fond a constatat, însă, că pârâta nu a respectat dispozițiile art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999.
Astfel, prin preavizul nr. 693/15.02.2010 (fila 103), comunicat reclamantei la data de 06.05.2010, aceasta a fost înștiințată despre reducerea postului său, în temeiul art. 99 alin. 1 lit. b, alin. 2 și alin. 3 coroborat cu art. 100 alin. 4 din Legea nr. 198/1999. Acest preaviz expira, potrivit prevederilor legale, la data de 05.06.2010.
În cursul perioadei de preaviz, la data de 07.05.2010, a încetat raportul de serviciu al d-lui M. C., prin demisie, din funcția publică de execuție din cadrul Poliției Comunitare Oradea. Acesta deținea o funcție publică de execuție, iar potrivit susținerilor reclamantei, avea aceleași studii ca și ea, fiind consilier juridic. Astfel, la data de 07.05.2010, în perioada de preaviz a reclamantei, în cadrul instituției pârâte, exista o funcție publică vacantă corespunzătoare, care putea și trebuia să fie pusă la dispoziția reclamantei de către pârâtă.
Pârâta, refuzând constant să răspundă solicitărilor instanței, la ultimul termen de judecată transmite prin adresa nr. 3228/17.05.2012 că în perioada de preaviz a reclamantei nu existau posturi vacante – funcții publice generale, precum și că începând cu data de 07.05.2010 s-a vacantat un post de agent comunitar – funcție publică specifică, ocupat de d. M. C., în urma încetării raportului de serviciu prin demisie.
În primul rând, instanța de fond a reținut că nici în Legea nr. 188/1999, nici în Legea nr. 371/2004 nu există o asemenea clasificare a funcțiilor publice în cadrul Poliției Comunitare, generale și speciale. Pe de altă parte, potrivit art. 9 și art. 10 din HG nr. 2.295/2004 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare și funcționare a Poliției Comunitare, funcționarii publici din cadrul Poliției Comunitare pot fi funcționari publici de conducere sau funcționari publici de execuție, iar funcționarii publici de execuție sunt numiți în funcția publică specifică de agent comunitar, structurată pe grade profesionale. Din aceste prevederi legale, rezultă că toți funcționarii publici de execuție sunt numiți în funcția publică de execuție de agent comunitar, deci și reclamanta și dl. M. C.. Argumentele invocate de pârâta Poliția L. Oradea în sensul diferenței dintre funcțiile ocupate de cei doi sunt neîntemeiate și fără suport legal.
Având în vedere că dispozițiile speciale aplicabile funcționarilor publici se completează cu prevederile Legii nr. 53/2003, instanța de fond a constatat că pârâtei îi revine sarcina probei, fiind obligată să depună dovezile în apărarea sa, potrivit art. 272 din Legea nr. 53/2003.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că reclamanta a dovedit faptul că în perioada de preaviz exista un post vacant corespunzător în cadrul instituției pârâte Poliția L. Oradea, care nu i-a fost pus la dispoziție, pârâta nereușind să probeze temeinicia încetării raportului de serviciu, prin a arăta că acest post nu putea fi pus la dispoziția reclamantei, deoarece nu era corespunzător funcției pe care aceasta a ocupat-o.
Instanța de fond a constatat că, așa cum arată pârâta, P. M. Oradea și Poliția L. Oradea sunt două instituții diferite, astfel că, în temeiul art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, nu era obligată să pună la dispoziția reclamantei posturile de consilier juridic vacante în cadrul Direcției Juridice a Primăriei M. Oradea. Însă, prin reorganizarea realizată în sensul întrepătrunderii atribuțiilor în domeniul consultanței și reprezentării juridice între cele două instituții, argumentele pârâtei nu sunt convingătoare, ambele instituții aflându-se în subordinea primarului, astfel că reclamanta putea fi cel puțin înștiințată despre aceste posturi vacante, în urma exercitării demersurilor obligatorii către ANFP în temeiul art. 99 alin. 6.
Contrar afirmațiilor pârâtei Poliția Comunitară Oradea, instanța a constatat că aceasta a solicitat lista posturilor vacante, nu în perioada de preaviz astfel cum era obligată prin art. 99 alin. 6 din Legea nr. 188/1999, ci, prin nerespectarea dispozițiilor legale, lista a fost solicitată abia la data de 10.06.2010, după expirarea perioadei de preaviz, potrivit adresei nr. 2730/14.05.2010, expediată la 10.06.2010.
În consecință, s-a apreciat că, prin încălcarea prevederilor art. 99 alin. 5 și 6 din Legea nr. 188/1999, prin nerespectarea obligațiilor impuse de lege, pârâta a adus o vătămare reclamantei ce constă în împiedicarea acesteia de a ocupa o altă funcție publică vacantă corespunzătoare, care exista în cadrul instituției pârâte, și în cadrul Primăriei M. Oradea. Această vătămare nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea Deciziei de eliberare din funcție a reclamantei.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 8 alin. 1 din legea nr. 554/2004 și art. 106 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999, constatând că reclamanta a fost prejudiciată prin actul administrativ anulat, a dispus reintegrarea reclamantei pe funcția publică deținută anterior emiterii dispoziției și va obliga pârâta Poliția L. Oradea în favoarea reclamantei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale aferente funcției deținute de la data încetării raportului de serviciu și până la data reintegrării efective a reclamantei, cu plata tuturor obligațiilor bugetare aferente acestor drepturi salariale. Instanța de fond a respins solicitarea reclamantei privind obligarea și a Primăriei M. Oradea la plata despăgubirilor reprezentate de drepturile salariale, având în vedere inexistența vreunui raport de serviciu între reclamantă și această instituție și față de emiterea Deciziei nr. 63/2010 numai de către pârâta Poliția Comunitară Oradea
Constatând că, potrivit art. 298 alin. 3 din Legea nr. 53/2003, pe data de 01.01.2011 au fost abrogate dispozițiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modificările ulterioare, iar până în data de 30.06.2011, angajatorii au fost obligați să predea carnetele de muncă, instanța de fond a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei de a efectua mențiunile privind drepturile salariale și vechimea aferentă în carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs recurenta-reclamantă G. N., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării paratei Politia Locala a M. Oradea la plata despăgubirilor bănești reprezentând salariile indexate, majorate, recalculate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcția de consilier juridic în cadrul Compartimentului Juridic al Poliției Comunitare Oradea, începând cu data de 08.06.2010, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății.
Ulterior promovării acțiunii, odată cu admiterea sa la Institutul Superior de Magistratura, petitul privind restabilirea situației anterioare, prin reintegrarea în funcția publică de consilier juridic nu mai era de actualitate, aspect pe care l-a adus la cunoștința instanței, fără a formula cerere expresa de renunțare la acest petit, cerere pe care înțelege să o formuleze expres pe calea prezentului recurs fără a renunța la drepturile salariate restante.
Privita din acest punct de vedere, dispoziția instanței de obligarea la plata drepturilor salariale de la data încetării raporturilor de munca până la data reintegrării efective poate genera din partea pârâtei un refuz de executare a obligației de plata a drepturilor salariale, condiționând-o de reintegrarea reclamantei pe vechea funcție deținuta.
In consecință, solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente funcției deținute de la data încetării raportului de munca si până la data plății lor efective.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Împotriva aceleași sentințe, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs și recurenta-pârâtă Poliția L. Oradea, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
În motivarea recursului se arată în esență că, referitor la posibilitatea ocupării de către reclamantă a unui post similar în structura Poliției Comunitare a municipiului Oradea, în mod greșit instanța de fond a reținut că nu s-au respectat prevederile art. 99, alin. 5 din Legea nr. 188/1999, reclamantei neoferindu-i-se, în perioada de preaviz, niciun post vacant din cadrul instituției. Nici la momentul reorganizării activității instituției și nici în perioada de preaviz nu existau posturi vacante pentru care reclamanta să îndeplinească condițiile de ocupare.
In opinia sa, istanța de fond a nesocotit sintagma "funcții publice vacante corespunzătoare", apreciind că reclamantei putea să i se ofere postul de agent comunitar vacantat ca urmare a demisiei d-lui M. C..
Precizarea că funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală și locală. Legiuitorul a împărțit funcțiile publice în funcții publice generale și funcții publice specifice. Funcțiile publice generale reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților cu caracter general și comun tuturor autorităților și instituțiilor publice, în vederea realizării competentelor lor generale.
Funcțiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților cu caracter specific unor autorități și instituții publice, în vederea realizării competențelor lor specifice.
Funcția publică de agent comunitar se încadrează în categoria funcțiilor publice specifice. În susținerea acestei afirmații vine și Legea nr. 371/2004 a privind înființarea, organizarea și funcționarea Poliției Comunitare, precum și Regulamentul de organizare și funcționare a Poliției Comunitare(HG nr. 2295/2004) în cuprinsul cărora sunt stabilite atribuțiile agenților comunitari. Mai mult decât atât actele normative mai sus amintite stipulează că polițiștii comunitari trebuie testați din punct de vedere psihologic și medical de către instituții specializate și trebuie să urmeze un curs de formare, cu durata de 3 luni, organizat în centrele proprii ale Poliției Comunitare.
În aceste condiții, arată recurenta-pârâtă, este indubitabil că reclamanta nu îndeplinea condițiile de ocupare a postului de polițist comunitar. O simplă lecturare a fisei postului de consilier juridic ocupat de reclamantă și a fișei postului de agent comunitar conduce la concluzia că cele două funcții publice nu pot fi considerate ca fiind corespunzătoare.
În speță negăsindu-și aplicabile prevederile art. 99, alin 5 din Legea nr. 188/1999, s-a procedat la aplicarea prevederilor art. 99, alin 6 din Legea nr. 188/1999, reclamantei neputându-l fi oferită funcția publică vacantă de agent comunitar pentru simplul motiv că nu îndeplinea condițiile de ocupare.
Pentru aceste motive apreciază că nu poate fi primită afirmația instanței de fond potrivit căreia reclamantei i s-ar fi pricinuit vreo vătămare ce a constat în împiedicarea acesteia de a ocupa o funcție publică vacantă corespunzătoare. Pe cale de consecință, neexistând niciun prejudiciu, este injustă obligarea noastră la plata despăgubirii egale cu drepturile salariale aferente funcției publice deținute de reclamantă de la data încetării raportului de serviciu și până la data reintegrării efective.
În opinia sa drepturile salariale reprezintă o sumă de bani pe care o primește o persoană pentru munca depusă într-o perioadă de timp, ori reclamanta intimată nu a depus nicio muncă pentru instituție, care să justifice plata acestor drepturi.
Mai mult decât atât motivul care a stat la baza reducerii postului ocupat de reclamantă a fost tocmai necesitatea echilibrării bugetului de venituri și cheltuieli care a inclus, printre altele și reducerea cheltuielilor ocazionate de plata drepturilor salariale.
Prin sentința pronunțată, instanța de fond obligă la mai multe prestații imposibile dispunând, pe de o parte, reîncadrarea reclamantei intimate în funcția publică deținută anterior, iar, pe de altă parte obligând la plata către aceasta de despăgubiri egale cu drepturile salariale aferente funcției deținute de la data încetării raportului de serviciu și până la data reîncadrării efective.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 și următoarele, art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat de Poliția L. Oradea ca nefondat.
În ce privește motivul de recurs conform căruia nu exista posibilitatea ocupării unui post similar în structura Poliței Locale nici în perioada de preaviz si nici în cea de reorganizare, arată că existau 8 funcții publice vacante, din care una trebuia pusă la dispoziția sa. Întrucât nu s-a procedat astfel, eliberarea sa din funcție este nelegală, arată reclamanta.
Referitor la perioada supusă reorganizării, arată că, așa cum rezulta din corespondenta purtata de instanță cu instituțiile implicate, în interval de 1 an de la data eliberării reclamantei din funcție, instituțiile sus menționate au procedat la angajarea mai multor funcționari publici pe funcții similare cu cea din care aceasta a fost eliberata.
In ce privește inexistența unei funcții publice corespunzătoare, cu trimitere la faptul ca funcția publica vacantată ar fi fost una "speciala", arată că atribuțiile funcției ocupate de dl. Muset C. erau identice cu ale funcției ocupate de reclamantă. În plus, conform art. 7 al. 1 din legea 188/1999 nici un exista categoria de funcție publice speciala, ci doar specifica, însă colegul său nu se încadra în aceasta categorie, ci în funcția publica generală. Argumentul reclamantei este corect reținut de prima instanța în sensul în care nici Legea 188/1999 si nici Legea 371/2004 nu recunoaște alte categorii de funcționari publici, decât cei de conducere si de execuție/aceștia din urma putând avea si funcție publica specifica. Atât colegul reclamantei, cât si reclamanta aveau funcție publica de execuție.
Intimata-pârâtă P. M. Oradea, legal citată, nu și-a precizat poziția față de cele două recursuri.
Curtea de apel, analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, constată că cel declarat de pârâta Poliția locală Oradea este nefondat și îl va respinge iar cel declarat de reclamantă este în întemeiat și îl va admite urmând a modifica în parte hotărârea în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse:
1. Criticile aduse hotărârii prin recursul declarat de către recurentul pârât sunt nefondate.
În esență se susține de către recurent că nici la momentul reorganizării activității instituției și nici în perioada de preaviz nu existau posturi vacante pentru care reclamanta să îndeplinească condițiile de ocupare iar funcția publică vacantă de agent comunitar nu îi putea fi oferită pentru că nu îndeplinea condițiile de ocupare, respectiv cerințele impuse de Legea nr. 371/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Poliției Comunitare, precum și Regulamentul de organizare și funcționare a Poliției Comunitare(HG nr. 2295/2004) în cuprinsul cărora sunt stabilite atribuțiile agenților comunitari. S-a invocat și faptul că polițiștii comunitari trebuie testați din punct de vedere psihologic și medical de către instituții specializate și trebuie să urmeze un curs de formare, cu durata de 3 luni, organizat în centrele proprii ale Poliției Comunitare.
Însă aceste argumente nu pot fi reținute ca un contraargument față de raționamentul instanței de fond care a constatat, în mod legitim că ori are dintre funcționarii publici de execuție au o vocație la a ocupa orice altă funcție publică de execuție, deci și pe cea de agent comunitar. Nu poate fi reținut ca argument rezonabil în sprijinul susținerii că funcțiile erau incompatibile simplul motiv că reclamanta ar fi trebuit să fie supusă unei testări psihologice și să urmeze un curs de formare, cu durata de 3 luni, organizat în centrele proprii ale Poliției Comunitare.
Pentru a stabili dacă funcționarul își manifestă disponibilitatea de a se conforma acestor exigențe, trebuia să i se asigure mai întâi dreptul de a decide, prin aducerea la cunoștință în termenul de preaviz a funcțiilor vacante existente, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
De altfel instanța de fond a reținut și că instituția a solicitat lista posturilor vacante, nu în perioada de preaviz cum impun prevederile art. 99 alin. 6 din Legea nr. 188/1999, ci abia la data de 10.06.2010, după expirarea perioadei de preaviz, împrejurări față de care s-a constatat, în mod corect, că s-a produs o vătămare ce constă în împiedicarea accesului la o altă funcție publică vacantă corespunzătoare, vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului vătămător și acordarea despăgubirilor prevăzute de lege.
Potrivit art. 106 din Legea nr. 188/1999: (1) În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public”.
Prin raportare la aceste dispoziții, este evident că, acordarea despăgubirilor reprezintă un efect al anulării actului administrativ și acestea se acordă retroactiv pentru ca prejudiciul suferit prin emiterea actului vătămător să fie acoperit în întregime.
Nu pot fi reținute afirmațiile recurentului pârât care solicită respingerea cererii de acordare a acestor drepturi invocând faptul că drepturile salariale reprezintă o sumă de bani pe care o primește o persoană pentru munca depusă într-o perioadă de timp, ori de vreme ce reclamanta intimată nu a depus nicio muncă pentru instituție nu justifică plata acestor drepturi.
Curtea reține că, din interpretarea textului de lege evocat, rezultă explicit că funcționarul al cărui raport de serviciu a încetat în mod nelegal este îndreptățit la despăgubiri echivalente cu drepturile salariale de care a fost lipsit. Este adevărat că recurenta reclamantă nu a prestat activitate și prin urmare nu are dreptul la a i se acorda salarii, însă este îndreptățită la despăgubiri. Cu privire la acestea, legiuitorul a înțeles să menționeze criteriile ce vor fi avute în vedere la calculul lor stabilind, fără echivoc, că trebuie să fie echivalente cu drepturile de care a fost lipsit funcționarul, astfel încât acestea să reprezinte atât o compensație reală pentru victimă cât și o responsabilizare a factorilor decidenți.
2. Referitor la recursul declarat de către reclamantă se constată că acesta tinde la modificarea hotărârii prin prisma faptului că recurenta a fost numită în funcția de judecător prin Decretul nr. 804 din 7.12.2012 al Președintelui României publicat în Monitorul Oficial al României din data de 11.12.2012. Prin raportare la acest aspect înțelege să renunțe la solicitarea sa de a fi reîncadrată în funcția deținută anterior iar acordarea drepturilor să nu mai fie condiționată de această reintegrare. Această solicitare este întemeiată întrucât calitatea de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică astfel că, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă se va lua act de renunțarea la judecată asupra capătului de cerere privind reintegrarea și pe cale de consecință va modifica în parte hotărârea în acest sens, iar sub aspectul acordării drepturilor salariale dispune ca acestea să fie plătite începând cu data încetării raportului de serviciu și până la data dobândirii calității de magistrat, respectiv 11.12.2012.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere că recursul declarat de recurentul pârât a fost respins, acesta fiind în culpă procesuală îl va obliga la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta Poliția L. Oradea, cu sediul în Oradea, P-ța Unirii, nr. 1, jud. Bihor.
Admite ca fondat recursul declarat de recurenta G. N., domiciliată în Oradea, ., .. 16, jud. Bihor, împotriva Sentinței nr. 3979/CA din 04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
În baza art. 246 Cod de procedură civilă, ia act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind reintegrarea în funcția publică deținută anterior.
Menține dispoziția obligării pârâtei la plata despăgubirilor în favoarea reclamantei, urmând ca acestea să fie acordate cu începere de la data încetării raportului de serviciu până la data de 11.12.2012.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă recurenta-pârâtă Poliția L. Oradea la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs în favoarea recurentei-reclamante G. N..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. B. I. G. C. R. M. M.
Red.dec.-G.I.- 27.02.2013
Jud. fond-O. C.
Dact.M.M-2ex.-01.03.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 889/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 2025/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
